1,998 matches
-
când o să afle tata ce chestie îngrozitoare am făcut eu. Când sunt rău și-al dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n nas (să-mi încuie ușa-n nas!) și să mă anunțe din spatele ușii încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și știu să cânt chiar și cântecul geniștilor din Marină. Ia zi, Spielvogel, la ce armă ai făcut armata, și-ți cânt cântecul acelei arme! Te rog, dă-mi voie - e punctul meu forte. Țin minte că ne așezam pe paltoane, pe dușumeaua de ciment, cu spinările lipite de pereții solizi ai coridoarelor din subsolul școlii, și cântam la unison, pentru menținerea moralului, până când sirenele ne dădeau de știre că a trecut orice primejdie - „Johnny Zero“. „Înălțați laudă Domnului și Aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se sprijineau de umerii băieților, cerșind îmbrățișări. Era într-adevăr foarte frig. Se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ieșită din comun, mă considera un cumpărător adult și eu eram mândru că eram luat în seamă. Într-o noapte, s-au auzit bubuituri și alarma. Dar nu în satul nostru, ci la Timișoara. Tata i-a zis mamei: - Pune paltoanele pe copii, ia cutia cu acte și hai să fugim în câmp, căci bombardează americanii Timișoara și, Doamne ferește, să nu cadă și pe noi vreo bombă. Aveam o cutie din lemn, pe care scria „Ciocolată Zamfirescu” (o mai am și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care îți era proiectată pe palton când îți era lumea mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb în rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. Lucram ca reporter - umblatul pe jos făcea parte din pâinea mea de zi cu zi. Făceam, cum era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ne alegem o masă cu vedere la fluviul Saint-laurent. La ora aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlocul lui mai și primăvara abia începe. De Paște am fost la biserică în palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și ce spune Derrida ăsta, așa, în câteva cuvinte ? se interesează Jean-Claude într-o doară, aruncând un ochi pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trei trepte înalte de piatră, am luat bilet, am intrat în sala cu scaune de lemn scârțâitoare și podele date cu petrosin, am tras pe nări miros de fum și de cărbuni din teracotă, m-am îndesat mai bine-n palton, în șoșoni, în ciorapii groși și-n trening, am morfolit ciucurii de la fular și abia mi-am ținut răsuflarea când becurile chioare de pe margini s-au stins. Am râs atât de mult la filmul cehesc Bucătarul împăratului, cu hohote, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Atena constată. „Nu avem pâine...” Tony Pavone, exclamă. „De necrezut, cum a fost posibil să uit? Dar nu-ți face probleme. Prăvălia cu pâine se află la parterul clădirii.Promit: În doi timpi și trei mișcări am venit Înapoi”. Îmbrăcă paltonul Însă când să plece se opri În loc contrariat. Își aduse aminte, nu avea bani românești. Zâmbi, sărutând-o pe vârful nasului. „Ce să fac? Sunt nevoit să mă reped până În centrul orașului să schimb câțiva dollars. Mă Întorc repede...”. Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă Atena speriată și tremurănd de frică, mai ales de Îmbulzeala și strigătele disperate a femeilor,Îl trase după ea repezindu-se la garderopă. Garderopa era goală!! Profitând de Îmbulzeală, de haosul general, uni clienți luaseră drept amintire două trei paltoane În plus...!! Câteva momente Atena privi fără grai garderopa goală, apoi izbucni În plâns exclamând. „Netrebnicii, au furat haina mea de blană...!” Îl apucă de mână pe Tony Pavone agitându-se. „Uite, nici paltonul tău nu mai este, să fugim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
clienți luaseră drept amintire două trei paltoane În plus...!! Câteva momente Atena privi fără grai garderopa goală, apoi izbucni În plâns exclamând. „Netrebnicii, au furat haina mea de blană...!” Îl apucă de mână pe Tony Pavone agitându-se. „Uite, nici paltonul tău nu mai este, să fugim după ei, poate-i mai prindem...!” Tony Pavone răspunse Încercând s-o liniștească. „Să mulțumim destinului,după cum vezi, deocamdată, mai suntem În viață...! Cât despre paltoane, nu te necăji. Mai avem destule acasă, eventual
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână pe Tony Pavone agitându-se. „Uite, nici paltonul tău nu mai este, să fugim după ei, poate-i mai prindem...!” Tony Pavone răspunse Încercând s-o liniștească. „Să mulțumim destinului,după cum vezi, deocamdată, mai suntem În viață...! Cât despre paltoane, nu te necăji. Mai avem destule acasă, eventual mai putem cumpăra dacă va fi nevoie...!” Cu destulă greutate reușiră să pătrundă În stradă unde li se Înfățișă privirilor o imagine Înfricoșetoare, de Apocalism...! La orizont, cât putea-i cuprinde cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de o zi anume. I se ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o dorea era o pitică, o tînără Îmbrăcată Într-un palton de cămilă atît de larg că atîrna pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de noroi. Se afla de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o cârciumă din satul ăla destrămat... și am