2,686 matches
-
alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei individului obsedat de întrebări. Distilându-se permanent, „huma” se va metamorfoza în „lumină”, păstrând din ipostaza materială trei simboluri de maximă valoare și semnificație - „stelele, florile, cărțile”. Opusculul Sub nimbul familiar (1925) cuprinde câteva „schițe și priveliști lăuntrice
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Cărți (1991-1995) și la Departamentul Relații Interetnice (1999-2001). Chiar de la prima plachetă, Satelitul (1973), Ș. se arată atras de universul copilăriei, căruia îi va consacra toate cărțile sale. Valorificând cu eficiență anumite modalități împrumutate din creația folclorică (elemente de basm, parabola, jocul de cuvinte, umorul), poetul reușește să câștige interesul micului cititor prin viziuni proaspete, situații și limbaj atractiv, prin jovialitatea tonalității și prin glume instructive. A tradus din literatura rusă. SCRIERI: Satelitul, Chișinău, 1973; Lădița cu cireșe, Chișinău, 1975; Povestea
STIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289937_a_291266]
-
trezesc noapte de noapte/ Și aud un freamăt, - Un grai vechi, din adâncuri?...// E freamătul bunicilor,/ E graiul aromânilor!”. Ca prozatoare, S.-M. se înscrie în categoria autorilor cu o scriitură supravegheată, care recurg în mod obișnuit la metaforă, la parabolă, definitorie atât pentru subiectul abordat, cât și ca discurs personal. SCRIERI: Lilice, 1988; Lândura, Skopje, 1989; Vreari fără mardzină, 1990; Tradzeri, Syracuse (SUA), 1992. Repere bibliografice: Cândroveanu, Aromânii, 122-130. Hr. C.
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
primul rând, funcția de a efectua secțiuni transversale în corpul bolnav al realității, în epoci trecute sau prezente, și de a oferi cititorului harta interioară a individului și a comunității, împreună cu soluțiile de supraviețuire încă disponibile. Fie că lărgește cadrul parabolei, construind câte o „arcă a bunei speranțe”, ce plutește mult dincolo de apele noastre teritoriale, în acolade simbolice universal-valabile, fie că, dimpotrivă, restrânge voit suprafața unor piese, placându-le pe momente istorice bine determinate (Războiul pentru Independență, al doilea război mondial
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
dintele de aur (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), un „roman” compus din douăsprezece „cânturi”, unde protagonistul, părintele Gavrilă/Iosif, este orb și se întoarce acasă după douăzeci de ani. Proiectată pe fundalul dur al regimului comunist, cartea construiește o parabolă despre memorie și scrierea istoriei, în care reflecția politică se vede adesea scurtcircuitată de diverse artificii postmoderne (aluzii livrești, puneri în abis, deschideri metatextuale). Ș. a mai publicat, în colaborare cu Viorel Mureșan, monografia Leonid Dimov (2000), care, deși suferă
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime enigmatice. Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni singuri (1968), de pildă, moartea suspectă a unei bătrâne, însingurată sufletește, tulbură adânc viețile celor din jur. Mânați de imboldul de a elucida cazul, câțiva se străduiesc
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, se abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai tîrzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sînt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cealaltă, consacrată învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10, 25 (și urm.) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează, insistînd asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte îi pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
versatilă și energică, nu lipsită de vocație erotică” (Eugen Simion) -, care, toate, conving prin impresia de prospețime și naturalețe a acțiunii directe, fără problematizări și ocoluri analitice obositoare. Expresie a preocupărilor moral-filosofice ale autorului este și romanul Racul, roman politic, parabolă a dictaturilor sud-americane, dar trimițând în subtext la dictaturile comuniste. Personajul problematic este de data aceasta Miguel, cel care, fascinat de putere, dar incapabil să îi înțeleagă mecanismele intime, încearcă să-și prevină prietenii ce urmează a fi executați în virtutea
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
