17,849 matches
-
Tobrex - 3 mg/g - unguent oftalmologic - 1 buc. - BioRepair - Zahncreme (2 ml) - 1 buc. - Pahar (2 buc.) - Pieptene cu dinți scurți și mărunți - 1 buc. - Prosoape față - 4 buc. - Prosoape corp - 3 buc. - Păpuci de casă - mărimea 43 (albi, 1 pereche) - Spray Forest Essentials - Stress Reliever (10 ml) - 2 buc - Spray Forest Essentials - Sound Sleep (10ml) - 2 buc - Coș de gunoi - 1 buc - Periuța de dinți - Colgate 360, Deep clean, medium - 1 buc. - Trusa - unghiera, penseta, set pile unghii, forfecuța (mică
Ungureanu despre cele 10 miliarde: Să nu discutăm prostiuţe () [Corola-journal/Journalistic/42264_a_43589]
-
uite-n pămînt, în timp ce curviștinele alea cu pîntecele și buricele dezgolite rînjeau uitîndu-se la el, dat fiind că erau făcute din coasta lui. Acuma însă, și io te iubesc, floricică... Repetînd de-a surda i-ar fi trebuit mai multe perechi de palme ca s-o simtă, să și-o apropie, s-o îmbrățișeze, s-o mîngîie, ca și cum ea l-ar fi făcut să se îndoiască de propriile simțuri. N-ar fi fost mare lucru să fi intrat în anul morții
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
stupide despre aventurile „craiului”? Se naște, oare, în acești slujbași de duzină, omul de altă stofă, care nu va mai suporta, cu ușurință, compania? Un strămoș involuntar al pretinșilor lui Mateiu? Poate. Când încearcă să se afilieze, alăturându-se unei perechi de amici, mușteriul din C.F.R. se introduce cu întrebarea „vorbeați ceva secret?”. I se infirmă, și începe, odată primit în conversație, să toarne la detalii care nu au nici o relevanță pentru comeseni, alta decât aceea că bănuiesc ceva. Secretul, care
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
de toate mărimile și case de pescari, unele clădite în întregime din stuf - acoperiș și pereți deopotrivă - și pășim înăuntru: mobilier rustic, stivă de lemne de cum pășești în casă, năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de o locomotivă pe cărbuni. Din gara minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă la vedere, sală de așteptare, valize de
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
personaj. Și mai spunea că după ce va termina proiectul, dacă totul va fi bine, ar mai avea de scris câteva cărți pentru că e un mare nesățios. Într-adevăr, în Cei O Sută, scriitorul arădean lucrează la un proiect prodigios, fără pereche în istoria literaturii și de o mare amplitudine, care începe cu generația lui Moise, izbăvitorul Evreilor, și continuă cu un lanț al generațiilor până în zilele noastre. E un proiect utopic, un pariu faustic, cu timpul și cu propriul destin, o
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
regulamentar. Peste un sfert de oră, primăria era goală. Doar în sala mare, de festivități, în spatele mesei de prezidiu, două corpuri se zvârcoleau gemând. Pe masa lungă, acoperită cu o pânză roșie, se odihneau o centură, un pistol și o pereche de chiloți. În spatele acesteia, între două drapele, un bărbat mereu tânăr, imortalizat într-un imens tablou, zâmbea la cei doi intruși. Era Președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Nu era mică locuința lui Gheorghe Tălparu. Nici prea mare... Patru camere
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Îmi trec mâi nile prin ele de parcă aș da la o parte obstacole ima ginare. Nu sunt multe, nici hainele nu-i plăceau. Mă așteptam să-i simt prezența. Ceva. Orice. Nici sunetul de chitară nu se mai aude. Trei perechi de blugi, două cămăși, mai multe tricouri decât mă așteptam și sin gurul lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa pe tot ce era în valiza
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
devreme în locul în care voi lucra, mă fami liarizez cu zona. În fața primăriei sunt chioșcuri cu mân care, diseară începe un festival de film în aer liber, nu e prea mare agitație acum, doar câteva fami lii, grupuri de tineri, perechi, turiști, totul sub control. O bere, simt că mi-e poftă. Ciudat, nu simt niciodată așa ceva înainte de lucru. Mai bine nu, disciplina este esen țială pentru un artist. În plus, sunt adeptul principiului care spune că o plăcere amânată este
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
voi simți niciodată. Nu pot vorbi, mă prăbușesc lent pe alee și mă uit în urma ei. Și-a întors ușor capul și zâmbește spre mine. Știe. O artistă. Dana Verescu trece pe lângă ușor pe alee, departe. O bunică și nici o pereche de aripi Ciocănesc de două ori și aștept. Aștept. Bunica deschide. Între noi două se înfiripă un miros de levănțică și pișat. Sărumâna, bunico. Cu buzele umezite de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
încă, scrie, iar pe noi iartă-ne. Beau apă și caut cu palma picioarele mătușii. Mă mângâie pe gânduri cu singura pleoapă funcțională și tace. O să mai trec pe aici doar în cealaltă viață, cea în care o să am o pereche de aripi în plus, să i le dau să zboare, să plece din lumea în care pământul e un cearșaf plin de pișat, copacii sunt tuburi de oxigen și singurii oameni din jur sunt sora ei, plictisită să o îngrijească
