1,388 matches
-
de provincii aflate în toate colțurile lumii creștine, din Italia pînă în Irlanda, din Portugalia pînă în Scandinavia. Influența sa este uriașă, preluată de cea a călugărițelor franciscane sau clarise, și de cea a celui de-al Treilea Ordin al Penitenților, care adună împreună laici asociați în numele acțiunii misionare. El este, în același timp, împărțit între "spirituali" zeloși ai unei sărăcii absolute și apropiați de ideile lui loachim din Flora (Gioacchino da Fiore) călugăr cistercian a cărui operă despre Trinitate fusese
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
diocezani impuneau taxe pentru botez, motiv pentru care, neputând plăti, mulți credincioși săraci își lăsau copiii nebotezați pentru mulți ani; alții nu voiau să administreze celor bolnavi maslul sau extrema ungere, spunând că nu era obiceiul; vreun altul nu impunea penitentului pocăința după sfânta spovadă, afirmând că penitentul trebuia să și-o impună singur; alți cateheți sau dascăli veniți din Transilvania, învățau și pretindeau sfânta Împărtășanie sub utraque specie; unii admiteau la botez ca nași și ortodocși care, după sfânta ceremonie
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
care, neputând plăti, mulți credincioși săraci își lăsau copiii nebotezați pentru mulți ani; alții nu voiau să administreze celor bolnavi maslul sau extrema ungere, spunând că nu era obiceiul; vreun altul nu impunea penitentului pocăința după sfânta spovadă, afirmând că penitentul trebuia să și-o impună singur; alți cateheți sau dascăli veniți din Transilvania, învățau și pretindeau sfânta Împărtășanie sub utraque specie; unii admiteau la botez ca nași și ortodocși care, după sfânta ceremonie, își făceau o îndatorire din a tăia
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
sale, devenind astfel judecătorul judecat. Câtă moderație în a judeca ar trebui să ne impună acest ultim proces! Și câte prilejuri ne oferă societatea (adică ne oferim noi) pentru a uita asta! Într-un fel Albert Camus avea dreptate: judecătorul penitent constituie o cheie de înțelegere a existenței umane. Cum ne îndeamnă societatea să condamnăm? Încercați, spre exemplu, să analizați lista trăsăturilor negative ale omului pe care limba ni le pune la îndemână! Dacă puse în balanță cu cele bune (ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
celor care-i judecă în speranța că acest gest îi va face să crească în ochii celorlalți. Tentația judecății morale aspre ține de speranța celui care-o practică de-a fi (considerat) de partea binelui. Avem mai mulți judecători decât penitenți; semn că am investim actul de a judeca cu atributele mântuirii. Mă mențin viu mai curând interogațiile decât convingerile. Viitorul are în primul rând conturul cărților pe care-mi doresc să le citesc. După milenii de conflicte îmi vine să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
așteptarea de mai mult de 12-18 ore din imediata apropiere a zilei de 14 octombrie. Atunci, cei care aleg conștient să se înscrie la rând în noaptea de 13 spre 14 octombrie, cea mai dificilă perioadă a pelerinajului, sunt adevărați „penitenți” (cuvântul nu este oare excepțional în matricea ortodoxă ?) sau simpli debutanți căzuți din întâmplare chiar în mijlocul acțiunii ? Încă mi-e foarte greu să răspund la aceste întrebări, dar din ce în ce mai mult sunt convins că pelerinii cu experiență, cei care sunt la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ale bunei comportări. A treia fază era scoaterea la munci exterioare la grădina de zarzavaturi, câmp etc., cu șansa eliberării înainte de expirarea pedepsei, dacă și familia gira, alături de du hovnic, buna comportare a deținutului în societate. Dacă în timpul eliberării condiționate penitentul săvârșea o nouă abatere era rearestat, rejudecat și i se adăuga, după gravitatea infracțiunii, în afară de completarea vechii pedepse până la termen, un spor. La transformarea Aiudului în închisoare pentru politici, acestei structuri organizatorice i s-a adăugat un punct cerut de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hotărâte, din partea omului, că nu va mai greși. Scopul acestei taine este să fii înnoit în condiția de fiu nevinovat, de nou născut, ca un înviat din moarte. Or, mărturisirea păcatelor în fața lui satan și a slujitorilor lui provoacă batjocorirea penitentului, nu bucuria pentru regăsirea oii pierdute. Vameșul își mărturisește păcatele în templu, în fața lui Dumnezeu, bătându-și pieptul: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul!”; Zaheu înaintea lui Hristos, în casa sa, care devine, când intră Mântuitorul în ea, Casa lui Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu care te Încununează și te Înnobilează În același timp, dau consistență rugăciunii și credinței izvorâte dintr-un suflet sincer și curat. Dar pentru ca Taina Pocăinței să aibă aceste efecte miraculoase pe care le-am amintit, credinciosul care se spovedește, penitentul, trebuie să Îndeplinească următoarele condiții: - să facă o mărturisire sinceră și completă Înaintea preotului pe care l-a ales spre a-i fi confident, căindu-se de păcatele săvârșite și recunoscându-se vinovat În fața lui Dumnezeu; conștientizarea stării de păcat
