3,599 matches
-
oamne - chiar că iau în greutate, trebuie să fiu atentă. Am probat azi o pereche de pantaloni mărimea 12 și îmi erau așa strâmți că abia am putut să trag fermoarul. La coapse e problema: fac forma aia oribilă de pară care-mi strică silueta dacă nu port ceva care să-mi acopere șoldurile. Chiar nu-mi propusesem să mă duc să probez haine: de fapt, mă dusesem să fac niște cumpărături pentru Crăciun, și-mi era atât de greu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la râpele adânci pline de urzici și de brusturi, la ulița bunicii, la pârâu, la fântâna cu apă rece ca gheața, la căpițele de fân, la cânepa pusă la Înmuiat În Târnava, la pomii din grădină plini de mere și pere cu miezul roșu, la cărarea șerpuită a viilor care te scoate departe, În drumul Blajului, la cât de adâncă este pădurea, la lumina pădurii, cum curge lumina prin pădure, cum mai sare câte un iepure când șuieră trenul departe. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se face târziu de tot, la psihologie. Meditațiile Încep În cabinetul medical și se termină după ce bolnavii se culcă, undeva Într-un salon liber din capătul pavilionului. Aici, În timpul meditației la psihologie, poți să fumezi. De asemenea, mănânci compot de pere și biscuiți. Singurul inconvenient este că sora șefă miroase a transpirație, are păr pe picioare și, pe deasupra, nu vrea să-și scoată niciodată sutienul. Astăzi, după o lungă discuție, În sfârșit și l-a scos, pentru că În timpul meditațiilor, așa, tam-nisam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe pod ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Își dădea perfect seama că toată lumea din restaurant se oprise din mâncat pentru a asculta schimbul de vorbe dintre ea și femeie. Acum, odată ce toți se Întorseseră la farfuriile lor, se simțea blocată În locul unde stătea, cu fața roșie ca para focului de rușine. Se gândea serios s-o ia la sănătoasa. Ce rost avea să mai rămână? Romancierul grozav de drăguț și de sexi avea să creadă că era vreo nebună care avea un fetiș pentru toalete publice. Totuși, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
britanicii, cu mezelurile astea râncede? Ruby Îi explică răbdătoare că Marmite e de fapt făcută din drojdie, și că el o confundă cu Bovrilul. Și oricum, asta o spune cineva În a cărui țară s-a inventat salata meridională de pere. Nu te supăra pe mine, dar care om cu mintea Întreagă ar amesteca pere cu brânză și cu maioneză? Începură să se contrazică În legătură cu care țară produce mâncărurile cele mai dezgustătoare. Ruby contraatacă criticând țiparii În aspic cu brânză americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcută din drojdie, și că el o confundă cu Bovrilul. Și oricum, asta o spune cineva În a cărui țară s-a inventat salata meridională de pere. Nu te supăra pe mine, dar care om cu mintea Întreagă ar amesteca pere cu brânză și cu maioneză? Începură să se contrazică În legătură cu care țară produce mâncărurile cele mai dezgustătoare. Ruby contraatacă criticând țiparii În aspic cu brânză americană, dar până la urmă căzură de acord că e meci nul, pentru că le era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
avea la departamentul ăla. Ruby spuse că nu de vaginul ei În sine Îi era acum rușine, ci de aspectul Întregii zone În general. Adică probabil că variază. Fi spuse că din câte știa ea, toate vulvele arătau ca o pară uscată tăiată pe din două. Apoi Îi spuse o poveste lungă despre cum prietena ei Amy fusese la un moment dat cu un tip pe nume Lawrence, un misogin declarat care se credea „expert În vulve“. —Biata Amy era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că era doar o poreclă. Sam respiră vizibil ușurat. —OK, Ronnie, bărbia În piept și Împinge pentru ultima oară! Ronnie respiră foarte adânc și-și ținu aerul În piept. În timp ce Împingea pentru ultima dată fața i se făcu roșie ca para focului și Își Înfipse unghiile În mâna lui Phil. —Împinge În continuare, o Îndemnă Sam... Mai Împinge... și Încă odată... OK, a ieșit. S-a terminat Ronnie. Bravo. Poți să te relaxezi acum. Câteva clipe mai târziu, bebelușul scoase primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu mai ostenea de la acea noapte de Crăciun să povestească anecdota iar și iar, printre hohote de râs; anecdota era legată de tata, care descoperise într-unul dintre coșurile cu prospecte sosite de curând un fruct necunoscut. Arăta ca o pară, dar avea o coajă tare, de culoare oliv, iar în interiorul ei se afla un sâmbure alunecos. Trebuie să scoți cu lingura carnea verde-gălbuie a fructului, spuse tata, uitase cum se numea, dar era vorba de o delicatesă servită mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Divorțul perfect Mătușii mele Billie, cu mulțumiri pentru că ma învățat ce e bun în viață, cum ar fi: programul de după-amiază de la televizor, cidrul de pere Babycham cu cireșe confiate, telenovelele și prăjiturile Kunzle. Și pentru toate acele vacanțe în Berry Island, Peyton Place, dulciurile, cartofii prăjiți și benzile desenate Bunty. Ce vremuri! tc "" A trebuit să treacă mai