5,114 matches
-
plâns până-n noapte ;Dar s-a tot gândit el seară,Cum să-și îndrepte greseala.Dimineata de cu zori,Intră în stratul cu floriImbracat în salopeta,Pedalând pe bicicleta.Pe umăr c-o sapă mareSe apucă de lucrare,... ÎI. CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTIȚII ÎN JUSTIȚIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA ȚARĂ(FRAGMENT), de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014. Dimineață boema... Zi ce se anunță a fi iarăși torida, după multe asemenea zile
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
figura lupului "din tindă", un simbol pe care poetul îl scoate de sub semnul infernului: lupul Cristinei Emanuela Dascălu nu e nici lupul stelar al lui Valeriu Matei, să zicem, nici fiara care conduce ființa spre împărăția lui Hades, el e paznicul unei povești de dragoste mereu re¬petate, în ardere și gheață, în oximoronul viscolului pasiunii: "se consumă un viscol/ la cota zero-a-nlănțuirii noastre/ tranșante pen¬dule cenzurîndu-ne clipa/ țipăt de aripă frîntă, de lumină topită/ de contur nenăscut,/ țipăt cutremurat
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
casei. Lămpușul se stinsese și el, culmea, fără să se fi spart sticla și fără să se fi vărsat gazul din el. Jandarmii au umplut curtea lui Ciodin, a doua zi, Au făcut cercetări, au căutat urme, au întrebat vecinii, paznicii de noapte dacă au auzit ceva , dacă au văzut ceva suspect, dar nimeni nu știa si nu auzise altceva decât strigătul, disperat în noapte, al nevestei lui Ciodin. Cine l-a împușcat pe Ciodin înaintea Crăciunului, nu a fost aflat
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc! Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit, Un cocoș ce are
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
Era o seară rece, noroasa, ploase în acea zi de iarnă iar norii cenușii amenințau cu încă o bună ploaie pe noapte. Lucrăm pe atunci ca paznic pe șantierele din Valencia, de câte ori plecăm de acasă pentru a începe muncă de noapte, aveam un sentiment de disconfort mă gândeam că cel mai bine este că omul să lucreze ziua iar noaptea să stea acasă cu familia sa. Aproape
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
care o aprindeam și în semi‑obscuritatea bucătăriei pregăteam ceva de mâncare. Era frig în bucătărie. Mirosea a gaz de la lampă. Mirosul îți intra în haine și în piele. Sun la ferma agricolă din satul Ghiduleasa și îl rog pe paznic să o anunțe pe secretara Organizației de Tineret, pe Maria, despre ședința de mâine de la județ. O ședință în zilele de dinainte de Crăciun nu era ceva neobișnuit, nici chiar în ziua de Crăciun. Uneori se întâmpla ca și în acele
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
tratezi! Fetița așteptă să adoarmă mama ei și cu o putere, nici ea nu știe de unde a dat la o parte sacul, a deschis ușa, apoi a închis-o binișor după ea și-a plecat la grajduri la nea Stanciu, paznicul care le povestise despre cai seara trecută când a fost pe la ei. Nea Stanciu ședea rezemat de padocul cailor privind câmpul imens. S-a mirat dar s-a și bucurat de venirea neanunțată a Lăcrămioarei. A început să-i povestească
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
cai cu șareta sau brigadierul de la grădină, domnul Cărbunaru. Directorul fermei, Covaliu mergea cu mașina kaki cu prelată. Nu-l văzuse niciodată în docar sau șaretă. Toți copiii din fermă vorbeau despre asta. După un timp nea Stanciu care era paznic îi spuse fetiței să vină cu el că trebuie să cheme caii de la păscut. O luă de mână și începu să urce scara de lemn din capătul grajdului. Urca încet și cu grijă ținând-o de mânuțe. Ajunseră sus pe
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
grijă ținând-o de mânuțe. Ajunseră sus pe o platformă de beton de lângă care pornea podul și ușa acestuia era deschisă. A fost pentru prima dată când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la ceas și luându-și basca din cap a început s-o rotească deasupra capului privind departe în zare, pe câmpul din fața grajdurilor. Mirată, îl întrebă de ce face semne și cui și paznicul îi spuse că oamenii
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la ceas și luându-și basca din cap a început s-o rotească deasupra capului privind departe în zare, pe câmpul din fața grajdurilor. Mirată, îl întrebă de ce face semne și cui și paznicul îi spuse că oamenii care au plecat la câmp la pășunat cu caii nu au ceas, numai el are ceas și-i cheamă la masă că s-a făcut ora doisprezece. În timp ce îi explica fetiței începu să se audă un
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
ceas și-i cheamă la masă că s-a făcut ora doisprezece. În timp ce îi explica fetiței începu să se audă un zgomot surd care creștea în intensitate și deodată a avut impresia că se zguduie pământul. Veneau caii mânați de paznicii lor, călări pe alți cai înșeuați. O priveliște cutremurătoare pentru un copil de patru ani: caii zburau din departare apropiindu-se de grajduri și intrând pe rând înăuntru. Sub ea, sub scara înaltă și abruptă din lemn pe care se
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
zgomotos, nechezând de bucurie parcă. Lăcrămioara îi privea cu teamă dar și cu admirație că ea e sus și că nu-i pot face niciun rău. După ce s-a liniștit pământul, au coborât încet și fetița a fost așezată de paznic în jghebul mare de ciment care pornea din colțul grajdului, să dea ea apă cailor. Primul robinet, primul jet și la unison toți caii, aliniați parcă, începură să soarbă lacom apa limpede și rece. Nea Stanciu de fapt îi ceruse