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mmmm. Îmmm. Nu. Mi-a dat chiloții la o parte și m-a penetrat cu un deget. M-a chemat la el. Mi-a zis că soția lui e plecată. M-am dus. Când a terminat, mi-a dat o pereche de adidași originali. Din Germania. Primii mei adidași originali. Îi am și azi. M-am dus și atunci, și peste o săptămână, și acum o lună. Mă duc și mâine. Fute incredibil. El poartă încă verighetă. Eu am douăzeci și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din cabina proiectoarelor. Conurile de lumină îndreptate spre scenă făceau de acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță întinzând gâtul și rămase câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici. Urmări scaunele înșirate pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uriașe, cu pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un vagon de tramvai cu vatmanul împușcat lângă manivelă. Zuta găsi cu cale să schimbe atmosfera, și asta cât mai grabnic. Plecă la Wisconsin, pe malul lacului Upper Nemahbin, și deschise un restaurant. Patru săptămâni mai târziu: vreo douăzeci de perechi se adunară în pavilionul de dans de lângă hotelul "Lakeview". Atmosfera era foarte veselă. Printre ei, sufletul petrecerii era domnul Goodman din Aurora, patronul care înlocuise orchestra tradițională cu o inovație modernă: pianul automat. Trebuia doar să-l înfunzi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că-i tăcere! Afară duduie un motor. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oficiului, o parte din obiectele necesare au fost procurate de către Direcția Generală, o masă de stejar a fost luată de la primăria Fălticeni, iar la cererea dirigintelui, Comitetul permanent a mai procurat și trimis : un “ceasornic” de perete, o lampă, două perechi foarfeci pentru tăiat chitanțe și două călimări. Linia telegrafică Fălticeni-Broșteni și Oficiul Broșteni s-au realizat și au funcționat cu cheltuiala județului, în baza unui regulament din 31 ianuarie 1875: “Pentru înființarea de linii și deschiderea de birouri telegrafice de către
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
urbanism. 3.2.1. Siturile arheologice Siturile arheologice sunt mai slab reprezentate pe teritoriul României, comparativ cu alte țări din Europa, dar au o mare valoare științifică, din perspectiva continuității locuirii populației românești în spațiul carpato - danubiano - pontic. „Gânditorul și perechea sa” (Hamangia) Sarmizegetusa Regia Brățară dacică a. Epoca preistorică este reprezentată prin diferite piese de ceramică, unelte, arme de vânătoare și podoabe. Aceste obiecte aparțin Paleoliticului, cum sunt descoperirile de pe Valea Dârjovului (Olt), Ohaba - Ponor și Cioclovina (Hunedoara), Neoliticului, sublim
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
prin fața casei pătrate. Vizavi de la școala „Gh.Asachi”, în jos , se află acum o pajiște și o placă memorială, dar atunci era o casă lungă paralelă cu strada Palat. Mă uit eu peste drum și văd intrând în casă o pereche de țigani șătrari tineri. În acel moment, am știut că trebuie să alerg după ei. Le-am spus soțului și prietenului să mă aștepte, am traversat strada și am intrat în casă, după țigani. Acolo era o sală lungă cît
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
au venit tata și mama, care au intrat direct în dormitor. Tata era mai curățel la haine, dar mama era umflată și avea niște haine lălâi și murdare pe ea, niște ghete scâlciate și pline de noroi, ba chiar două perechi, una peste alta. Mama se întinde pe unul din paturi, tata se așează pe celălalt. Eu încerc s-o descalț pe mama și mă așez pe pat, lângă ea. Tata, de pe celălalt pat, începe să mă ironizeze puternic și să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pe care o cunoșteam de ceva timp, aflată la vârsta maturității, se comporta acum ca o adolescentă debusolată de primele izbucniri ale iubirii. De ce vorbea așa ea, cea care îmi lăsase impresia, din tot ceea ce citisem, că își găsise sufletul pereche? - Iartă-mă, Ana, nu vreau să te sperii. Am năvălit așa peste tine, poate aveai de lucru. Ce-ai să crezi acum? Că am înnebunit la bătrânețe! Zâmbește. Un zâmbet amar. Îndoială? Regrete? - N-am fost niciodată un om foarte
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O pereche de mâini iubitoare era gata oricând să mă ridice din iarba înaltă, presărată cu păpădii galbene, în care mă prăbușeam uneori, din neatenție. - Păpădie, unde ți-s ochii? Pentru o clipă, deveneam o păsăruică purtată în zbor de brațe puternice
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Grijile nu mai sunt ceva necunoscut, iar genunchii juliți au încetat de mult să fie singurul motiv al lacrimilor copilului de ieri. Dacă printr-o minune ar fi să-mi îndeplinesc o dorință, n-aș vrea decât ca, purtată de perechea de brațe puternice, să devin iar o pasăre micuță, apoi păpădie... cea mai răsfățată și mai aurie dintre toate, cele împrăștiate pe covorul verde al ierbii. A fost odată ...cum nu va mai fi... FLASH 28 (Different is beautiful) Se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că-mi plâng și pietrele de milă"; "am tras mereu la fit") se constituie într-un joc inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre concluzii grave: Apoi, Poezie, Să nu te mai întorci înapoi, Nu facem o nobilă pereche noi doi; Alianța noastră e sfărâmată Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. Sentința finală se sustrage ludus-ului, deși a fost pregătită de acesta. Dar nu putem înțelege jocul decât ca pe o prefigurare a gravității. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
impecabilă regizează destinele acestor oameni. (Râsul tăcut) În loc de liniștea geometriei, predomină un sentiment al abisului; starea de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
piele biulgher. Îl vezi cum poartă înainte? Ia te uită cum se uită lumea la el. Cum, el e ? Da, el este, cu nevastă-sa. Da′ ce costume naționale au amândoi, că nu mai are nimeni ca ei. Și ce pereche potrivită. Da′ la logodnă de ce au venit așa îmbrăcați? Au venit să vadă dacă vă interesează averea, adică starea materială sau omul. Măi, că șugubăț moș mai ai și isteț nevoie mare, ia te uită cum mai învârte hora și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]