bine de douăzeci de ani, din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o ținea depărtată de trup, ca să poată cu dreapta să-și vâneze puricii. Neîndoielnic că era Margareta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Avea însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel trup, după care, cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul cu care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine păstârnacul morcovit de patimă și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca o companie în marș, în desfășurare simetrică. Mi-aduc aminte de zilele când foamea mă silea să le dau târcoale, să ridic câte una și s-o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsea mai ieftin: cârnați cu terci, rinichi de batal, greabăn de porc. Duminica, atunci când așteptam musafiri, înăbușeam o inimă de vită umplută cu prune uscate. Iar ca mâncare de toamnă, ca garnitură la costițe de batal, se servea „fasole cu pere“. Așa se numește una din poeziile pe care am trecut-o pe curat cu Olivetti-ul. O alta se numește Tortura țânțarilor și s-a datorat apropiatului lac Diana. Veneau în vizită prieteni. Hans și Maria Rama, care considerau că iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-n dinți și să-ncerc. Din selecția lor făcea parte și poezia, după aprecierea mea prea încărcată de metafore, Crini din somn. Și, neîntârziat, nu Credo, cel mai frumos imn închinat fumatului, nici inventarul liric Șifonier deschis, nici măcar Fasole și pere, ci florile alea clorotice, acei crini cultivați în somnul meu altminteri sănătos în sine, au fost distinse cu premiul al treilea și recompensate, cum îmi amintesc, cu precizie de gospodar, cu trei sute cincizeci de mărci. Totodată, mi-a fost plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit-o la goană ca-n timpurile bune; am nimerit-o În ulița Rosetti și m-am Întors: ceru iera luminat ca la 25 mai, iar casa ardea foc și pară. Asta așa, ca să vedeți matale ce Însamnă să schimbi șiru la zodii! Dă cum mi s-a năzărit asta, gura mi s-a uscat mai ceva ca limba dă papagal. La răscruce am dat cu ochii de-un gabor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bezna. Dar neliniștea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, am zărit-o pe baronne ieșind din cușeta părintelui Brown. Pentru o clipă, m-a cuprins o revoltă brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc și pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut și purta veșminte ascetice: un halat enorm, pe al cărui fond stacojiu erau stampați clovni de aur și balerine de argint. Era nemachiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toate odăile dădeau În rotonda cu statui. Îți mai aduc aminte și alte câteva aspecte ale convorbirii din seara aceea. Fata Îi ceruse lui Ricardo să amâne cu câțiva ani publicarea micului său roman. Sangiácomo s-a făcut foc și pară, căci voia să-l vadă apărut, pentru ca imediat să răspândească o broșură În care să-l acuze de plagiat. Cred că o scrisese Anglada, atunci când spusese că rămâne acasă pentru a redacta istoria cinematografului. Chiar a afirmat că orice specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
I-am Înmânat garoafele și cartea de vezetă și m-a Întrebat că de ce să deranjase Cufărașu. A mai ciripit și că, ca să nu mă ostenesc, o să oprească juma dân ele și mi-a trasat, fără ca să-mi deie vro para chioară, să duc ce-a rămas și cartea ei de vezetă la donșoara Inés Tejerina, de stă pă Arroyo. N-am avut Încotro ș-am ascultat-o, da decât după ce-am pus doparte niște garoafe pentru franțuzoaica mea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
băiat! Nu mă cunoștea decât de câteva zile și deja avusesem mai multe minidispute. De ce Dumnezeu avea el senzația că merit tot efortul ăla? Dar înainte să apuc să analizez chestia asta, tata a apărut în hol. Era foc și pară. —Claire! a urlat el. Lasă telefonul ACUM! —Trebuie să închizi? m-a întrebat Adam. Da, am spus eu. Îmi pare rău. Nu voiam să închei conversația înainte să mă asigur că totul era în regulă. Că Adam nu era supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îngrijit În scurta și i-aș zice strălucitoarea mea carieră de doctor. Medicina m-a tulburat ca practician pentru că, pe de o parte, nu puteai face mare lucru Într-un dispensar de țară ultimul răcnet dotat cu trei clistire cu pară și-un tensiometru cu prea puțin mercur, iar pe de alta, deoarece credeam sincer că oamenii nu merită neapărat să fie salvați, mai ales că toți cei pe care-i iubeam erau cît se poate de sănătoși. CÎnd spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-a vrut să zică puțin mai tîrziu Italo Calvino prin mignona frază „Cred că amuzamentul este ceva serios”. Germanul credea că seriozitatea e seriozitate, adică atunci cînd omul nu rîde; hidrazidă, filozofie, moarte la Veneția. Turnînd În capul de pară al lumii găleți de cuvinte la fel de artificiale ca florile artificiale, dar ceva mai grele, fără să bănuiască măcar o clipă cît de plictisitor e scriitorul serios. În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]