KorAP: Find »[drukola/base=pantof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...323 >

8,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

poți ști când o să dai de următorul titlu: „Ucigașul de vagabonzi lovește din nou”. Sau: „Femeie fără adăpost măcelărită”. De cele mai multe ori la micul-dejun doamna Keyes citește cataloage. E destul să comanzi o singură dată prin telefon un suport de pantofi minune, și în fiecare săptămână, pentru tot restul vieții, primești un maldăr de cataloage. Obiecte pentru căminul dumneavoastră. Pentru grădină. Economisiți timp. Și spațiu în casa dumneavoastră Unelte și invenții noi. Pe bufetul din bucătărie, în locul televizorului, a pus un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
schimbați hainele. Oricând după zece seara, spune ea, sub rampele podului. Problema numărul unu a soților Keyes e întotdeauna ce să poarte. Pentru un bărbat pare ușor. Trebuie doar să-și poarte vestonul și pantalonii pe dos. Să-și pună pantoful stâng pe dreptul și invers. Voilà - pari olog și smintit. — Sminteala, spune Inky, e noua sănătate mintală. Miercuri seara, după valsul cu foametea, Packer și Evelyn ies din sala de bal a hotelului, și în stradă se aude cineva cântând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
noua sănătate mintală. Miercuri seara, după valsul cu foametea, Packer și Evelyn ies din sala de bal a hotelului, și în stradă se aude cineva cântând „O, Amherst, brav Amherst”. Pe stradă, Frances Dunlop Colgate Nelson, sau „Frizzi”, împreună cu Schuster „Pantoful” Frasier și Weaver „Ciolănosul” Pullman beau din dozele uriașe de bere, stând tustrei în picioarele goale, cu pantalonii murdari suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Diane von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte. În sezonul ăsta, spune Inky, toată lumea poartă perucile de-a-ndoaselea. Se poartă pantofii desperecheați. Se decupează o gaură în mijlocul unei pături soioase, spune ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Fără responsabilitatea de-a mai organiza ceva. Nimeni nu-i privește, nu le cere bani, nu încearcă să le vândă ceva. Mergând pe jos spre pod, sunt invizibili. În sărăcia lor sunt în siguranță. Packer începe să șchiopăteze ușor din cauza pantofilor purtați invers. Evelyn deschide gura. Apoi scuipă. Da, fata învățată să nu se scarpine niciodată în public scuipă pe stradă. Packer se leagănă, se lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
în plasa de protecție a societății. Bețivul de la Global Airlines se dovedește a fi Webster „Cercetașul” Banners, și, împreună cu Inky și Muffy, se întâlnesc cu „Slăbănoaga” și Frizzi. Apoi li se alătură Packer și un alt tip, „Barcagiul”. Apoi și „Pantoful” și „Ciolănosul”. Sunt beți cu toții și joacă șarade, și la un moment dat Packer strigă: — E cineva sub podul ăsta care să nu aibă măcar patruzeci de milioane de dolari? Și desigur se aude doar zgomotul traficului trecând pe deasupra. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei. În spatele ei, pantoful negru al unui bărbat coboară din mașină. Urmează cracul unui pantalon de culoare închisă. Un bărbat cu mănuși negre de piele iese din mașină, în timp ce fata se ridică în picioare, țipând. Urlând „Vă rog”. Țipând după ajutor. Atât de aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
poliție nu se aleg decât cu umilința. Îți poți imagina titlurile din ziare: „Un celebru cuplu din înalta societate se distrează în mizerie”. Sau: „Miliardarii se joacă de-a săracii”. Doamne ferește să amintească de Inky și „Cercetaș”, de „Slăbănoagă”, de „Pantof” sau de „Ciolănos”. Faptul că se vor face de râsul lumii n-o va salva pe fată. Suferința lor n-o va alina pe-a ei cu nimic. Săptămâna următoare apare în ziar știrea că fata a fost găsită moartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
săptămână înainte de premiera vreunui film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde fața. În rest poartă un costum albastru, o cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu „Felicitări”. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pe doamna Clark în personaj negativ. Apoi Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să te ducem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
bibliotecă pe coridoarele unui centru pentru pensionari. Între ora de yoga și clubul de lectură. Aranjează decorațiunile de Halloween într-un azil de bătrâni. În orice ospiciu pentru vârsta a treia veți întâlni acești îngeri ai plictiselii. Acești îngeri cu pantofii lor cu talpă plată făcuți de mână în Italia. Cu intențiile lor bune și studiile lor de istoria artei și lungile după-amiezi libere, până când le vin copiii de la fotbal sau balet. Îngerițele astea în rochiile lor de vară cu imprimeuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
mare al mâinii drepte. O policarectomie radicală. Ca să nu i se ia fața, Reverendul Fără Dumnezeu a cerut satârul împrumut și și-a hăcuit degetele mici de la picioare. — Ca să devin celebru, a spus el, și după aia să pot purta pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
să pot purta pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți blonzi, să-ți strângi curul într-o rochie strâmtă cu paiete, să-ți vâri picioarele în cea mai mare pereche de pantofi cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine să ai un prieten care să te ducă cu mașina la urgență. Să iei vreo două Vicodine înainte. Înainte să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
umerii trași în spate și curul împins înafară. În fiecare oraș ai fi putut jura că fiecare avea altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte-o trusă babană de machiaj fiecare. Toaletele lor au ajuns să ne înghită mai toate fondurile. Dar dacă scoteai o vorbă despre asta, Flint îți zicea „Tre’ să cheltuiești ca să faci bani”. Asta fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
pene negre, a întrebat-o pe fată: — Și nu vrei să cumperi o lovitură? Aflat la doi pași, încasând banii celor de la coadă, Flint zice: — Dă tot ce poți. Zice: Juma’ de preț pentru puicuțe. Bătând în pământ cu vârful pantofului de tenis, fata se uită la ei, cu buzele strânse și trase pe-o parte a feței. În cele din urmă zice: — Poți da din buze pe cântecul ăla din Titanic? Și Flint îi ia cei zece dolari și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
fetei din Missoula, Montana. Când a venit timpul să-și scrie cu toții testamentele, Webber i-a lăsat fetei tot ce avea pe lume, inclusiv Mustangul parcat în șopronul părinților lui, setul lui de unelte Craftsman, și paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

București unde, de două ori pe an, mergea în vizită la o fostă colegă de școală măritată acolo. Preocupată de felul cum arată, nu concepea o ținută lipsită de armonia perfectă a culorilor. Asorta, întotdeauna, poșeta și cureaua la nuanța pantofului. După o astfel de călătorie, doamna Leon se întorcea acasă elegantă ca o vedetă de cinema. Își amintea de o asemenea zi când mama intrase pe poartă îmbrăcată într-o haină de piele neagră, la o palmă deasupra genunchiului, garnisită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la copii să nu deranjeze nimic din ceea ce ea încerca să pună în ordine. Nepoții o înconjurară și-o asaltară cu întrebări. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
aștepte. Spre seară, Luana se cocoță pe un colț al toaletei și-o privi pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu vezi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse mâna: Dă-mi pantoful tău și tu încalță-te cu al meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse mâna: Dă-mi pantoful tău și tu încalță-te cu al meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]