50,139 matches
-
anii compromisurilor sale, prozatorul a fost de acord să includă aici (p. 559-808): nuvelele Vânătoare de lupi (1949, în "Viața românească"), Primăvara lui șaptezeci și unu (1948, în "Flacăra") și fragmente din romanele Drum fără pulbere (doar 50 p.) și Pasărea furtunii (70 p.). În final (p. 811-1062), e retipărită integral Cronică de la câmpie (1955) și e recuperat din presa literară din 1959 un text fragmentar Învățătură de minte (p. 1063-1148), menit probabil să facă legătura dintre Cronică de la câmpie și
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci și naintea apei ce-a reluat Azurul celălalt în cer profund, Ce iluzoriul zbor îl trage afund De păsări ce se-ntoarnă ori se zbat, Și înaintea preatăcutei fețe, Fin abanos cu palidă lucire, Precum un vis, ivește-n repetire Crin alb ori marmuri, vagă frumusețe, Cînd ani uimiți abia de poți să-i prinzi Rătăcitor sub luna schimbătoare, Mă
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
tuturor ordinelor. înstrăinare Nu mai recunosc copacii drept copaci. Crengile nu mai au frunze cu care să oprească vântul. Fructele sunt dulci, dar lipsite de dragoste. Și nu te satură niciodată. Ce au devenit acum? Pădurea fuge din fața ochilor mei, păsările tac lângă urechile mele, pajiștea mi-a dispărut dinaintea patului. Sunt înfometată de timp, dar timpul nu mi-e de ajuns. Ai vrea să-mi deschizi, să mă alătur celorlalți? Dar nici o cale nu mai găsesc, pe drumul acesta. Cu
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
dragoste copleșitoare să-i fi provocat viitorului poet, pentru a mă exprima în limbajul psihologilor, Ťdiformități intelectuale și afectiveť, pe care, în loc să le corecteze, evoluția sa le accentuează". Sau: "în cele 271 de poeme ale lui Bacovia sînt mai puține păsări decît în ŤConcertul în luncăť de Vasile Alecsandri". Demn de subliniat e faptul că repudierea locului comun duce și la o suspendare a encomiului compact, a manierei uzual hagiografice cînd e vorba de un scriitor "mare". Constantin Călin are șira
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ne urează:„bun găsit!” Azi natura-ntinerită, Se trezește iar la viață. Ziua bună-i cunoscută , Când te scoli de dimineață. Pomii îmbrăcați în floare, Pajiștile înverzite, Se-ncălzesc acum la soare, Că-s spălate,primenite. Mieii zburdă pe câmpie, Și păsările ciripesc, Parcurile mă îmbie, Ca pe alei să poposesc. În văzduh se-aude iară O muzică minunată. E un zvon de primăvară, Ce te-ncântă,te îmbată. Cu triluri privighetoarea, Dimineața ți-o vestește. Simți acuma sărbătoarea, Paștelui, care sosește
ZVON DE PRIMĂVARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382666_a_383995]
-
DE DRUM, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015. Cântec de drum E un cântec despre tine. Un cântec vechi ți s-a scris în Cartea Cântecelor Cântecul măruntei tale vieți. Cu strofe de soare, păsări și câmpii cu note de ploi târzii și toamne despre un călător sub cer și un drum prin anotimpuri e cântecul trecerii tale prin lumină și umbre iubire și cădere prin visele secrete ale zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
celălalt suflet. Ridică-te,aici,nu ești acasă. Ia-ți cântecul și du-te. Citește mai mult Cântec de drumE un cântec despre tine.Un cântec vechi ți s-a scrisîn Cartea CântecelorCântecul măruntei tale vieți.Cu strofe de soare, păsări și câmpiicu note de ploi târzii și toamnedespre un călător sub cerși un drum prin anotimpurie cântecul trecerii taleprin lumină și umbreiubire și cădereprin visele secrete ale zileitârându-ți pașiidinspre nicăieri, spre moarte.Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă.Dacă
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ai râsDar, la tine mă-ntorc de moarte ostenitPrimește-mă azi, Mama Pământ!... XXV. GENESIS XX, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014. Genesis XX În Ziua Întâi, am strigat cu strigatul celui singur. Toate păsările, toate jivinele au venit în calea mea, însetate și flamande. M-au cunoscut, m-au locuit și le-am cunoscut ... le-am locuit. L-am ucis pe cel mai blând. Așa am vrut. În Ziua a Doua, am plâns cu
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
tăcerea celui singur. Am mâncat din roadele pământului. Am simțit chemarea lumii. Era ceva nou. Știam să merg și rătăceam mult. Știam să plâng. Aveam un destin. Citește mai mult Genesis XXÎn Ziua Întâi, am strigatcu strigatul celui singur.Toate păsările, toate jivineleau venit în calea mea,însetate și flămânde.M-au cunoscut, m-au locuitși le-am cunoscut ... le-am locuit.L-am ucis pe cel mai blând.Așa am vrut.În Ziua a Doua, am plânscu plânsul celui singur
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă? sau nemuri ca
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii și vibrații, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Freamătul cuvintelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Zbucium, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Distihuri elegiace, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Tristețea sonetelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011; Izvoarele dorului, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Umbrit, Târgoviște, Ed.
