9,077 matches
-
ci noaptea îl înghiți dintr-o dată, fiindcă dispăru pe neașteptate, fără ca interlocutorul său să fi avut timp să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul continua să se întețească. Așezat acolo, chiar la intrarea micii peșteri, care lui i se părea locul cel mai absurd și mai dezagreabil din lume, Bruno Serafian, treaz acum, își trecea vremea gândindu-se la cât de repede se petrecuseră toate din momentul în care Alex Fawcett îl chemase în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și lăsă să-l cuprindă somnul. Când se trezi era tot singur, și singur rămase în cele trei zile ce urmară, fiindcă îi lăsaseră apă și mâncare - dar dacă n-ar fi fost sigur că cineva i le lăsase în peșteră, s-ar fi putut crede că avionul luase cu el până și ultimul locuitor din zonă. Au fost trei zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stânci apăru grupul format din ostatici, maică-sa și soră-sa... - Iată-i! exclamă. Întregi și nevătămați. — Slavă Domnului! Pilotul se duse să le strângă mâna și să-i îmbrățișeze pe cei ce păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de un elicopter care-i va duce înapoi la casele lor, și se vedea că nu numai unuia îi dăduseră lacrimile, fiind pe deplin conștienți că teribilul lor coșmar se sfârșise. Au fost momente stânjenitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doar un ușor surâs mucalit, în timp ce clătină din cap de câteva ori: — N-au trecut nici zece minute de când suntem bogați și începem deja să avem „nevoi“...! Le îngădui totuși celor două femei ca pe drumul de întoarcere spre marea peșteră să-și noteze dorințele pe o bucată de hârtie, și-l ajută pe Suleiman să încarce singurul dromader care le mai rămăsese. — Ai grijă... Bănuiesc că încă mai avem dușmani - îl sfătui. Nu face caz că ai bani și stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ai grijă... Bănuiesc că încă mai avem dușmani - îl sfătui. Nu face caz că ai bani și stai cât timp ai nevoie. — Sunt îngrijorat că te las singur... Dacă apar probleme? — Aici...? Nu cred. Femeile vor fi în siguranță în peșteră, iar eu am știut întotdeauna să mă descurc... — Și dacă li se năzărește să se întoarcă? — Mercenarilor...? Îmi închipui că n-or fi așa nebuni... Mergi în pace și Allah să te călăuzească! — Allah să te apere! Când fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vite, dar, în general, banii erau rari; și, când în cele din urmă catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve din timpuri foarte îndepărtate decât bani adevărați în circulație. Acum însă, în adâncurile „Peșterii gazelei“ se ascundea un sac de culoare țipătoare burdușit cu bancnote noi, lucitoare și îmbătător de mirositoare, cum nu mai circulaseră niciodată în toată istoria vestitei piețe de la Sidi-Kaufa, așa încât părea logic până la un punct ca imohagul Gacel Sayah să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aștepta un viitor în singurătate. Insh Allah...! Dacă Cel de Sus hotărâse să fie bogați, n-aveau altă soluție decât să accepte împreună cu toate consecințele. Zilele ce urmară au fost liniștite. Cu apă și mâncare din belșug, se refugiau în peșteră în orele de mare zăduf, iar serile stăteau și priveau stelele și făceau planuri cu privire la un viitor pe care fiecare membru al familiei și-l imagina în chip diferit. La un moment dat, chiar Laila a fost cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cele mai neașteptate și mai îndepărtate locuri ale Lumii de Deasupra, pentru a asigura o sonorizare demnă de Lumea de Sus. Norii și vântul adăugară rapid un reverb cosmic, atât de puternic, încât Ioneștii păreau că se aud din cine știe ce peșteri ale lumii și nu de unde erau de fapt. Deodată bătrânul Ionescu își pierdu răbdarea și începu un solo de bluzan absolut dement, înspăimântător de frumos, astfel că cei ce intrau în ordine să-și ocupe locurile rezervate pe Marea Arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
