KorAP: Find »[drukola/base=palton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...78 >

1,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

metal abandonată pe masa de la intrarea la w.c.-uri. Nu aveam bani mărunți și nu era nimeni primprejur, așa că am făcut pipi fără să-mi dau obolul. În bar, în afară de mine, mai era doar un client. Un bărbat robust, fără palton pe el, care mânca un sandviș. Am luat o cafea într-un pahar de plastic, o sticlă de apă minerală, o cutie de biscuiți pentru Italia și am ieșit. Am rămas afară să-mi beau cafeaua, la pompa de benzină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
și discută gărzile. Doar Ada îl urmărește cu ochii, îi zâmbește. Nu era de gardă, și totuși s-a întors să te opereze. Poate a făcut-o pentru că i-a cerut-o ea. O văd pe mama ta prin geam. Paltonul, poșeta, fața ei. Mama ta, care urăște spitalele, care nu știe cum sunt făcute, care nu a intrat niciodată într-o secție de reanimare. Există o perdea albă de plastic, trasă într-o parte, ea stă acolo. Se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

spatele încă drept. Un alt bărbat, într-o haină scumpă de cașmir, mergea de partea cealaltă, șoptindu-i ceva la ureche. M-am oprit și am așteptat. Inima îmi bătea frenetic, eram sigur că se vedea de sub cămașă, sacou și palton. Se apropia acum. Îmi doream să își ridice privirea. Își ridică privirea de la podeaua zgâriată de marmură. Mi-am ținut răsuflarea. Se uită prin mine. Aș fi putut foarte bine să nu exist. Am rămas cu gura deschisă, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
se zărea la capătul celălalt. Alexander Hamilton și Dwight D. Eisenhower și Averell Harriman se uitau în jos cu severitate, din ramele lor aurite. Păreau serioși și onești. Găseam atmosfera încurajatoare. M-am așezat în spate, mi-am dat jos paltonul și l-am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții. Nu-mi place fastul, dar în acest caz îl găseam liniștitor. Ne-am așezat și eu mi-am aranjat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
am împăturit în poală, dar chiar când mă făceam comod, intră judecătorul și a trebuit să ne ridicăm cu toții. Nu-mi place fastul, dar în acest caz îl găseam liniștitor. Ne-am așezat și eu mi-am aranjat din nou paltonul voluminos. Dacă nu ar fi fost o sală de tribunal, mi-aș fi scos și sacoul. Încăperea era solemnă, dar supraîncălzită. În timp ce judecătorul și avocații au început preliminariile, eu i-am studiat pe cei doisprezece jurați din boxă. Păreau foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