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
2008; Marcela Ciortea, Recenzii despre volumele de poezii, în Astra blăjeană, nr. 3(48), septembrie 2008; George Toma Veseliu, Cu „cărțile” pe masă. Stanțele destinului - poem al durerii și speranței, în Litere, nr. 2(107), februarie 2009; Monica Grosu, Cântecele păsării de foc, în „Clipa”, nr. 8, septembrie 2009; Monica Grosu, În vibrațiile harpei, în Acasă, nr. 1-2, ianuarie-iunie 2010; Monica Grosu, Povara toamnei în poeme lirice. „Toamna poemelor”, în Gând românesc, nr. 5(11), ianuarie 2009; Un mare poet prea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA Zorile-și ridică pleoapa Din toate negrele adâncuri, Când prin fânețe curge apa Ca laptele din crude sfârcuri. Sub umbra unui nor, departe, Apare-un unghi sucit în negru, Sunt păsări călătoare, ‘n parte, În zborul cosmic, dar integru. E semnu-ntineririi noastre, Cum că re-nvie primăvara; Că miei și iezi zburdă pe coaste, Iar păsări dau concert și seara. Albinele aduc nectar, Țăranii mână boii-n plug, E de la Dumnezeu
PRIMĂVARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382734_a_384063]
-
din crude sfârcuri. Sub umbra unui nor, departe, Apare-un unghi sucit în negru, Sunt păsări călătoare, ‘n parte, În zborul cosmic, dar integru. E semnu-ntineririi noastre, Cum că re-nvie primăvara; Că miei și iezi zburdă pe coaste, Iar păsări dau concert și seara. Albinele aduc nectar, Țăranii mână boii-n plug, E de la Dumnezeu un har, Hambare-n toamnă cu belșug! Pomii îs ninși cu noi petale, Un alt semn al bogăției. Ce mai dorim noi, Sfinte Doamne ? Să
PRIMĂVARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382734_a_384063]
-
rimă rebelă ieșită din lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. AL DOISPREZECELEA CEAS Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea ei Ordonează apa de ploaie Din paharul de pe masă. Cântecul mierliței pune
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. AL DOISPREZECELEA CEAS Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea ei Ordonează apa de ploaie Din paharul de pe masă. Cântecul mierliței pune miere în levitația Fulgului de păpădie Dus mai departe în interiorul zilei Cum
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
a legat în tot acest timp de televiziune, mediu în care Nae Cosmescu a ținut activă lupta cu compromisurile. „În 1980 am realizat un film, dupa un scenariu scris de Cristian Munteanu, de la Teatrul Radiofonic”, spune regizorul. „Materialul se numea Pasărea fără aripi, dar pe postul național de televiziune a fost rebotezat cu titlul «Urcușul». De altfel, filmul a câștigat premiul pentru spectacolul cu cea mai bună temă contemporană, acordat la Festivalul Internațional de Teatru TV, ediția a VIII-a, din
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
Atât cât inima mea bate Între pământ și Dumnezeu! Cum strânge floarea rodul ei Vă strâng în brațe cu lumină De pe acum când o să vină Și ziua voastră, dragii mei! POEMUL DE PE MUNTE Mă întorc tăcut în cerul meu Ca pasărea în oul sfânt, Precum fântâna-n curcubeu, Mă întorc în mine, cel ce sunt Și parcă umbra mea e arsă, Îi pipăi rănile- sunt viu! Prin tulnic dorul dinspre-Acasă Îmi cheamă sufletul să-l scriu Și tu în tihnă să
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PESTE RĂNILE CE DOR... ,,Pește rănile ce dor...’’ Pune apă de izvor Pune luna,soare ,vis Cerul cu ochiul deschis Stelele măcar o dată Și o clipă neuitata ,,Pește rănile ce dor...’’ Pune-al păsărilor zbor Pune-un strop de poezie Tril curat de ciocârlie Frunză crudă,vis trăit Să nu știu c-ai fost rănit ! Referință Bibliografica: PESTE RĂNILE CE DOR... / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie
