1,541 matches
-
plecăciune și îmi mulțumi pentru că mi-am făcut milă de însoțitorul lui. Mai zise că îi pare rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule. Nepriceput la vorbe, se străduia din răsputeri să-mi mulțumească. Uitându-mă la chipul lui, parcă îmbibat cu miros de pământ, m-am simțit cuprins de milă față de omul acesta care fusese trimis într-o țară îndepărtată, cu toate că la porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată, dar însuflețită, continuă vreme de un ceas, la fel ca și în celelalte zile. La sfârșit, Velasco începu ca de obicei să le povestească din viața lui Iisus: — Era o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înainte, își trecu roată privirea peste negustori ca să vadă ce sentimente le stârnise povestirea lui. Printre chipurile lor cuminți, găsi unul care-l privea parcă înfuriat. Era Yozō, servitorul samuraiului. După ce Velasco ieși din cabina cea mare, negustorii își puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pic. — Ați face bine să scrieți asta în jurământul de dezicere. Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
membrii noștri. Care sunt proiectele tale literare (culturale) pentru care mai ai nevoie de trei vieți? La care dintre ele lucrezi acum? Un roman. O carte de poeme. Visez și la un șevalet și la un geamantan de culori și pensule. Și la o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai departe, înfruptă-te din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a potrivi șiragul de chei pe care din păcate le aveam din abundență la îndemână, miam dat seama că ceva se întâmplase cu locul în care am trăit ațâția ani. Lucrurile se schimbaseră de parcă cineva a trecut cu o pensulă necunnoscută și a lăsat o altă culoare peste cele deja existente încât, rememorând imaginea căminului meu, îmi dau seama ca nu am trăit niciodată acolo. Lucrurile erau în perfectă ordine, ca niciodată, sau ca întotdeauna, de acest lucru nu reușeam
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
mesteceni.“ (Metamorfoze) Din punct de vedere poetic, această metodă de a obține mesteceni din plopi este neemoționantă și ușor caraghioasă. Din punct de vedere silvicol s-ar putea să fie valabilă, dar aplicarea ei ar necesita cheltuieli prea mari, întrucât pensula, vopseaua albă, manopera etc. sunt mai scumpe decât puieții de mesteceni propriu-ziși, care pot fi procurați la prețuri accesibile de la orice stațiune de cercetări dendrologice. Si microbii sunt oameni... Ștefan Aurel Drăgan este un poet sensibil și inventiv, care face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cercuri invizibile. — Ei, ce zici? Cum ți se pare? a Întrebat-o Karl pe Margaret fără să se uite la ea. Privirea Îi pendula molcom Între pânză și model. Picta cu trăsături scurte, smucite, Încheietura mâinii urca și cobora rapid pensula ori lovea fin pânza. — Aaaa, da, a ezitat ea să răspundă. Tabloul ăsta e-o mâzgăleală, se gândea, pete de culoare aprinsă prelinse unele-ntr-altele, dealuri de un verde țipător În fundal și capul unei femei cu gât prelung, prea puțin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
calea cea bună, asta-i tot. În jurul Sayanului sunt mulți pictori, mi am zis că tu o să te simți ca acasă. Mă simt mai bine decât acasă, a răspuns el. S-a oprit din lucru să o privească. Rămăsese cu pensula În aer, parcă ținea o pană de scris. Ea nu știa să mai fi văzut vreodată un chip atât de senin, atât de plin de viață. El a continuat. Îmi pare că aici ar fi trebuit să mă aflu de când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
folosești tu lumina e Într-adevăr foarte atrăgător. — Da, rămân, a răspuns Karl, fără să ridice ochii de pe pânză. Nu mă mai mișc de-aici. Acum asta-i casa mea! Nu mai vreau să mă mut. — Grozav! Karl a lăsat pensula, s-a Întors spre Nyoman și i-a făcut un gest cu palmele ridicate. ședința era Încheiată pe ziua aceea. — Îmi place aici, sunt Încântat. Margaret nu găsea În glasul lui nici un fel de Încântare. Cei de-aici mă plac
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acoperite de blocuri eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat în serviciu voluntar și care, în timp ce dădea harnic cu pensula, se tot strâmba, ar fi fost o țintă de nimerit din prima împușcătură. Cariera celui ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mod repetat și cu obstinație „noi“, pluralului aflat în formație și ușor de cuplat îi stă totuși de-a curmezișul o excepție ce-mi apare înaintea ochilor mai limpede decât favorizatul pictor de pereți, decât harnica lui mișcare de pensulă și decât tot ceea ce se mai petrecea sub cerul variabil, uneori înnorat, de deasupra câmpiei Tuchel. Excepția era un băiat care crescuse foarte înalt, blond ca grâul, cu ochi albaștri și, din profil, cu capul exact la fel de lung cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