ras, în trei, o sticlă de votcă. Lica a mai vrut o gură și-am cumpărat eu, galant, înc-o sticlă. Eram deja ușor piliți. Tamara îmi tot băga mânuța subțire în buzunarul paltonului și-mi strângea „fatalusul“ ritmic, până ce-am oprit-o. Lica surâdea șiret, ca-n filmulețele ei porno, pe care i le făcuse soțul... și dânsa ne chemase (el nu era în Iași) și ni le arătase, mândrindu-se cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de Henry James literaturii. Intră cuplul. Se fac glumițe (doamnei îi ia trei ore să se îmbrace, lucru pe care domnul îl uitase, se pare) - afară e foarte frig, „ninge în toată Irlanda“... Frigul năvălește afară din cutele și pliurile paltonului lui Gabriel. Stop. Frigul năvălește din pliurile și cutele... Își amintește cineva de mireasma fină emanată de Cicikov, acel vierme Michelin? Mai departe. Primul incident. O vorbă-n vânt aruncată de Gabriel slujnicei Lily (cea care, de altfel, îi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Gabriel. Stop. Frigul năvălește din pliurile și cutele... Își amintește cineva de mireasma fină emanată de Cicikov, acel vierme Michelin? Mai departe. Primul incident. O vorbă-n vânt aruncată de Gabriel slujnicei Lily (cea care, de altfel, îi și luase paltonul de pe umeri, singura martoră a aromei sale pline de prospețime) o trimite pe aceasta în cea mai adâncă negură. Se pare că totul nu e chiar atât de voios-superficial pe cât se pregătise Gabriel să vadă lucrurile. Din momentul acesta, Joyce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
totul nu e chiar atât de voios-superficial pe cât se pregătise Gabriel să vadă lucrurile. Din momentul acesta, Joyce începe să alterneze planurile: descrie cu minuțiozitate maniacă toate discuțiile imbecile ale invitaților, dar găsește loc și timp să ne împingă pe sub paltonul lui Gabriel: oare cu ce a supărat-o pe Lily, oare a supărat-o pe militanta irlandeză care-i reproșează că scrie la „Daily Express“, oare nu exagerează când în timpul toastului citează din Browning (în fond, ceilalți sunt niște inculți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
care o iubea și care a murit. A venit în fața casei ei, noaptea, în ajunul plecării spre Dublin, și a vegheat-o în ploaie. E momentul în care derulezi și realizezi că acel frig proaspăt, care fie năvălea din cutele paltonului, fie se insinua pe ușă, nu e altceva decât parfumul morții. Gabriel adoarme lângă soție, conștient de propria găunoșenie dătătoare de copchii și rostitoare de discursuri: „Ninsoarea se așternuse în strat gros pe crucile și lespezile strâmbe, pe gratiile cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
dragul meu Joe Dassin. Și mereu aer proaspăt și rece pe obraz, de pe geamul întredeschis. Apoi orașul, anunțat de aglomerările de hardughii și gunoaie. Șoselele cu hîr-toape, blocurile, magazinele cu vitrine sărace. Oamenii mișunând peste tot, înfofoliți în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe încîlcite, atent să nu nimerești pe sens interzis... Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul 183 Dionisie Rădăuceanu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a spus Sadoveanu că lumina vine de la răsărit și tot el în Frații Jderi îl descrie pe Ionuț, fiul lui Ștefan cel Mare și Sfânt cu Elisafta, cu acordul lui Manole că domnului trebuie să îi dai, așa că davai ceas, palton, nevasta, fata casă pașol la Siberia la muncă că ați mai fost acolo și o știți. Dej, Ceaușescu, Iliescu, numai bine au făcut, nu ca ticălosul asta de T.B. care vrea să bage americanii în Ciornaia More, rachete peste noi
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
acest vis mă trezeam întotdeauna amețit de singurătate, cu sentimentul că viața mi s-a sfârșit. Deja începuse să ningă și era întuneric când ieșeam cu Gina de la liceu. Mergeam de mână, iar uneori ea își ținea mâna în buzunarul paltonului meu, fără să-mi dea drumul. Era teribil de schimbătoare, când veselă, când absentă, când de-o tristețe pe care abia o suportam. Mergeam încet prin stratul subțire de zăpadă, aprins de lumina vitrinelor, în același timp fericit și lipsit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de păr. Am intrat în cofetăria de la Dunărea și am mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană, încercam degeaba să mă obiectivez, să ies din mine, să lupt cu boala psihică a dragostei mele. Imaginile dinăuntru le copleșeau pe cele din afară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu pianină, scrin pictat vag renascentist, icoane pe sticlă pe toți pereții, sobă de teracotă cu frumoase desene albastre, draperii satinate, de un stacojiu șters de trecerea timpului. Ne-am așezat, descotorosiți de paltoane, pe dormeza îngustă, acoperită cu un macat și cu pernuțe fantezi. Ea dispăru câteva minute și se întoarse îmbrăcată în blugi și cu un tricou galben subțire, care îi scotea în evidență sânii frumoși, deși nu prea mari, rotunzi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciclul se relua, disprețul ei, nepăsarea și plictiseala pe care le arăta față de mine devenind iarăși ingredientul de bază al legăturii noastre. Totul era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]