2,639 matches
-
sensul de bază conservat de etimologie (cuvântul compus prin alăturarea lui para și a lui odos având translările de counter-song; contre-chant), Hutcheon recomandă o analiză aprofundată, în urma căreia va constata două importante ramificații ale semnificației: "Natura textuală sau discursivă a parodiei (spre deosebire de satiră) e limpede din rădăcina odos a cuvântului, însemnând cântec. Prefixul para are două înțelesuri, dintre care doar unul este de obicei menționat, și anume accepțiunea de contra sau împotriva. Așa că parodia devine o opoziție sau un contrast între
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ale semnificației: "Natura textuală sau discursivă a parodiei (spre deosebire de satiră) e limpede din rădăcina odos a cuvântului, însemnând cântec. Prefixul para are două înțelesuri, dintre care doar unul este de obicei menționat, și anume accepțiunea de contra sau împotriva. Așa că parodia devine o opoziție sau un contrast între texte (...) Totuși, prefixul grecesc para poate însemna și pe lângă, alături de, deci sugerează și acordul sau intimitatea, nu numai contrastul"68. A doua accepțiune a prefixului îi orientează întregul demers, întrucât neglijatul sens al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opoziție sau un contrast între texte (...) Totuși, prefixul grecesc para poate însemna și pe lângă, alături de, deci sugerează și acordul sau intimitatea, nu numai contrastul"68. A doua accepțiune a prefixului îi orientează întregul demers, întrucât neglijatul sens al noțiunii de parodie deschide noi posibilități de interpretare ale artei în întregime, începând cu intrarea în modernitate și postmodernitate. Pentru Hutcheon, parodia postmodernă reprezintă un caz tipic de așezare a operei parodice alături de opera parodiată, căreia nu i se opune la modul necesar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sau intimitatea, nu numai contrastul"68. A doua accepțiune a prefixului îi orientează întregul demers, întrucât neglijatul sens al noțiunii de parodie deschide noi posibilități de interpretare ale artei în întregime, începând cu intrarea în modernitate și postmodernitate. Pentru Hutcheon, parodia postmodernă reprezintă un caz tipic de așezare a operei parodice alături de opera parodiată, căreia nu i se opune la modul necesar polemic, ci doar vizează reluarea sa fără vreo intenție ironică. Textul parodic va fi definit drept o sinteză formală
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mecanismul ironiei "lucrează atât prin antifrază, cât și prin strategia evaluativă care implică o anumită atitudine a emițătorului față de text, aceasta permițând și necesitând, la rândul ei, interpretarea și evaluarea exercitate de cititor"69. Punctând necesara distanță dintre ironie și parodie, Hutcheon consideră că parodia uzează de ironie, când nu se transformă de-a dreptul într-o permanentă ironie a prezentului față de formele pe care le îmbracă trecutul literar. Ajunsă la acest capitol, atrage atenția asupra caracterului elitist pe care parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin antifrază, cât și prin strategia evaluativă care implică o anumită atitudine a emițătorului față de text, aceasta permițând și necesitând, la rândul ei, interpretarea și evaluarea exercitate de cititor"69. Punctând necesara distanță dintre ironie și parodie, Hutcheon consideră că parodia uzează de ironie, când nu se transformă de-a dreptul într-o permanentă ironie a prezentului față de formele pe care le îmbracă trecutul literar. Ajunsă la acest capitol, atrage atenția asupra caracterului elitist pe care parodia, datorită manifestărilor ei recente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a ajuns să-l dezvolte, întrucât nu în toate cazurile sunt împărtășite codurile necesare înțelegerii sale atât de către cel care încifrează, cât și de către cel care descifrează. Un element organic discutării subiectului este și importanța cu totul specială acordată, în interiorul parodiei literare, cititorului. Spre deosebire de rolul pe care-l joacă în alte fenomene literare, unde este redus la calitatea de "simplu spectator al textului", aici gradul său de participare este mult mai mare. Dacă parodistul își codifică textul în funcție de propriile intenții mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intenții mai mult sau mai puțin subtile -, receptorul va fi capabil să-l decodifice respectând rigorile unei lecturi serioase, recurgând la cunoștințele literare pe care le cere textul respectiv, mergând, în ultimă instanță, literalmente la recitirea hipotextului. Căci, stricto sensu, parodia nu poate fi judecată prin prisma operei deschise postulate de Umberto Eco70. Textul rezultat în urma unei asemenea transformări se susține tocmai prin conținutul închis, tributar textului (modelului, autorului, fragmentului, mitului etc.) la care se raportează, chiar dacă poate îngloba o finalitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
