1,988 matches
-
cedasem în fața soției și nu aveam să capitulez nici în fața acestei plăsmuiri a imaginației mele. Știam că nu era nimic mai mult. Nu eram unul dintre cei profund afectați, acele suflete speriate care traversează strada când văd polițiști, care stau paralizate de teamă când aud o sirenă apropiindu-se și își imaginează că îi văd pe cei morți. Denumirea bolii, un cuvânt german, evident, este Verfolgungsbedingt. Înseamnă că tulburarea, orice ar fi ea, este rezultatul a ceea ce a îndurat individul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
muncea zile și nopți la rând În fața calculatorului său, căutând o modalitate de-a perfecționa propulsia cu jet a vehiculelor, și care poate nu avea nici măcar un singur prieten În Ierusalim. —Cel mai trist e, spuse Fima, că stânga e paralizată. Ted zise: —Adevărat. Ai mare dreptate. Așa a fost și la noi În timpul războiului din Vietnam. Vrei o cafea? Fima Îl urmă În bucătărie și continuă cu Înflăcărare: — Comparația cu Vietnamul - asta e cea mai mare greșeală a noastră, Teddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu mă obliga să merg să-mi cumperi haine. Apoi am luat-o în brațe. — Îmi pare rău pentru tot. Și, începând de azi, o să încerc să mă revanșez față de tine. — O să mă transformi într-o persoană plăcută? Eu am paralizat. —Lisa... Ea mă prinse de braț. —Glumeam! În fine, de fapt nu glumeam, dar nu e acum momentul. Ce o să faci cu serviciul? — Îmi iau o săptămână de concediu medical și apoi o să mă întorc până îmi începe concediul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai auzeau șuierături, zbierete și fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cursul lor, se sfârșeau, întrerupte doar pentru puțin timp de schimbarea grăbită a locuinței și de vești despre suferința mamei mele - acum, ea zăcea într-un spital în Köln-Nippes -, ceea ce mai târziu m-a sfâșiat pur și simplu, m-a paralizat, m-a eliberat și a început să fie așternut pe hârtie sau să ia formă în lut, aducându-mi ceva bani și primul succes - vânzarea unui bronz cât palma înfățișând un crab -, toate astea își au, ce-i drept, cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mîine, sînt cu toatele-deodată. Eu tînăr, eu cel de astăzi, altul și totodată același, vorbindu-mi. Cine ești tu? Eu sînt V. tînăr. Sînt cel ce ai fost. Nu-ți amintești că ne cunoaștem bine? Din-totdeauna spiritul mi-a fost paralizat de sufletul-trup. Fratele porc-cum îi spunea Noica. Prea frate și prea porc pentru a mă lăsa altfel decît ceilalți, plenari sau plictisiți de viață, căutînd excitați biciuirea rațiunii prin altceva. Datori și fideli trupului nostru ca față de închisoare și adăpost
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
parte, să nu uităm că nu din mintea unui genial inventator ci, din lăuntrul disperat al durerii, s-a născut speranța!“ Pe marea păsării violet e furtună. Auzi, speranța! V. tînăr trăiesc o spaimă similară cu alarma care m-a paralizat cînd am văzut un urs sălbatic atacînd cu furie și forță strivitoare o femeie. Sau văzînd oamenii lovindu-se între ei, mutilîndu-se. Spaima din fața naturii turbate în cutremur. Zidurile dansînd, scrîșnind, pulverizînd tencuiala. Uruitura de iad horcăită de adîncuri, unghiurile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu vezi în viață decît o fermecată prințesă. O siluetă ce aduce, doar, cu o femeie. În afara acestei ființe nedeterminate, toate dispar. Chiar și sufletul tău!” -Și tu, cum o mai vezi pe Elena?”-îl întreb„Nu tot așa?” Întrebarea paralizează tot. Oglinda își schimbă polaritatea. Ce știe el? V. tînăr încerc ușor să-l ignor pe alter ego. Caut un fel de îngenunchiere. Minunatelor îmbrățișări, să le opresc căldura... Ah, dacă aș putea delimita măcar o clipă, să mă odihnesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu capul de mobile.” „-Sînt cîine! Cîine!”-urlu și las în forță această evidență să iasă din mine. S-o știe toți din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl paralizează o clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o furtună ce a măturat totul. N-a mai rămas decît remușcarea, o durere surdă și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am făgăduit că, la întoarcere îi voi aduce ceva bun. Revăd aleile, lumina filtrată catifelat de prospețimea frunzelor. Vorbesc și microfonul înregistrează. Cu coada ochiului zăresc, deși vine din spate, silueta simiană. Să fug? Să mă feresc? Cum? Spaima mă paralizează dar privirea mea îndreaptată spre camera de luat vederi coboară, doar, o clipă. „-Purtînd Edenul în mine”-spun-“și jertfindumă lui, cel de alături îi va sorbi mireasma florilor. Îi va putea culege fructele. Și astfel, simțind fericirea, o va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totul mi se pare amestecat în BRIZE DE VIS cu înfrigurări glaciale. Desigur mi se pare cunoscut acest sentiment ce se holbează la mine, îmi face semn să scriu mai departe pe o PÂNZĂ DE CER, cu dimensiunea unui sens paralizat la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins din CERUL DURERILOR ALBE, iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