se stabilește la Paris împreună cu soțul ei, criticul literar Lucian Raicu. Ființă extrem de discretă, L. a ajuns cu timpul să fie cunoscută numai printre inițiați, ca autoare de cărți pentru copii sau ca subiect pentru analiștii pasionați de etajările textuale, parabola fantasmatică, „pirandellismul animalier” (Ion Vartic). După o adevărată năvală editorială cu cărți pentru copii în anii ’50 (Ghiduș Arcăduș, 1953, Cutia de sticlă, 1957, Șmecherul în paradis, 1957, Băiețașul din stele, 1958 ș.a.), multe apărute în colecția „Înșir’te mărgărite
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
războiului, fie schimbări de atitudine și conflicte legate de noile realități. Două nuvele - Balerina singuratică și A treia zi după război - surprind acel moment unic în care femeia începe să existe pentru bărbat. Trecerea la proza bazată pe simbol, pe parabolă se înfăptuiește în romanul Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu cade pe latura instinctuală a personajului, ci pe noianul de gânduri ale acestuia în așteptarea morții. Parabola vieții ca meditație și așteptare înfrigurată a morții capătă o anume notă de morbiditate, de macabru, iar întâmplările plutesc parcă într-o ceață groasă, care creează o atmosferă apăsătoare, de taină și păcat. Și aici, și în Securi pentru funii
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
de obiectivizare, fie, în sfârșit, de o literatură încifrată ce frizează deseori absurdul, în teatrul lui pot fi remarcate apetențe pentru formule dramatice și mai diferite. De la piesele de factură polițistă la cele abstracționiste, de la dramele problematice la farse, de la parabole poetice la comedii cu subiect rural sau la satire virulente, nimic nu i-a rămas străin, autorul reușind în textele adunate în Sechestrul (1972, în colaborare cu Mircea Zaciu), Teatru (1972), Fântâna cu patru adevăruri (1980) să le abordeze pe
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
aplecați în afară!”, RL, 1985, 14; Tia Șerbănescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RMB, 1985, 12 761; Tania Radu, Partituri feminine, T, 1985, 7; Dan Culcer, Modelaj, VTRA, 1986, 4; Adrian Dafir, „Complexitatea” fără orizont, LCF, 1986, 20; Ioan Holban, Parabole și valsuri deloc sentimentale, CRC, 1986, 26; Valeriu Cristea, O romancieră, RL, 1987, 30; Mariana Ionescu, Victorioși și nevinovați, SLAST, 1987, 40; Val Condurache, Romanul în oglindă, CL, 1987, 10; Irina Petraș, „Nevinovații”, ST, 1987, 11; Silvia Urdea, Oglinzile interioare
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
București], 2002; Trei poeți persani. Omar Khayyam, Saadi, Hafez, îngr.trad., București, 1982; Hafez, 100 de gazeluri, București, 1977; Saadi, Bustan (Livadă), pref. trad., București, 1978, 100 de învățăminte din Golestan (Grădină trandafirilor), ed. bilingva, pref. trad., f.l.,1998, 15 parabole din Bustan (Livadă) ed. bilingva, f.l.,1998; Omar Khayyam, 500 de catrene, ed. bilingva, îngr. și pref. trad., f.l., 1993; Djalal ud-Din Rumi, 20 de parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, pref. trad., 1998, 3 parabole din Masnavi-ê
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
100 de învățăminte din Golestan (Grădină trandafirilor), ed. bilingva, pref. trad., f.l.,1998, 15 parabole din Bustan (Livadă) ed. bilingva, f.l.,1998; Omar Khayyam, 500 de catrene, ed. bilingva, îngr. și pref. trad., f.l., 1993; Djalal ud-Din Rumi, 20 de parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, pref. trad., 1998, 3 parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual),ed. bilingva, pref. trad., f.l, 2000, 15 meditații și parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, f.l., 2000, Meditații și parabole
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
1998, 15 parabole din Bustan (Livadă) ed. bilingva, f.l.,1998; Omar Khayyam, 500 de catrene, ed. bilingva, îngr. și pref. trad., f.l., 1993; Djalal ud-Din Rumi, 20 de parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, pref. trad., 1998, 3 parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual),ed. bilingva, pref. trad., f.l, 2000, 15 meditații și parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, f.l., 2000, Meditații și parabole ( Masnavi-ê manavi), ed. bilingva, cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, introd. George Grigore
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