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
Îmbunătățirea condițiilor materiale de trai În parohie, ca: sădirea de arbori, facerea de punți peste ape, Împodobirea bisericii, Îngrijirea cimitirului și a curții bisericii. La fixarea canonului, preotul trebuie să țină seama de vârsta, temperamentul, cultura, nivelul vieții religios-morale a penitentului, condițiile de viață, iar pe de altă parte trebuie să țină cont de motivul, intenția și scopul sau Împrejurările În care a fost săvârșit păcatul, dacă el se repetă, precum și gradul de căință al credinciosului. Rolul preotului este foarte important
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
precum și gradul de căință al credinciosului. Rolul preotului este foarte important deoarece el trebuie să procedeze cu foarte multă grijă, tact, prudență, Înțelepciune, echilibru, fără a Încuraja păcatul prin blândețe și Îngăduință prea mare, dar nici să-l Îndepărteze pe penitent de biserică prin prea multă asprime. Cerințele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie Împlinite printr-o pregătire din bună vreme, cu deosebire prin post și rugăciune. Căci postul smerește trupul, iar rugăciunea deschide sufletul În fața lui Dumnezeu. Roadele Sfintei
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
lucruri asemănătoare muceniciei. Iar apoi, după mărturisire, vei fi vrednic a cânta Domnului În psaltire cu 10 strune. Cu toate acestea, mărturisirea păcatelor necesită un doctor iscusit și experimentat. Deci, cu alte cuvinte, la Taina Sfintei Spovedanii se produc următoarele: penitentul se descarcă de tot răul acumulat În timp, cu toată căința; preotul Îl iartă și Îl dezleagă prin punerea mâinilor; iar harul Duhului Sfânt vine și se revarsă peste acel credincios. De aceea se și simte totdeauna o mare ușurare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]
-
Trebuie să știm că duhovnicul iartă și dezleagă nu cu putere de la sine, ci cu puterea Duhului Sfânt dat de Mântuitorul. Iertarea și dezlegarea de păcate o face duhovnicul în numele Sfintei Treimi prin punerea mâinilor pe epitrahirul așezat pe capul penitentului și îi zice rugăciunea: „Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule (numele), și să-ți lase ție toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
urca Golgota este de origine incertă, având trei posibile surse: mitica budistă, posibila identificare cu Josephus Cartaphilus (aprodul lui Pontius Pilatus) sau cu Malchus, personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, sau, cel mai probabil, mit oriental despre peregrinii arhaici penitenți, trecut prin filtrul unei ideologii eclesiastice medievale 881. Dayan îl definește pe Ahasverus "un fel de anima mundi, de Spirit al Lumii", dar "mult mai simplu și mai profund. Pentru că, în realitate, Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vertiginoasă a tenacității și puterii de distrugere, din care, simbolic vorbind, elementarul iese în pierdere (deficit de eficacitate). Jenat că se dedase unor asemenea rotiri deplasate ale gândirii tocmai în cortul pauper al nomazilor, vinovatul tuși ușor și-și propti, penitent, coatele pe genunchi, în semn de aplecare mai atentă asupra discuției în agonie; îl trezise simțul datoriei. Există un delir al analizei, o cădere în ispita manipulării unui aparat conceptual impresionant atunci când îl posezi, sau mai bine zis atunci când te
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care dă naștere ofertei. Clericul ascultă de laic, aceasta e chiar vocația lui. Îi este de ajuns să vadă privirile rătăcite, pline de o mută implorare, ale credincioșilor îngenunchiați în fața unei icoane reprezentând răstignirea lui Iisus, sau imperioasa docilitate a penitenților purtând în balans o mică cruce pe Via Dolorosa, pentru a-și da seama că ar fi fost cel puțin neplăcut să nu le satisfacă așteptările oferindu-le o recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
