2,520 matches
-
cheltuielilor publice și impozitelor, generând un alt tip de politici promovate În țări dezvoltate pentru creșterea performanțelor economiei de piață. Noul curent de gândire modernă, cu profunde reverberații În teoria și practica economico-financiară, reprezintă o alternativă la doctrina keynesistă. Deși „paternitatea” termenului „monetarism” i se atribuie lui Karl Brunner (1868), monetarismul actual a cunoscut o transformare spectaculoasă datorită eforturilor unor cercetători remarcabili În frunte cu Milton Friedman și s-a conturat pe fundalul schimbărilor economice intervenite după anii 1960, caracterizate de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sau panties. Fustele acum sînt foarte scurte (mini-skirts, minijupe), chiar exagerat de scurte, și teribil de sexy mai ales atunci cînd tinerele domnișoare cu picioare superbe se așezau pe un scaun sau într-un fotoliu. La fel și rochiile (mini-dresses). Paternitatea modei mini este disputată între francezul André Courrèges și britanicii Mary Quant (un nume de referință), Helen Rose și John Bates. Apar desuurile (ciorapii-chilot, hot pants) de diverse culori atractive, cu sau fără modele. Ele se poartă în combinație cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la creșterea productivității, se majora numărul salariaților implicați În activitatea de producere, creștea salariul acestora, toate acestea contribuind la sporirea avuției naționale) argumentează ghidarea activității Întreprinzătorului nu de dorința rațională de multiplicare a profitului la maximum, ci de prezența instinctului paternității, care se manifestă prin asigurarea unei bunăstări materiale a familiei sale. Reprezentantul de vază al neoinstituționalismului, John K. Galbraith, În lucrarea sa Noul stat industrial (1967), reflectă În fapt tendințele actuale de dezvoltare industrială. Originalitatea conceptelor lui Galbraith și-au
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
și fripte la flacără. Nu credem că are rost să insistăm asupra unui fel de mâncare atât de „elaborat“, la fel precum nu vom polemiza în legătură cu includerea într-o carte despre „bucate românești“ a unicelor, autenticelor „ouă răscoapte“, a căror paternitate ar trebui să și-o fi asumat un personaj din benzile desenate ale copilăriei noastre, preistoricul Rahan, care, într-un episod publicat în revista Pif, uită niște ouă în cenușa fierbinte a focului și, astfel, inventează preparatul culinar citat de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din urmă: Norbert Wiener. Iată de ce afirmația noastră că românii au dotația comprimării timpului și a sincronizării cu Occidentul este pe deplin adevărată dacă ne gândim mai ales la științele medicale și dezvoltarea lor în sec. XX.* Cazul Odobleja și paternitatea ciberneticii ne menține viu în memorie, cazul Nicolae Paulescu și insulina. Român prin simțire, european prin formație, universal prin creație, Nicolae Paulescu ilustrează sinteza filosof-cercetător- pedagog. Nicolae C. Paulescu (1869 - 1931) face studii liceale în București și, în 1888, intră
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
enunță, în Franța, în 1630, regula unității de timp în Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore. Acțiunea unei piese nu trebuie să depășească douăzeci și patru de ore. Prin modernitatea acestui text-manifest, pe care o subliniază el însuși, și a cărui paternitate o revendică cu mândrie, el se afirmă drept marele teoretician al teatrului clasic Mult mai târziu, într-o scrisoare din 1663, atunci când doctrina clasică se impusese, el declară: "Motivul pe care îl aduc pentru această regulă trebuie să fie cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mine și Camille făcut-au colivie-ntunecoasă?" (n. tr.) 41 "Trebuie să dispunem pe scenă lucrurile astfel încât ele să se apropie cât mai mult posibil de adevăr". 42 Să semnalăm că Mairet comite o eroare, atribuind în mod greșit Anticilor paternitatea regulii. 