bilingva, îngr. și pref. trad., f.l., 1993; Djalal ud-Din Rumi, 20 de parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, pref. trad., 1998, 3 parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual),ed. bilingva, pref. trad., f.l, 2000, 15 meditații și parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, f.l., 2000, Meditații și parabole ( Masnavi-ê manavi), ed. bilingva, cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, introd. George Grigore, București, 2002; Babă Taher, 50 de catrene, ed. bilingva, pref. trad., f.l., 1998. Repere bibliografice: Valeriu
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, pref. trad., 1998, 3 parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual),ed. bilingva, pref. trad., f.l, 2000, 15 meditații și parabole din Masnavi-ê manavi (Poemul spiritual), ed. bilingva, f.l., 2000, Meditații și parabole ( Masnavi-ê manavi), ed. bilingva, cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, introd. George Grigore, București, 2002; Babă Taher, 50 de catrene, ed. bilingva, pref. trad., f.l., 1998. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Iedera”, GL, 1968, 33; Lucian Raicu, Proza, GL, 1968, 35; Alexandru
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
fiind faptul că Cristos însuși a fost cel care le‑a anunțat; în același timp, autorul neagă orice raport direct, de tip cauză‑efect, între persecuția creștinilor, distrugerea templului și parusie. Aceasta din urmă este foarte aproape - a se vedea parabola smochinului, vv. 28‑30 -, dar nimeni nu poate ști cu exactitate momentul în care se va petrece: „Iar despre ziua aceea și ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl” (v. 32). Autorul mizează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Insistența cu care acest mesaj este repetat sugerează un context polemic: autorul ține să ofere cititorilor câteva elemente care să‑i ajute să identifice și să demaște eventualii pseudo‑cristoși și pseudo‑mesia. Capitolul al II‑lea este concentrat în jurul „parabolei smochinului”, prezentată în Evanghelii în două variante complet diferite. La Mt. 24,32‑33: „Învățați de la smochin această pildă: când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, știți că vara e aproape; asemenea și voi când veți vedea toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l voi săpa împrejur și voi pune gunoi; poate că va face rod în viitor, iar de nu, îl vei tăia»”. Desigur, între cele două fragmente nu există altă legătură decât simbolul propriu‑zis al smochinului. Însă autorul AP îmbină parabolele, iar sensul celei dintâi se desprinde din descrierea celei de‑a doua: „Nu ai înțeles, spuse Isus, că smochinul este casa lui Israel? Este ca în parabola omului care sădise un smochin în grădina sa, dar acesta nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
există altă legătură decât simbolul propriu‑zis al smochinului. Însă autorul AP îmbină parabolele, iar sensul celei dintâi se desprinde din descrierea celei de‑a doua: „Nu ai înțeles, spuse Isus, că smochinul este casa lui Israel? Este ca în parabola omului care sădise un smochin în grădina sa, dar acesta nu a făcut roade. Omul a căutat roadele lui mulți ani, dar nu le‑a găsit. I‑a spus grădinarului său: Scoate din rădăcină acest smochin până ce nu va usca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ramurile sale închipuie „falșii mesia care vor veni și vor zice: «Eu sunt Cristos care a venit în lume»” (4, 7‑8). Așadar, motivul principal al întârzierii parusiei este refuzul poporului Israel de a se converti. Dumnezeu, asemenea grădinarului din parabolă, acordă un nou termen - durata rămâne totuși necunoscută -, după care va decide „scoaterea din rădăcină”. În același timp, în opinia autorului AP, parusia nu va întârzia, deoarece „mlădițele au frăgezime”, adică falșii mesia au apărut deja. Ultima parte a capitolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deprinzându‑le cu ușurință prin exercițiu de zi cu zi. Iar acestea nu sunt altceva decât tot ceea ce se află limpede, fără ambiguitate, în cuvinte potrivite, în Scriptură (aperte et sine ambiguo ipsis dictionibus posita sunt in Scripturis). De aceea parabolele trebuie înțelese în lumina lucrurilor lipsite de ambiguitate (parabolae debent non ambiguis adaptari): în felul acesta, interpretul le va interpreta neprimejdios, parabolele vor fi interpretate de toți asemănător, iar trupul adevărului va rămâne întreg, armonios alcătuit și ferit de orice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]