1,958 matches
-
face cu vreo răceală. Eram o apariție rară pentru Randolph Terrace, mult prea boemă. Așa cum mi-am închipuit mi-a luat ceva vreme să găsesc un loc de parcare, acum că tineretul se întorsese de la muncă. Am fost nevoită să parchez câteva străzi mai departe. Dar Golf-ul bleumarin era chiar în fața casei lui Walter. Ce binecuvântare, scăpasem de durerile provocate de o eventuală așteptare în mașină. Am ajuns în fața casei numărul paisprezece și am apăsat pe soneria pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mi permiteam să fiu din nou în atenția poliției, nu după cele întâmplate cu Lee. Am apăsat piciorul de pe accelerație și am alunecat încet în noapte. Speram din tot sufletul să nu-mi fi luat nimeni numărul de înmatriculare. * * * Am parcat în fața casei și am așteptat. Fiecare etaj era luminat. Era o clădire impresionantă, elegantă, ceva mai departe de stradă, înconjurată de o curte interioară, cu un garaj mare pentru două mașini în stânga ei. Ușa garajului era coborâtă, așa că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
două mașini în stânga ei. Ușa garajului era coborâtă, așa că nu aveam cum să știu cine e acasă. Oricum, nu credeam că persoana pe care o aștept își folosește mașina. Au trecut zece minute. Apoi a venit un taxi și a parcat în fața mașinii mele. M-am lăsat în jos. Catherine Hammond a ieșit, a plătit taxiul și a intrat foarte grăbită în casă. Era îmbrăcată în haina ei bleumarin cu guler de blană, trasă astfel încât să-i acopere partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
al poporului, dar am ieșit afară, cu capul sus, lăsând ușa să se trântească în urma mea. în timp ce coboram scările am auzit balamalele protestând. Familia Hammond urma să aibă o foarte interesantă conversație. * * * Nat mă aștepta, făcând ture în fața casei. Am parcat și el mi-a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau peste corpul ei gata să moară, verificând dacă lovitura a fost destul de puternică. Așteptând lângă ea, în tăcere, pulsul grăbit; așteptând până inima ei a încetat să bată, sângele să curgă. M-a trecut un fior. Ajunsesem acasă. Am parcat la locul obișnuit, vizavi de studioul meu, pe o alee lăturalnică. Ploua încă, dar nu așa de tare. Cerul începea să se usuce. Mâine, dacă Londra va fi norocoasă, deasupra orașului cerul va fi senin. Am oprit motorul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca un meteorit suspendat pe vecie în aer, și inima mea a început să bată cu entuziasm. Nu mai aveam răbdare, voiam să-mi pun în aplicare ideea. M-am întors pe călcâie și m-am îndreptat spre locul unde parcasem dubița, mergând acum cu pas grăbit, nerăbdătoare să pun mâna pe lanț. Unde pot găsi cel mai apropiat magazin de scule în Connaught? întotdeauna îl pot întreba pe portar... Mulțumiritc "Mulțumiri" Le mulțumesc, în ordine alfabetică: încă o dată lui Caroline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ia alte grupuri care așteptau sub felinare, așa că grupurile deveneau din ce în ce mai mari la fiecare colț de stradă. Veniseră și oameni de prin alte părți. Îți puteai da seama de asta după camioanele lor murdare de lut întărit, care încercau să parcheze de-a lungul străzii. Mă întrebam câte din acestea erau conduse de femei, dat fiind că majoritatea bărbaților era plecață. Le conduceau destul de bine, pot să zic, și asta m-a făcut să mă gândesc la lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care nu te așteptai să le poată face. După un timp, camioanele și mașinile au încetat să mai vină, iar pe stradă nu mai erau foarte mulți oameni. Nu mai văzusem niciodată orașul atât de aglomerat, cu mașini și camioane parcate pe aproape toate străzile, mai puțin pe strada din nord, unde locuiau cei bogați. Când voiau ei, puneau pur și simplu un lanț care bloca traficul pe strada lor. Era atât de liniște în oraș și pe deal încât puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
m-am uitat înspre biserică. Mă întrebam cum se simte domnul predicator, că mi se părea că întreg orașul a venit să-l asculte pe Bobbie Lee Taylor. Nu puteai să-ți dai seama prea bine, cu toate mașinile acelea parcate peste tot. Mașinile de lângă biserică puteau să fi venit pentru el, dar la fel de bine și pentru întâlnirea evanghelică. Dar cele mai multe erau camioane și știam că nimeni nu ar fi venit de dincolo de deal sau chiar din reședința de district doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
alți oameni au salutat-o pe tanti Mae și i-au făcut semn cu capul. Majoritatea erau tineri sau de vârstă mijlocie și doar câteva femei mai în vârstă care îi erau subordonate la fabrică. De-a lungul străzii, camioanele parcau prin șanțuri, iar din ele ieșeau femei și copii. Până când am ajuns jos de tot pe Main Street, mă simțeam deja bine. Eu îmi doream de ceva vreme să vin să-l văd pe Bobbie Lee Taylor, dar mamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
capitală. Au văzut fotografia cu oamenii care țineau pancarte și, așa cum fac oamenii tot timpul, au venit s-o vadă pe tanti Mae sâmbăta următoare. În noaptea aceea, orașul arăta ca și cum Bobby Lee ar fi fost din nou acolo. Camioane parcate peste tot, o mulțime de lume, și doar câțiva dintre toți cei care au venit au apucat să intre în cinematograf. Abia dacă-i mai vedeai pe oamenii preotului cu pancartele lor pe strada principală. Oamenii care n-au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