43 Un astfel de caz este cel al picturii medievale, ce nu mai este deloc apreciată în secolul al XVII-lea. 44 În text "journée" (durata unei zile), spre deosebire de "jour", intervalul de douăsprezece ore, în franceza modernă. (n.tr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ion Simuț, Moștenitori și moșteniți 43, de Al. Cistelecan, Competiția continuă 44, de Sorin Preda, Vocația succesorală 45, de Vasile Gogea și alte texte de aderență și recunoaștere a datoriei față de tradiția caragialiană. Doar pe criteriul existenței unor documente de paternitate nu se poate da măsura exactă a impactului real al operei lui Caragiale asupra literaturii române. Mai productivă în acest scop ni se pare o încadrare dezvăluită de lectura critică intertextuală care permite, pe baza unor "asociații memoriale"46, constituirea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului se poate constata că cel satiric, îndeaprope înrudit cu cel sarcastic, este foarte bine reprezentat în literatura română, cel puțin din punct de vedere cantitativ. O anumită predispoziție națională 31, o reminiscență genetică de la străvechii latini care-și revendicau paternitatea asupra acestui genus comoediae prin formularea apodictică "satura tota nostra est" (Quintilian), dar și valurile istoriei care au modelat în fiecare etapă condiții prielnice pentru proliferarea formelor literare de defulare a revoltelor acumulate, de compensare în plan ideal a înfrângerilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eu pe Calea Victoriei!72 Același tip de "sfertodoct" este naratorul din romanul lui Mircea Horia Simionescu Învățături pentru Delfin, care, angajat de către un escroc să-i redacteze o biografie romanțată, își întocmește în prealabil un dicționar de clișee critice erudite: paternitate (a ideilor), diacronie, inedit, seducția și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba de ceva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fostului regim "exploatator", ci și sfaturi prețioase de la acești veterani politici, precum și informații privind relația extraconjugală a soției cu respectivul șef de gară. Dintr-un impuls de moment, trimite o telegramă Direcției Căilor Ferate reclamându-l pe Galan, dar neagă paternitatea sesizării când realizează că ancheta ar putea avea urmări extrem de neplăcute pentru propria persoană. Destituirea odăiașului Taman pentru cei cinci lei pretinși ca bacșiș necunoscutului inspector, conferă piesei o finalitate care produce o mică, dar semnificativă breșă în universul socio-politic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
multe lucruri de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele lui Urmuz și al lui Caragiale în același paragraf, le relaționează exclusiv în direcția paternității spirituale revendicate în cazul amândurora de către Eugen Ionescu. Nu s-a stăruit, însă, asupra motivului pentru care acești doi scriitori români au amprentat în chip covârșitor creația dramaturgului inițiator pe tărâmul teatrului absurdului. Acesta poate fi, așa cum am demonstrat în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Darcey îi spuse să nu facă pe nebunul, că avea să meargă ea. Numai după ce puse receptorul în furcă își dădu seama că, cel mai probabil, Robin nu făcea pe nebunul vrând să renunțe la o parte din concediul de paternitate. Din experiență, știa că bărbații nu gândeau așa. Și atunci îi dădu prin minte că poate era fan al cântărețului! Din nefericire, întâlnirea nu avu loc la conacul starului de lângă lac, ci în birourile moderne cu aer condiționat ale consilierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu mai știu cum o cheamă. — Și să fie amestecat Haupthändler În asta alături de ea? Mda, am zis eu gânditor, s-ar potrivi. Poate că Pfarr Îi dă papucii amantei sale când află că soția lui e Însărcinată. Perspectiva apropiatei paternități e cunoscută ca având capacitatea de a le băga mințele În cap unora dintre bărbați. Dar asta Îi strică socotelile lui Haupthändler, care are el Însuși anumite ambiții În ceea ce o privește pe Frau Pfarr. Poate că Haupthändler și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din problemele astea să-i facă ei rău. Și mai trebuie să știe că tocmai Elizabeth Short ne oferea această a doua șansă. În apropiere de Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii s-au împrăștiat, iar avionul a început să coboare spre marele oraș ce lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