modelului, autorului, fragmentului, mitului etc.) la care se raportează, chiar dacă poate îngloba o finalitate și un sens complet noi. Asistăm la (cu un termen din teoriile receptării operei literare) actualizarea sensului unei opere literare, ceea ce implică, în cazul particular al parodiilor, un cititor avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative (și) în litera textului (nu să "hălăduiască" imaginar dincolo de volumul pe care îl are în față) pentru a-i înțelege pe deplin intenționalitatea. Să nu exagerăm însă: în cazul extrem în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grile de semnificații stabilite de unul sau mai mulți autori ai operei parodice, trebuie spus că, după lectură, aceasta nu va fi niciodată respectată pe deplin de sistemul de decodare, în ultimă instanță propriu fiecărui cititor în parte. Capitolul 2 Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni Multe căi eronate de interpretare și, implicit, înțelegerea trunchiată a celor mai vechi texte parodice au la bază
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trebuie spus că, după lectură, aceasta nu va fi niciodată respectată pe deplin de sistemul de decodare, în ultimă instanță propriu fiecărui cititor în parte. Capitolul 2 Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni Multe căi eronate de interpretare și, implicit, înțelegerea trunchiată a celor mai vechi texte parodice au la bază insistența excesivă cu care cercetătorii fenomenului s-au îndreptat asupra etimologiei termenului de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni Multe căi eronate de interpretare și, implicit, înțelegerea trunchiată a celor mai vechi texte parodice au la bază insistența excesivă cu care cercetătorii fenomenului s-au îndreptat asupra etimologiei termenului de parodie (mergând până acolo încât au aplicat, nu de puține ori, metode ținând seama exclusiv de încetățenitele sensuri specifice discursului lexicografic). Din nefericire, într-un număr astăzi îngrijorător mare de studii teoretice a fost marginalizată tocmai cazuistica, au căzut în dizgrație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că ne referim la acele opere culte care s-au pierdut (sau a căror existență este, în cel mai bun caz, doar presupusă), deci nu avem în vedere situația cu totul excepțională a creațiilor de invenție și circulație populară, a parodiilor anonime. Merită o discuție suplimentară în debutul capitolului de față, cu atât mai mult cu cât perioada Antichității echivalează cu unul dintre cele mai fertile terenuri în privința confuziilor, generate în special de nesiguranță și presupuneri. Nesiguranță în privința paternității multor opere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
generate în special de nesiguranță și presupuneri. Nesiguranță în privința paternității multor opere, dar și în privința conținutului lor, din care s-au păstrat, în cele mai bune cazuri (ancorându-ne interesul strict în periplul literar care ne interesează aici, și anume parodia în roman), doar anumite părți sau capitole. Romanele (nu numai cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care au trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de textul pe care aceasta îl menise deriziunii, o punere în oglindă, în termeni genettieni, a hipo- și hipertextului. Din prisma actualității cel puțin, Antichitatea greco-latină pare dominată de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îl menise deriziunii, o punere în oglindă, în termeni genettieni, a hipo- și hipertextului. Din prisma actualității cel puțin, Antichitatea greco-latină pare dominată de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări de definire, note sumare sau excursuri enumerative cu privire la parodie fac referire, în suficient de multe cazuri încât să se erijeze într-o cvasi-regulă, fie la opere astăzi în întregime sau parțial pierdute, fie la autori despre care documentaristica literară nu comunică prea multe. Dispariția, de-a lungul timpului, a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în suficient de multe cazuri încât să se erijeze într-o cvasi-regulă, fie la opere astăzi în întregime sau parțial pierdute, fie la autori despre care documentaristica literară nu comunică prea multe. Dispariția, de-a lungul timpului, a celor dintâi parodii menționate de Aristotel în Poetica, care nu au mai trecut bariera temporală spre a fi incluse într-o istorie literară tematică, se alătură lipsei unor mari calupuri de text din romane precum Satyricon, făcând pe alocuri dacă nu imposibilă (fără