PESTE RANILE CE DOR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382757_a_384086]
-
Adriana luându-și punga cu resturile de pâine, se îndreptă spre zona unde pe malul lacului, erau ridicate câteva construcții mai impozante. Mergea pe cheul de promenadă al lacului și odată cu ea au început să o urmeze și cârdul de păsări care se apropiase de mal, dovedind că le este foame, sau că sunt obișnuite să li se arunce diferite alimente pe care să le ciugulească de pe luciul apei. În fața ei se ridica un ponton mare, tot construcție solidă din lemn
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
era din stuf. Bănuia că sunt baruri sau cafenele. Acest ponton era de acostarea ambarcațiunilor de agrement care făceau curse cu amatorii de plimbări pe lac. Ajungând la el, s-a urcat pe ponton și a început să arunce la păsări bucățile de pâine. Era o întrecere contra cronometru cine apucă mai întâi. Desigur că cei mai avantajați erau pescărușii care se repezeau din zbor în viteză și furau din fața celorlalte înaripate resturile de pâine. Văzând că lebedele nu puteau să
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
mult de marginea pontonului și arunca pâinea lângă ele. Așa a reușit să le dea și lor câteva bucățele. Cum orice început are și un sfârșit și pâinea primită de la Maria - Rosa s-a terminat destul de repede. Ca să sature toate păsările, îi trebuia o mașină întreagă de pâine. A făcut câteva instantanee fotografice cu stolul de înaripate și apoi și-a continuat plimbarea mai departe. Hotel "Europa" se ridica pe trei etaje. În capătul dinspre ponton se afla restaurantul, cu o
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
oară unii se autoflagelează în numele unui Isus tragic și cosmopolit alții își lovesc frunțile de nu știu ce ziduri ale plângerii crezând că sunt auziți scarabeul rămâne simbolul heraldic al lui Dumnezeu poți crede calendarul mayaș s-a oprit demult ca o pasăre răstignită în zbor noi încă ne mai facem iluzii colorăm cerul cu artificii și desfacem sticlele cu șampanie ne urăm ”la mulți ani” în numele unor ani ipotetici care sunt tot mai puțini of, Doamne întoarce-ne încă o dată în lut
AN NOU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382775_a_384104]
-
electrică de vreo șase - șapte ani. Săndica a rămas plăcut impresionată de condițiile de locuit ale acestuia, față de ale sale, unde plătea o chirie mai mare. Noroc că își mai aducea de mâncare din fermă, în general carne, câte o pasăre tăiată, zarzavat, așa se descurca mai ușor cu banii primiți de la C.A.P., mai puțini ca ai lui Mircea din învățământ. Apă curentă avea și ea la gazdă, însă duș prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
înghețat al dragostei de la capătul Pământului în dreptul fiecărei insule am câte o barcă n-am numărat niciodată insulele nici bărcile acum îmi lipsește o auroră boreală ca să le număr le-am lăsat acolo de când tot plec și mă întorc printre păsări galbene care stau într-un picior, sprijinind cerul, aici toate păsările sunt galbene, galbeni sunt și ochii de după perdelele galbene, mișcate discret, casele, frunzele copacilor, câinii din fața ușilor, părul copiilor care bat mingea, chiar și lebedele de pe lac sunt galbene
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]