celulă anume. „Marș la arest!“, așa suna ordinul. Dar, oricât de complet ne dispăruse el din ochi, rămânea prezent ca absență. De atunci încolo nu au mai domnit decât ordinea și disciplina. Imediat, pictura după natură și-a găsit sfârșitul. Pensulele au fost spălate. Picturile murale au rămas neterminate. Vopseaua s-a uscat. Nemaifiind privilegiat, ca unul care avea voie să ducă „o viață ușoară“, nu mai aveam dreptul decât la instrucție, la un antrenament care se concentra asupra tragerii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Salariul pe oră era de o marcă optzeci. La mijlocul lui iulie eram gata de drum. Părinților le-au fost promise, dacă nu scrisori, atunci multe cărți poștale. Rucsacul era ușor: cămașa, șosete de schimb, cutia cu acuarele, cutia plină de pensule și creioane, blocul de schițe, câteva cărți. Cumpărasem cu bani puțini un sac de dormit dintr-un magazin în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deosebiți ai lui Otto Pankok aveau voie să socializeze, merseserăm împreună pe drumuri diferite: el ca dansator, urcând treptele cromatice ale curcubeului, trecând dincolo; urmele mele mergeau și se încrucișau negru pe alb. Câteodată îl urmăream când, cu mai multe pensule odată, povestea legendele sfinților și lăsa să țâșnească sângele martirilor ca dintr-o fântână. Pe pânzele lui vorbea cum nu se poate mai limpede - roșu lângă albastru, galben lângă verde; în rest, însă, cuvintele lui derutau și făceau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciclu de poeme care s-au așternut pe hârtie însoțite de imagini. „Făcute sunt doar pentru vânt. / Plutesc mereu, adâncul nu-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce a durat patru ani, în care n-am mai făcut decât să frământ cu toate degetele lut de olărit în sculpturi, toate cele trei „lettera“ s-au simțit părăsite. S-au umplut de praf până când ,mai întâi scriind cu pensula pe foi de lut albit prin ardere, apoi scriind de mână într-un volum dolofan cu pagini netipărite, mi-au venit în minte istorii de sfârșit de lume acordate pe o atmosferă de despărțire, care, în rânduri înguste, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a întâmplat când Florca a urechiat-o pe Teofana rupându-i toarta unuia din cerceii pe care-i primise la botez. Într-o zi Teofana se juca de-a coloratul. Când s-a dus să golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe care era așezată una din bluzele Floricăi la care ea ținea foarte mult, s-a împiedicat și în cădere a vărsat paharul pe bluză care s-a îmbibat cu toate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cașetele cu toate filmele lui de televiziune și cu toate serialele și în absolut toate, fără excepție, sunt incluse scene în care apar femei dezbrăcate și bărbați îmbrăcați. În clubul de striptease din Asta contează, în studioul pictorului din Atingerea pensulei, în sala de operație din Foaia de observație, în scenă voyeuristă din Bucuria întoarcerii, în scenă violului din Cu canoea prin chei, în scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care de la distanță par muș te“. În fața acestui fragment, simți imediat ceva din zona bucuriilor simple. Nu mai știi ce să crezi, dacă e vorba de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
diversității imprevizibile, însă minunate de această dată. Cu fiecare nouă rubrică din acest catalog, te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care țopăie ca smintitele“? Dar cele „desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă“? Alături de ele se află cele „care abia au spart urciorul“, pe care le poți imagina după o estetică liberă. Ce să mai spun despre cele din rubrica „et cætera“, cuprinse și ele alături de celelalte? - Lângă celelalte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul coridorului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plutind în interiorul ochiului, ceea ce însemna că nu vedea cu ochiul respectiv. Webber își pierduse auzul în proporție de șaizeci la sută de cât îi sunase apa în cap. Leziuni cerebrale traumatice, i-au spus la urgență. Cum tremurau amândoi, țineau pensula de machiaj cu ambele mâini. Amândoi erau prea rigizi pentru a-și putea închide fermoarul rochiei la spate. Se clătinau chiar și pe tocuri medii. Și touși, mergeau înainte. Când va fi timpul, când avioanele de luptă ale Emiratelor Arabe Unite îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a auzit clopoțelul de la intrare și mi-am ridicat privirea de pe coloanele de cifre și de ștersături. Tocmai intrase un individ Îmbrăcat Într-o gabardină cenușie și cu o pălărie de fetru pe cap. Etala o mustață ca trasă cu pensula și niște ochi albaștri și sticloși. Exhiba un zîmbet de vînzător, fals și forțat. Mi-a părut rău că Fermín nu era de față, fiindcă el nu stătea prea mult la taclale pentru a se descotorosi de comis-voiajorii de camfor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
experiment al lor. Când noi vrem să vedem ce mai fac odioșii, ei ne administrează, ca adevărați specialiști, senzaționalul, îngrozitorul, macabrul. Ei sunt nu numai autorii crimelor, ci și ai ceea ce citim despre ei. Cer drepturi de autor: țigări, nes, pensule, bani. Sperăm: noi avem protocol și legi care să ne apere de adevărata noastră imagine. Ei, nu. Ca și noi, ei nu au dezvăluit lucruri care i-ar face ușor de manipulat de către ceilalți de pe Rahova: colegi, gardieni și comandanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]