masă, prevăzute pentru cafea sau pentru un pic de conversație, ești nevoit, dacă vrei să spui o vorbuliță acestor campioni cronometrați, să-i prinzi din zbor, între două uși. Ceea ce ei acceptă, cu gentilețe, atâta timp cât n-a bătut clopotul. Un penitent care întârzie în fața vitrinelor sau care privește prostește în gol este pândit de răspopire: lui Dumnezeu nu-i plac intermitenții. A fost și prima mea surpriză de turist în arhipelagul mănăstirilor: contemplativul năpădit de ceasloave căruia nu-i rămâne nici măcar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fierului provoacă o coborâre în adâncuri a neofi¬tului, un fel de recluziune în mișcare printr-o circumscriere totală în metalul dur și nocturn. Tânăra capătă o nouă identitate prin intrarea în armura întunecată și transcende spațiile cu emblema călătorului penitent. Fiecare din elementele feroase cerute aduce un plus simbolic, stratificând nivelurile de pătrundere în mit. Dacă opincile vizează contactul cu drumul și pătrunderea în spațiul arhetipurilor, hainele conferă drumeagului o nouă identitate ce forțează domi¬nanta umană să se retragă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
închizându-se pentru multă vreme, literar vorbind, în elocvente tăceri. Printre aceștia s-a aflat și Mihail Crama, care pentru douăzeci de ani a redevenit numai Eugen Enăchescu, magistratul prob, specialist în drept civil, făcându-l uitat pe autorul Decorului penitent, volumul de poeme distins în 1947, de Editura Fundațiilor Regale, cu Premiul scriitorilor tineri. Între debutul editorial cu această carte și volumul următor al lui Crama (Dincolo de cuvinte, 1967) se întinde o perioadă „mută“, deloc întâmplător, tocmai aceea în care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sfătuit să intre într-o mănăstire, dar el a refuzat spunând că simte chemarea și dorința să rămână în mijlocul oamenilor, să muncească, să sufere, să se bucure împreună cu ei. A fost solicitat să se alăture uneia dintre numeroasele grupări de „penitenți” - pocăiți, sau de „săraci ai Domnului” care se constituiau în afara sau împotriva structurilor bisericești, acuzate de coruperea învățăturii creștine; el a continuat să frecventeze cu pietate biserica și să păstreze rânduielile tradiționale, afirmând că o autentică urmare a lui Cristos
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a existat vreodată, Edmond Rostand evoca, în discursul său de recepție la Academia franceză scena aceasta: ... În noaptea de Crăciun a anului 1825, pacinicii locuitori ai unei case din Lunel așezată la un capăt de stradă veche în apropierea capelei "penitenților albi", așteptau cu emoție nașterea unui copil, "a unui pescuitor de lună". (Căci, după atestațiunea lui Rostand, locuitorii din Lunel, modest orășel din sudul Franței nu departe de Montpellier, ar avea specialitatea aceasta, "de a pescui luna", în puțuri, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avea specialitatea aceasta, "de a pescui luna", în puțuri, ca și în toate apele deschise, noaptea. "La lune luit dans l'eau; les filets tombent; elle disparaît... oh! la jolie pêche!"). Păreau că se întrec cântând, în noaptea aceea, călugării penitenți, care invitaseră toată lumea din împrejurimi la celebra "messe de minuit". În timpul acesta, femeea care aștepta să devie mamă își exprimă dorința ca suflul sfânt al glorioasei Nașteri s-atingă obscura intrare în lume a celui pe care-l purta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
această Casă atunci e o victorie a satanei, dușmanul nostru, care apoi se va prăpădi de râs». Și asupra acestui subiect se oprea continuu, atunci când don Calabria alerga la el ca să se spovedească și sfătuiască. Apoi, când vedea că criza penitentului său era mai puternică decât de obicei, prin gesturi simple și grabnice îi dădea o binecuvântare rapidă, se ridica repede în picioare și chema religiosul care îl aștepta în curtea conventului: «Condu-l imediat la San Zeno in Monte!». Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
timid și rezervat al persoanei». Și profesoara Maria Venturi, nepoata monseniorului Manzini, afirmă: «Despre inteligență, îmi amintesc că se spunea: „Don Calabria e puțin inteligent“. Se vorbea despre asta și în casă: Mons. Giuseppe Manzini [vicarul diecezei de Verona și penitentul lui don Calabria] a vrut să facă o probă. I-a dat lui don Calabria o carte de teologie și i-a cerut părerea. Unchiul meu repeta că nimeni nu a dat răspunsuri atât de precise și așa de pertinente
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
subtil, impulsiv și, uneori, caustic, mai ales cu prietenii. Pentru el ironia nu era un semn de răutate, ci un mod de a-și exprima afecțiunea. Era bărbatul tipic de la munte: creier fin, inimă mare, tăceri lungi, gesturi autoritare. Toți penitenții săi recunoșteau în el priceperea psihologică și promptitudinea faptei. Din aceste daruri deriva o importantă abilitate de îndrumare. Foarte mulți au fost penitenții săi, de orice categorie socială, care l-au ales de confesor: dintre aceștia, care se vor asocia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]