derulez un interviu. — Să nu deschizi nimănui. — Cui ar trebui să-i deschid? — Nu știu, dar să întrebi întotdeauna cine este. O pauză, apoi o aud râzând în receptor, îmi imaginez obrajii ei, gropițele pe care le face când râde. — Paternitatea are un straniu efect asupra ta, parcă ai fi bunica. Râd și eu, pentru că mă simt ridicol. Casa mea este în ordine, soția mea este puternică, înaltă și puternică. Seara privesc pe fereastră. Mă aflu în dormitor, dau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la structura celor trei părți ale Divinei Comedii, iar Prefața, Post-prefața și discursul funebru epilogal al lui Orfeu se grupează și ele într-un soi de triadă didactică și cvasi-apologetică. În cele două aripi introductive se lansează marele echivoc al paternității reale a romanului: cine l-a scris de fapt? Întrebarea ne-o punem și când îl citim pe Don Quijote și reflectăm la multitudinea de autori sau sub-autori posibili ai epopeii Domnului Nostru Don Quijote, cu alte cuvinte la cascada de voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trunchiuri narative e foarte lesne sesizabilă. Rolul lor poate fi acela de fortificare a fluxului narativ principal prin mai buna luminare a unui personaj sau altuia sau acela de precizare a relațiilor dintre ele, cum ar fi povestea căsniciei și paternității lui Víctor (cap. XIV), sau pentru argumentarea și agrementarea unei împrejurări, de ex. foarte scurtul episod narativ evocat în sprijinul noii denumiri aparent capricioase a rimanului (vizita lui Manuel Machado la Eduardo Bonet cu scopul de a-i citi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce zice amicul nostru Luis despre menajul Romera, care obișnuiește să spună că sunt soț și soție necăsătoriți. Într-adevăr, nu există burlac mai înrăit decât bărbatul însurat fără copii. Odată, ca să înlocuim lipsa copiilor, deoarece la urma urmelor sentimentul paternității nu murise în mine, după cum nici în ea cel al maternității, am adoptat sau, dacă vrei, am înfiat un câine; dar când l-am văzut într-o bună zi murind sub ochii noștri fiindcă i se oprise un os în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eram tată. — Și ce dacă ești tată...? — Faptul de a fi tată, în cine nu-i nebun sau smintit, trezește lucrul cel mai teribil din om: simțul responsabilității! Eu îi încredințez fiului meu moștenirea perenă a umanității. Meditația asupra misterului paternității te poate face să înnebunești. Și dacă majoritatea taților nu înnebunesc, explicația este că sunt proști... sau nu sunt tați. Bucură-te, așadar, Augusto, de împrejurarea că prin fuga ei ai scăpat poate să fii tată. Eu unul ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sunt proști... sau nu sunt tați. Bucură-te, așadar, Augusto, de împrejurarea că prin fuga ei ai scăpat poate să fii tată. Eu unul ți-am spus să te căsătorești, dar nu să fii tată. Căsnicia e un experiment... psihologic; paternitatea e unul... patologic — Adevărul, Víctore, este că m-a făcut tată! — Cum? Cum adică te-a făcut tată? — Da, al meu însumi! Așa cred că m-am născut cu adevărat. Ca să sufăr, ca să mor. — Da, a doua naștere, cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe tata- tăticul! - vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă, paternitatea din rărunchii noștri ne descoperă filialitatea? „Copilul e tatăl bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vorbind o limbă misterioasă și poate alintându-mă într-a noastră. Oare fiul îl descoperă însă pe tată? Nu cumva mai curând tatăl îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă, paternitatea din rărunchii noștri ne descoperă filialitatea? „Copilul e tatăl bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îl descoperă pe fiu? Oare filialitatea pe care o purtăm în rărunchi ne descoperă paternitatea sau, dimpotrivă, paternitatea din rărunchii noștri ne descoperă filialitatea? „Copilul e tatăl bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu se deznaște și nici nu renaște, pentru că nu la sânul matern, al mamei copiilor săi, al mamei sale, i se sfârșește romanul. Și, după toate astea, în romanul meu cu Jugo, trebuie să-l fac să sfârșească în experiența paternității filiale, a filialității paternale? Există însă altă lume, tot romanescă; există alt roman. Nu cel al cărnii, ci cel al cuvântului, cel al cuvântului făcut literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]