el e la fel de fragil și de SFÂNT în vocile inconfundabile ale nopților. Poate într-o înnoptare de vămi să-mi descânte nesomnurile și să le amestece cu acea răsuflare de vremi. Numai dorul mai poate prin sărutul luminii să-mi paralizeze voința aici la capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se îndrepte, a văzut ceva mișcându-se la doar la o aruncătură de băț mai departe. A căzut în genunchi aproape paralizat de frică S a târât pe iarba moale și caldă cu ochii țintă spre locul unde observase mișcare. Deodată s-a făcut liniște. Frunzele s-au oprit din mișcare și muzica a încetat. A văzut doar la câțiva pași distanță
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
privea fermecat și după câteva clipe în care îi susținea privirea, îi răspundea și el cu un zâmbet. Puteai să tai tensiunea sexuală din atmosferă cu cuțitul. Anna, care nu fusese niciodată o candidată la Late Late Show, părea complet paralizată sub efectul lui Adam. Sau cel puțin așa arăta. De fiecare dată când Adam îi adresa câte-o întrebare, Anna râdea prostește și chicotea, lăsa capul în piept și se comporta ca idioata satului. Sinceră să fiu, era foarte jenant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pe fața pământului într-un atac cu macete. Nici eu nu arătam mai bine. Tensiunea era îngrozitoare. Vino în sufragerie, i-am spus preluând controlul. Altfel am fi putut să rămânem în hol toată ziua, albi la față, nenorociți și paralizați de nervi. N-o să fim deranjați și avem și masa în caz că trebuie să desfășurăm documente sau alte chestii de genul ăsta. El a dat din cap cu o expresie serioasă și a luat-o pe hol, în fața mea. Ce tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți plăcuțele, segmentezi, scoți toba de eșapament, verifici injectoarele, sistemul de direcție și capul de redare-Înregistrare, Inspectoratul Culturii v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți plăcuțele, segmentezi, scoți toba de eșapament, verifici injectoarele, sistemul de direcție și capul de redare-Înregistrare, Inspectoratul Culturii v-a numit cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de rîs, cel pur și simplu, cînd rîzi de lup, și cel contaminat de disperare, ură, oligofrenie, frică. De multe ori rîd pentru că mă simt bine, am o cravată nouă, și nu o pot purta fiindcă am gîtul fin, Îmi paralizează omușorul și alte lucruri, de mare interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Vietnam caută la un moment dat o seringă pe care s-o Încarce cu ceva letal, portocaliu, iar Jon Voight, alertat de tentativa de sinucidere aflată-n plină desfășurare, se suie cu greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că tînărul blocase ușa și-avea și ghitara cu el și, după cum se auzea, era o ghitară surdă al cărei sunet ar fi Încastrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Asta-nseamnă că Charlie e aici”, zice Fink. Detectivii se reped În hol, din pereți prind să țîșnească flăcări, apare Charlie și-i Împușcă pe amîndoi urlînd „vă arăt eu adevărata viață a spiritului”, apoi se Îndreaptă spre prietenul său paralizat În cadru, Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic nu-i sigur În lumea asta, exceptînd faptul că unii Își bat joc de el că e prea gras, alții-l fac nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și tot așa, neavînd acces și nici În alt caz, colonelul hălăduia pe cîmpuri minate de legionari, fluierînd din frunza de securist. „Eu cred că În vizor se află fosta securitate și, prin ricoșeu, SRI-ul. Este vorba de a paraliza capacitatea de luptă a acestei instituții pentru ca cei care complotează să lucreze nestingheriți. Vrei să prădezi o gospodărie? Mai Întîi omoară cîinii care o păzesc.” De-aici trăgeam concluzia că domnul Măgureanu este cîine. Iată și finalul acestei cutremurătoare confesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar că nu este benefică pentru scris (și pentru nici o altă formă de artă, fie chiar și săpatul În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă pe față, Însă ești prea extenuat ca să te dai la o parte. Nu-ți mai face plăcere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au început să se dezbrace și ea s-a speriat, dar n-au lăsat-o să plece. Unul dintre băieți, mai vânjos, a luat-o într-o altă cameră, a dezbrăcat-o de sumarele haine, sub amenințări, întotdeauna amenințările au paralizat-o, și a făcut ce i s-a spus, s-a culcat cu ea. Prima oară. I-a descris în amănunt ce se întâmplase, dar detaliile anatomice erau cu totul anapoda. Fabulează, și-a zis Andrei. Acum era speriată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e bine și să te îngrijească și să-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a urcat sângele în cap, l-am lovit și eu și atunci m-a bătut. Nu mai mișcam, paralizată de-a dreptul, violența și amenințările mă paralizează pur și simplu, simțeam doar cum îmi curge sângele din nas. În clipele acelea am hotărât să mă despart de el. A mai durat însă multă vreme până am fost cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a urcat sângele în cap, l-am lovit și eu și atunci m-a bătut. Nu mai mișcam, paralizată de-a dreptul, violența și amenințările mă paralizează pur și simplu, simțeam doar cum îmi curge sângele din nas. În clipele acelea am hotărât să mă despart de el. A mai durat însă multă vreme până am fost cu adevărat în stare s-o fac. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]