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
de sare a început să-l lingă fără să-i dea nicio atenție Lăcrămioarei. În acel jgheab primeau caii și apă și fân și iarbă verde de mâncare. După ce s-a jucat vreo oră prin jgheabul mai înalt decât ea , paznicul a luat-o și au mers în păduricea din fața grajdului să ia și el masa. Desigur a fost invitata lui. La masă au venit și alți lucrători și îngrijitori de cai și a fost o masă plăcută și veselă chiar
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu mai conta, important era să rezolve problema Săndicăi. Inginerul șef Tudorache
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
umila mea profesie au apărut alții și au acaparat totul,” îi răspunse Sandu. Mihaela interveni în discuție și îi spuse lui Silviu: „Dar de ce nu vorbești cu șeful tău, el ar putea, doar mai dăunăzi ai spus că unul din paznicii voștri de la bancă s-a pensionat și aveți nevoie de un om în acel post.” „La asta mă gândeam și eu de aceea l-am întrebat dacă are ceva, iar după cum șeful îmi e oarecum îndatorat pentru că l-am scos
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352710_a_354039]
-
Mătușa Annie era gureșă și zglobie, spre iritarea lady-ei M.Joseph. Lady Morgan se așeză pe aceeași pătură cu lord M.Joseph dar Beth nu a lăsat-o, să se bucure prea mult. S-a alăturat tatălui său, ca un paznic. -Tată, vreau și eu să călăresc. Poți face lecții de echitație cu mine? - Draga mea, avem profesor pentru asta. Eu pot doar să te însoțesc. - Dar tu arăți așa de bine pe cal, Eduard și Leon la fel! Numai eu
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
mă așteptam să te găsesc aici. Am trecut puțin pe aici în grabă, pentru că am în seara asta niște invitați, și nu pot să stau mult. Am trecut și pe la tine pe acasă, doream să-ți comunic în legătură cu postul de paznic că nu se poate, singurul incovenient este faptul că ai cazier. Dar fi pe pace, în scurt timp găsesc eu altceva, nu îmi las un prieten la nevoie. Nicolae este acasă, doresc să-i vorbesc câteva minute?” spuse cu ironie
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
ei neputând suporta supliciul a ieșit din apă și ieșind pe mal s-a dus să se încălzească la o baie, adusă special în apropiere pentru ademenirea lor. Dar dând de căldură, s-a prăbușit vărsându-se cu totul. Atunci paznicul închisorii, pe nume Aglaie, când a văzut coborându-se din cer lumini și coroane pentru mucenici, i-a luat locul completând numărul. În timpul nopții apa iezerului cu pricina s-a încălzit iar dimineața mucenicii erau toți vii. Atunci tiranul, considerând
SFINŢII 40 DE MUCENICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353678_a_355007]
-
flori și nici fructe. Practic, aceste plante înlătură îmbolnăvirea coralilor. Remarcăm și o limitare anumită a peștilor de pradă, care sunt totuși necesari protejării coralilor. Putem observa plutind în jurul coralilor peștișori a căror pieliță pare metalică, rolul acestora fiind de „paznici" ai coralilor. Cu toate că s-a dovedit a fi gustoși, pescuitul acestora este interzis. În Golf, uneori întâlnim „musafiri" precum Carharinus - un soi de pește de pradă, și foarte rar, se furișează și o balenă, dar aceasta nu prezintă vreun pericol
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354556_a_355885]
-
a fost Cuvântul. Să păstrăm tot ce ne-ați dat » (cf. Iubirea) - de aceea, ÎNVĂȚĂTOAREA-TAUMATURG are și ea, funcție cosmic-maternală (deși« nu mai este ca-nainte » - copilăria tranzitează spre Adolescență, iar, cu o față, Adolescența-IANUS privește spre istorie!)și de Paznic al Pragurilor Întemeietoare, întru Logos-MIT-Poveste : Din povești am învățat. Nu mai este ca-nainte,/ Dar cuvântul învățătoare a rămas cu drag rostit”(cf. Iubirea) - și, din nou, IANUS BIFRONS, menținând/menționând echilibrele cosmice, între Iarnă-Violență Antispirituală, Oglindă/”Hotar” -dintre-Lumi și
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Iubirii, alte legi (al Logos-ului-ORDONARE DE LUMI!), decât cele bezmetice, decăzute în parodiere de Logos, ale lumii terestrizate -istoricizate, degenerate și desacralizate. Adolescentul trebuie să fie/devină (pentru a-și împlini funcția tauzmaturgică!), deci, Cavaler, Rege al Lumii, Ambasador și Paznic al Cetății Logos-ului Demiurgic/Autodemiurgic: “Ambasadorii demni ai cuvântului/ Ctitorind temeinic, în osia drumului / Și-au clădit castele în file de roză/ Transportând iubire în vetre de hipnoză. / Adolescentul i-a ridicat palate în a ei vatră / Și a
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
și a oilor, dacă le aveau. Sobele lor de gătit înghițeau întruna mai tot ce ardea. Gospodarii cu mai puțină stare își aduceau vreascurile de la pădurea din coasta satului. Pentru câte o sarcină de găteje se-nțelegeau ei cumva cu paznicii boierului Sturza și-o scoteau la capăt. Dar acum era opreliște mare din partea sentinelelor sergentului cel țanțoș. Dumitru lu' Ciocoiu însă nu prea era dus la Biserică. Familia lui avea multe guri de hrănit și nu era de șuguit cu
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...” Câinii și ei...” Traversează curtea urmat de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... - Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... - Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt pe acele tocuri, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul mereu o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]