două-trei minute, fără să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui meci de fotbal fără minge ușa se deschise și Ted Îl ajută să se extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce vreme groaznică! Ted Întrebă dacă ploua din nou. Deși ploaia se oprise Încă dinainte ca Fima să plece de la clinică, răspunse cu patos: —Încă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În cearșafuri de mătase, două noptiere, pe fiecare din ele odihnind câte o carte Întoarsă și deschisă, și Își Îngropă mai Întâi obrazul, apoi tot capul În cămașa de noapte a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l găsi nici pe Ted, nici paltonul, cu toate că verificase fiecare loc luminat. În cele din urmă se așeză pe un taburet din bucătărie și căută din ochi cuțitele cărora nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
deschisă, și Își Îngropă mai Întâi obrazul, apoi tot capul În cămașa de noapte a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l găsi nici pe Ted, nici paltonul, cu toate că verificase fiecare loc luminat. În cele din urmă se așeză pe un taburet din bucătărie și căută din ochi cuțitele cărora nu le găsise locul Înainte. Ted Tobias se ivi din Întuneric cu o riglă de calcul În mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mirare, cu un ton ca de la bărbat la bărbat, am uitat complet că am o Întâlnire În seara asta. Se Îndreptă spre ușă și Începu să lupte cu clanța, până când lui Ted i se făcu milă de el, Îi Întinse paltonul, Îi deschise ușa și Îi spuse cu o voce moale, În care Fima simți un fel de tristețe: —Uite, Fima, nu e treaba mea, dar cred că ți-ar trebui o mică vacanță. Nu ești În cea mai bună formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
simți un fel de tristețe: —Uite, Fima, nu e treaba mea, dar cred că ți-ar trebui o mică vacanță. Nu ești În cea mai bună formă. Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun. Nici n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
tine cum arăți! Iar eu ar trebui să cred că ai trecut din Întâmplare pe strada noastră la ora unsprezece noaptea. Ce-o să se aleagă de tine, Fima? — Am avut o Întâlnire, murmură, luptându-se să se elibereze din capcana paltonului, care acum mai era și plin de apă. Îi explică: S-a astupat mâneca. Nina spuse: Așază-te aici, lângă cămin. Trebuie să te usuci. Bănuiesc că nici n-ai mâncat nimic. M-am gândit la tine azi. —Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pe ea, iar fără ea, până și cei mai fioroși colți de lup sunt condamnați să se sfărâme și să cadă. Apoi Îmbrăcă o cămașă și niște pantaloni curați, Își luă puloverul gros pe care Îl moștenise de la Yael și paltonul, reușind de astă dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Aparatul de aer condiționat. Reproducerile după Degas și Modigliani. Două plante nepretențioase puse În pietriș hidroponic. O lampă albă fluorescentă. Mochetă verde deschis pe toată podeaua. Un ceas de perete cu cifre romane. Un telefon. Un suport pentru umbrele și paltoane. Un coș plin cu ziare. Câteva reviste pe masă. Un prospect albastru: „Osteoporoza - Deteriorarea Accelerată a Oaselor: Ghid pentru Femei. Ce femei sunt predispuse În mod special? Grupuri cu factor de risc ridicat: Femeile subponderale. Femeile cu structură osoasă delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Magdalena dintr-un tablou uitat, și frumoasa Liat Sirkin, care Îi Îndulcise lui Fima nopțile din nordul Greciei, când Împărțiseră sacul ei de dormit. Iar când totul s-a sfârșit, el a fost cel care a aranjat divorțul. Până și paltonul cu mâneca lui ca o capcană fusese Înainte al tatălui său. Fima Își aminti una din istorioarele preferate ale bătrânului, despre un sfânt hasid celebru și un hoț de cai care Își schimbaseră Îmbrăcămintea Între ei, iar În felul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
rosti cu răceală doar o singură propoziție: Fima, cred că de data asta ai cam exagerat. Iar În timp ce Yael Îl culca pe Dimi, Ted telefonă la stația de taxiuri, Îi aduse șapca roasă și chiar Îl ajută să-și Îmbrace paltonul fără să cadă În capcana mânecii, coborî cu el În stradă, Îl instală În taxi și Îi dădu chiar el șoferului adresa, ca pentru a se asigura dincolo de orice Îndoială că Fima nu se putea răzgândi și nu le putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
dispărut Fiindcă dimineață, când coborâse să aducă ziarul, uitase să Încuie ușa și fiindcă era cufundat Într-o Încercare inutilă de-a reasambla radioul stricat, ridică dintr-odată privirea și o văzu În fața sa pe Annette Tadmor, Îmbrăcată Într-un palton roșu și cu o beretă albastră de lână așezată pe-o parte, care Îi dădea aerul unei franțuzoiace tinere de la țară. Ochii Îi străluceau, iar obrajii Îi erau Îmbujorați de frig. I se păru copilăroasă, blândă, pură și dureros de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Unul așa, lunguieț, cu o piatră mică, strălucitoare? Fima ezită, se hotărî, aruncă pe jos ziarul care ocupa tot fotoliul și o așeză pe Annette În locul lui. Însă o ridică imediat și se strădui să-i elibereze brațele din mânecile paltonului roșu. În dimineața asta i se părea frumoasă, inteligentă, plină de tact și atrăgătoare. Fugi În bucătărie să pună apă la fiert și să verifice dacă mai rămăsese puțin lichior În sticla pe care o primise În dar de la tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și nesărat. Când stinse radioul, găsi de cuviință să se scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii rupte a mânecii. Fiindcă feliile de pâine nu-i astâmpăraseră foamea și oricum le trecuse În contul micului dejun, intră să ia prânzul la micul restaurant de vizavi de casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
plecă acasă cu un taxi, iar Tamar, pe care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
actuală printr-un compromis? Fără Îndoială că și prietenii tăi au făcut pe undeva câte un compromis? Sau soția ta? Nu? Și În fond, de ce să nu bată la ușă? Va fi servit cu un ceai cald, Își va dezbrăca paltonul și va explica o dată pentru totdeauna ce dictează rațiunea și care este direcția istoriei? Sau dimpotrivă, va Încerca să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
fi servit cu un ceai cald, Își va dezbrăca paltonul și va explica o dată pentru totdeauna ce dictează rațiunea și care este direcția istoriei? Sau dimpotrivă, va Încerca să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
care nu se zărea nici o lumină, așteptă trei minute să se schimbe culoarea semaforului din Piața Paris, apoi Începu să-și târșâie picioarele spre centrul orașului, pe strada Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
trecut mai departe, continuând să caute ca un orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era o defecțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Ierusalimului despre asta. Vezi, aproape am spus că te iubești numai pe tine, dar nici asta nu-i adevărat. Nici pe tine nu te iubești. Nu iubești nimic. Poate doar să ieși Învingător În dispute. N-are importanță. Pune-ți paltonul. Din cauza ta sunt În Întârziere. Îmi dai voie să te-aștept aici? Te aștept cu răbdare. Chiar și până diseară. În speranța că Teddy se va Întoarce Înaintea mea? Și că te va găsi iar În patul nostru, sub plapuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mea că viața se scurge și că timpul macină totul? E vina mea că murim cu toții câte puțin În fiecare zi? Ce mai vrei de la mine? Fima se ridică, vinovat, umilit, mizerabil, bâigui o scuză fadă, Începu să-și caute paltonul, și deodată zise sfios: —Suntem În februarie, Yael. Acuși e ziua ta. Am uitat. Sau poate a fost deja? Nu țin minte În ce dată suntem. N-am nici măcar un sistem trifazic să-ți dăruiesc. —Azi e vineri. 16 februarie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]