într-o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scobiturii întunecate de sub tavan. Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acum își amintea și pricina pentru care venise acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol vârfului în formă de piramidă ca să vadă dacă nu cumva acesta se ascundea acolo. Bă nuia că pe partea cealaltă ar putea fi o peșteră ori vreun adăpost pe care și-l înjghebase acesta, ferit de privirile tuturor. Din acest motiv plecase dimineață cu fiica lui Pop. Dintr-o dată, memoria îi reveni și se simți iarăși stăpân pe el. Respiră ușurat, se simțea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ani. Picturile rupes tre de la Coliboaia, aici lângă noi, pe valea Arieșului, sunt mai vechi decât cele de la Altamira și Lascaux. Au fost verificate și datate în mod oficial de către specialiștii francezi. Vorbești serios? N-am știut! Puțini știu. Peștera de la Coliboaia nu este deschisă vizitării de către turiști. Trebuie ferită de distrugeri și vandalizări, însă ea există și, ceea ce este cel mai important, autenticitatea îi este dove dită și acceptată de specialiști. Îți dai seama că, din moment ce oamenii pictau pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te-ai arătat mirat când am spus că zeii sunt cei ce și-au arătat dărnicia cu noi. Cristian se arătă de acord cu explicațiile Ilenei, dădu apro bator din cap, invitând-o să vorbească mai departe. Nu auzise de peștera Coliboaia și nici de picturile rupestre descoperite acolo dar era sigur că femeia știa despre ce vorbește. Atât de frumoase sunt meleagurile noastre, încât zeii și-au găsit un loc aici de unde să poată privi. Știu, pe Muntele Rău, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spun cum s-au întâmplat lucrurile! Imediat ce oamenii s-au așezat aici, vâlva a început a face prăpăd printre ei. Îi ucidea pe capete și le răpea viețile în fiecare zi. Văzând asta, zeii au pus un paznic la gura peșterii unde sălășluia fiara. Misiunea lui este s-o țină înăuntru și, să nu crezi că e puțin lucru să îi ții piept. După cum ai văzut, nu știe decât să omoare pe cei care îi ies în cale. Nu cruță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doi nu ne-am fi cunoscut niciodată unul pe altul. Nu, râpa se întinde numai vreo doi kilometri de o parte și de alta a locului unde ne aflăm noi acum. Seamănă cu o potcoavă uriașă, în interiorul căreia se află peștera ei. Vâlva nu poate trece pe deasupra dar o poate ocoli. Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi-a arătat cabana de lemn pe care și-o înjghebase Müller ca să se adăpostească. Era acolo, lângă noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înnorat și foarte cald. Nori groși se adunaseră deasupra muntelui. Zăpușeala din aer anunța o ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din nou în eroare și să facă aprecieri pripite. Hai! strigă Calistrat. Nu mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând că acesta nu este atent la ce se întâmplă în jurul lor. Vâlva nu mai era în fața peșterii. Cu o viteză uluitoare dispă ruse de acolo, plecase la vânătoarea ei nocturnă. Cei doi se grăbeau să ajungă și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și facă și ea apariția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avem deja gata făcută. Nu trebuie decât să o închidem. Excelentă idee! exclamă Ileana care asistase până atunci tăcută la discuția dintre cei doi, dar acum prinsese din zbor ideea lui Cristian. No, ce-i așa excelent? se miră Calistrat. Peștera, îi explică Cristian, este cea mai bună cutie, ba mai mult, bestia este deja înăuntru. În fiecare dimineață intră singură acolo, noi nu mai trebuie decât să închidem intrarea. Mă întreb cum de nu ne-a venit ideea asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ne-a venit ideea asta mai devreme! Ușor de zis, spuse Calistrat. Nici de făcut nu-i chiar atât de greu. Nu ne rămâne decât să facem rost de niște exploziv cu care să aruncăm în aer intrarea în peșteră. Imediat ce rosti aceste cuvinte, Cristian își dădu seama că se grăbise. Era foarte simplu să spui că nu-ți trebuie decât niște exploziv dar de unde să-l iei? La magazin nu se găsea de cumpărat iar de cerut autorităților nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de unde să-l iei? La magazin nu se găsea de cumpărat iar de cerut autorităților nici nu intra în discuție. Cine le-ar fi dat așa ceva, pe motiv că au nevoie de el ca să închidă o ființă supranaturală într-o peșteră? Ia, spuneți-mi, întrebă el după câteva clipe în care căutase febril o posibilitate de a confecționa un dispozitiv infernal, putem face rost de niște îngrășământ chimic? Azotat de amoniu, vreo mie de kilograme? Habar n-am! spuse Calistrat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]