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un adevăr sine qua non că evoluția fenomenelor literare, în speță a genurilor și speciilor, atrage după sine evoluția conceptelor, a ierarhizării și a poeticii literare. Lucrurile nu puteau sta altfel nici în lumea veche. Chiar și in absentia, importanța parodiilor de odinioară nu poate fi negată, căci simpla lor menționare, la un moment dat, în tratatele de poetică, oricât de rudimentară 71 ar fi terminologia acestora, atestă înclinația scriitorilor vremii, chiar și a celor de primă scenă, pontifi în genul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de a gândi și clasifica parodia în acel moment, în comparație cu modul în care este ea reconsiderată de cercetătorii de azi. Să ne gândim, o clipă, la uriașa diferență: odinioară considerată un gen minor, nedemn de interes hermeneutic și chiar vulgar, parodia este actualmente intens promovată de Linda Hutcheon sau Gérard Genette ș.a. Secolele XX și XXI o recuperează axiologic, în avangarda și apoi pe urmele postmodernismului în care parodia, din umbra romanului, tinde să se afirme ca gen de sine stătător
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
epicului, liricului, dramaticului sau hibridând, amestecând până la confuzie toate registrele) original și inteligent, în speță erudit și livresc, "consumând" cărți dintr-o strategică plăcere a textului. După o scrutare teoretică a conceptului, vom constata că în modernitate majoritatea teoriilor plasează parodia în vecinătatea burlescului sau a ironiei, îmbogățind-o cu o întreagă paletă de nuanțe care originează în vecinătatea comicului pur, pentru ca ulterior să o asocieze ludicului sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de nuanțe care originează în vecinătatea comicului pur, pentru ca ulterior să o asocieze ludicului sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta. În Antichitate însă, opinia general împărtășită nu acoperea și un sens pozitiv, parodia nu era invocată laudativ. Dimpotrivă, la începuturile sale pare să fi fost privită condescendent de către primii teoreticieni. Iat-o definită drept un gen comic minor, meritând o dezbatere amănunțită cu precădere în ceea ce privește etimologia sa și o prezentare detaliată a practicilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
urmare apropiate de retorică a căror haină a îmbrăcat-o de multe ori. Cel puțin asupra acestui detaliu toți exegeții de azi și de ieri par să fi ajuns la un consens: spiritul parodic atribuia, odinioară, un rol aparte rostirii parodia antică se naște o dată cu actul spunerii, al exagerării prin și de dragul limbajului. Destinul primilor parodiști este legat de anumite "personaje", mimii, unii dintre aceștia reținuți portretistic și de istoria literară, și de modul acestora de a "schimonosi" arta de a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opera literară se atașează contextului extraliterar, sociologic, după cum nu sunt puține nici referirile la procedeul (desigur, pe atunci cultivat încă simplist, dar însoțit și de distanțarea specifică ironiei) intertextualității etc. O legătură strânsă se stabilește pe terenul culturii antice între parodia literară și atitudinea controversatelor personaje mai sus amintite, caracterizate de luarea în deriziune a subiectelor/ operelor serioase. Problema originalității cu care sunt confruntați autorii puși în fața "eternelor" teme (războiul, puterea, iubirea etc.) se soluționează în și prin roman, o formulă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
persoana întâi, aceasta se înfățișează drept un bun specific al perioadei respective, vizând, în unele cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei menippee, precum Apokolokintosis a lui Seneca, iau naștere idei fundamentale în evoluția ulterioară a parodiei literare: amestecul genurilor și al stilurilor, prezența antieroului, formele citării incluzând o atitudine de frondă a autorului (în cazul mai sus- menționat și narator). Circulația acestor forme hibride prezintă importanță pentru studiul de față și din motive ce țin de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
genurilor și al stilurilor, prezența antieroului, formele citării incluzând o atitudine de frondă a autorului (în cazul mai sus- menționat și narator). Circulația acestor forme hibride prezintă importanță pentru studiul de față și din motive ce țin de sociologia lecturii. Parodiile au fost și vor fi, probabil, iscate întotdeauna într-un context istoric specific. S-a observat deja că, în principiu, acestea obnubilează, închid epocile de maximă înflorire literară, constituindu-se într-o apăsată contra-replică a scriitorului-cititor la tendințele consacrate ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]