serios? — Serios! Încă o dată! Dar, pentru Dumnezeu, mai rar! Așa că recit iarăși totul de la capăt și în tot acest timp pantalonii mei continuă să zacă pe jos, și se face tot mai întuneric pe cărarea ascunsă privirilor pe care am parcat, sub frunzișul impresionant. De fapt, frunzele cad chiar în mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai vadă vreodată. La telefonul de la poartă răspunse cineva care spuse că nu mai lucrează acolo maistrul Velicu Rădescu și că nu știe unde s-a mutat, iar Dacia lui nu mai era în locul unde o știa Mirela. Bineînțeles că parca mașina în altă parte, Mirelo, sau venea la lucru fără mașină. Tocmai el, care nici două sute de metri, până la buticul din colț, să-și ia țigări, nu-i făcea fără mașină. Fudul, domnos, îl făcuse mă-sa-n mașină... Cocoșelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț. Se întoarce și pornește către intrarea blocului. Din șirul lung al automobilelor parcate la marginea trotuarului, o mașină demarează în scrâșnet de roți găurind cu farurile întunericul nopții. Limuzina se lansează în stradă, trece ca un fulger pe lângă el și lasă în urmă imaginea fugitivă a unui Buick negru. Sunetul motorului se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dragoste, mângâindu-i afectuos părul. Într-un târziu, fata se desprinde cu greu din brațele lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Am înțeles, domnule colonel. Înainte ca ușa să se închidă în urma lui, aude cum maiorul Moga se adresează cu glas ușor încordat comandantului: "Momentul mult așteptat se apropie." La ce anume se referă oare? Când ajung pe drumul unde sunt parcate mașinile, amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vântului. Cu un gest tandru, Marius o lipește la piept și în brațele lui puternice secunda spaimei este uitată imediat. Spre dimineață, când a sosit timpul să se retragă, părăsesc petrecerea însoțiți de Cella și Viorel până la locul unde fusese parcată mașina lor. După o scurtă îmbrățișare cu mireasa, Smaranda urează toate cele bune proaspeților însurăței și apoi urcă în mașină. Marius se instalează la volan și înainte să demareze scoate mâna pe geam pentru a face un semn de rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
terasa restaurantului de pe colț, lumea petrece în compania unui pahar cu vin. O femeie în costum popular cântă de veselie în fața unui taraf: "...Ionel Ionelule, nu mai bea băiatule, Ionel Ionelule, fiindcă te râd fetele...". Din mașina veche și prăfuită, parcată la mică distanță de bordelul "La iapa veselă", lângă trotuarul celălalt al străzii, Marius supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de rictusul morții chipul cerșetorului care făcuse pe-a orbul. Sărind treptele două câte două, amândoi coboară scara interioară către ușa principală. Ajunși afară, aleargă către locul unde parcaseră. Se pare că mai sunt unii care preferă aerul curat al nopții. Urmărind privirea lui Manfred, Marius vede staționat la colțul străzii un Buick. O siluetă se ghicește la volan. Un tip uscățiv, cu pălăria dată pe ceafă, stă rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-l învârtă rapid în cerc: Rulează în continuare! Un subofițer în vârstă își face apariția. Domnule locotenent, trebuie să vă prezentați la biroul locotenentului major Bedniakov. Bine...bine... Iese din garaj exact când două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
străveziu, dacă n-ar fi fost înfășurat bine într-un pulover gros de lână și într-o pereche de blugi din cel mai trainic material. * Bart continua să stea sprijinit în cârjele lui, privind din balcon strada plină de lume. Parca nici nu îi venea să creadă că o femeie atât de fermecătoare se ivise - Deus ex machina - în viața lui. Da, Arm era femeia îndelung visată a vieții sale, la o asemenea femeie visase în adolescență și după aceea, fără
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fac așa. Acum era despărțită de mine prin două uși și un hol, așa că nu m-am grăbit și nici n-am procedat în liniște ca să n-o scol. Din când în când mai auzeam alarma îndepărtată a unei mașini parcată în spatele blocului și mieunăturile tragice ale motanilor ghemuiți în iarba înaltă - totuși prea înfundate ca să-i tulbure somnul. M-am uitat din nou în oglindă și m-am tot gândit: ce să-mi fac? Era rost de acțiune, de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
auzit mobile scârțâind și pași precipitați trecând dintr-o cameră într-alta. După trei minute era gata și se căznea să-și amintească numele companiei de taximetre la care tocmai dăduse comandă. - Ce contează, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat deja în față. Câte mașini pot să fie pe străduțele astea? În mod patetic, s-a declarat învinsă de argumentul meu și m-a zorit, cerându-și scuze pentru comportamentul acesta nelalocul său, dar efectiv uitase de doamna Bercea, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Garbarek, acompaniat de Manu Katche, Rainer Bruninghaus și basistul care l-a înlocuit pe contrabasistul Eberhard Weber, marele absent de la această ediție. Vineri, și 13, ajungem deci la Gărâna, tremurând încă de pe ruta zgâlțâitoare Timișoara-Reșița, și sărim imediat din mașina parcată din motive de aglomerare departe de intrarea în Poiană, grăbindu-ne înspre scenă din motive de timp. Trecând de tot cârdul de polițiști care împânzeau locul cu folos, spre deosebire de cei care ne-au dat amendă la ieșirea din orașul florilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
confundă clădirea cu coloane a unei bănci cu Parthenonul și i se păru că era din nou În Atena. Acum pe lângă tren trecea cu repeziciune râul Detroit, iar În zare Începea să se contureze orașul. Lefty se zgâi la mașinile parcate pe lângă trotuare, ca niște gândaci uriași. Peste tot răsăreau coșuri de fum, ca niște tunuri bombardând atmosfera. Unele roșii, din cărămidă, altele Înalte și argintii - regimente de coșuri Încolonate sau coșuri singuratice, pufăind meditativ, o pădure de coșuri care Întunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]