6,632 matches
-
cap în direcția dormitorului. —Soția ta? șopti el. Shapira se îndreptă spre ușa care despărțea bucătăria de hol și de dormitoare și o închise. — Mulțumit acum? —Akiva, ultima oară am vorbit cu ceilalți membri ai grupului nostru și am cerut permisiunea pentru o faptă anume, care tocmai a devenit posibilă. Dacă suntem cu toții de acord, va trebui să acționăm imediat. Te ascult. Am mai vorbit despre subiectul ăsta. Ea e acum în vizorul nostru. Putem lovi. —Riscuri? —Captură și arest. Minime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
păru posibil. Dar apoi încercă să-și imagineze că era vocea unui palestinian și se potrivea și așa. Putea fi a oricui, de oriunde, în orice limbă. Câteva clipe mai târziu înțelese ce însemna acel cuvânt. Era o instrucțiune, o permisiune. Pentru că acum simțea mai multe mâini plimbându-se pe trupul ei, unele atingându-i picioarele, altele mișcându-se, aproape ca niște mângâieri, pe spatele ei. Era dezorientată. Fără să se gândească, strigă, dar se auzi doar glasul înnăbușit de căluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
până când, în cele din urmă, au început să devină cam personale. Unii dintre ei, care din când în când se mai abătuseră și pe la birou, au pus întrebări inteligente despre cruce și celelalte decorațiuni; o doamnă foarte interesată a cerut permisiunea (care, bineînțeles i-a fost acordată) să se adune uneori în jurul crucii împreună cu confrații ei și să cânte cântece populare religioase. (Eu detest aceste cântece, precum și ucigătoarele imnuri calviniste din secolul al XIX-lea, dar eram dispus să sufăr lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceste produse pentru a-și asuma o mai mare responsabilitate pentru asigurarea stării de sănătate. Programe previzionare care vor include agenți de promovare a inteligenței artificiale avansate, vor deveni un aspect-cheie al programelor de prevenire a îmbolnăvirilor. De exemplu, cu permisiunea pacientului, aceste programe vor analiza ADN-ul acestuia și vor calcula cu precizie probabilitatea unei crize cardiace. Medicamente inteligente Dacă totuși mai căutați încă acele dovezi care să vă convingă de faptul că americanii sunt dornici de a dobândi siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
împărtășit reciproc dorința sa, speranța sa ca poporul chinez „să dea dovadă de răbdare și să recunoască cât de departe am ajuns într-un timp atât de scurt.” Nu este prea îndepărtat timpul când, spunea el, oamenii aveau nevoie de permisiunea de a se deplasa, de a mânca, de a călători sau de a munci. „Am făcut progrese uriașe și mai avem multe de realizat. Vom accede și la democrație până în 2010, știm acest lucru”, afirma el afișând sinceritatea, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dată când mă întorceam, erau tot mai multe formulare. În cele din urmă, formularele aveau câte zece pagini, un document întreg în limbaj juridic greoi. — Și le-ați semnat? — Spre final, nu. — De ce? — Pentru că o parte din aceste formulare erau permisiuni de utilizare comercială a țesuturilor mele. — Iar asta v-a deranjat? — Sigur că da. Pentru că nu credeam că îmi spunea adevărul despre ceea ce făcea. Despre motivul acelor teste. La una dintre vizite, l-am întrebat direct pe doctorul Gross dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dirijau spre partea îndepărtată a gropii, sub conducerea patologului de la spital, un omuleț mic și nervos, pe nume Marty Roberts. Era normal să fie nervos, își spuse Emily, dacă el fusese cel care-i dăduse sângele Lisei, fără să ceară permisiunea cuiva. — Ce se întâmplă acum? întrebă Emily, întorcându-se spre fiul ei. Tom avea douăzeci și șase de ani, era îmbrăcat într-un costum elegant, cu cravată. Avea un masterat în microbiologie și lucra pentru o companie mare de biotehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se uita la el ca și cum ar fi fost un monstru. — Lynn, a fost un experiment. Facem genul ăsta de lucruri tot ... Se întrerupse. Nu avea rost să dea amănunte. — Ascultă, genele mele erau la îndemână. Nu trebuia să mai obțin permisiunea nimănui ca să le folosesc. Era un experiment. Nu era vorba de mine. — Acum este, zise ea. Întrebarea la care încerca Henry să răspundă era fundamentală. Cimpanzeii și oamenii se desprinseseră dintr-un strămoș comun, cu șase milioane de ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
încruntă. — Dar asta nu e o descoperire importantă? N-ar trebui să te facă faimos în întreaga lume? Ai creat prima maimuță transgenică. — Problema e că pot fi sancționat, zise Henry, sau chiar băgat la închisoare. Pentru că nu am avut permisiunea comitetului care supraveghează cercetarea pe primate. Pentru că INS interzice acum experimentele transgenice pe orice animal, cu excepția șobolanilor. Pentru că toți țicniții care se împotrivesc experimentelor genetice și alimentelor modificate genetic vor protesta viguros . Pentru că INS nu vrea să fie implicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
este același lucru ca donarea unei cărți pentru o bibliotecă. Și nu va fi niciodată același lucru. Dacă doctorul sau instituția de cercetare doresc, mai târziu, să folosească acel țesut în alte scopuri, trebuie să li se ceară să obțină permisiunea, pentru această nouă utilizare. Și așa mai departe, la nesfârșit. Dacă revistele te pot anunța când ți-a expirat abonamentul, atunci și universitățile te pot anunța atunci când îți folosesc țesuturile în alt scop. Judecătorul își drese glasul și continuă: — Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
necesară ar trebui să asigure pacienții că au controlul asupra propriilor țesuturi. Eu îmi donez țesuturile pentru un scop, și numai pentru acel scop. Dacă, mai târziu, cineva vrea să le folosească în alt scop, are nevoie din nou de permisiunea mea. Dacă nu poate obține această permisiune, atunci nu îmi poate folosi țesuturile. O astfel de lege ar răspunde unei nevoi emoționale importante. Dar ar recunoaște și faptul că pot exista motive semnificative, legale și religioase, pentru care eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
au controlul asupra propriilor țesuturi. Eu îmi donez țesuturile pentru un scop, și numai pentru acel scop. Dacă, mai târziu, cineva vrea să le folosească în alt scop, are nevoie din nou de permisiunea mea. Dacă nu poate obține această permisiune, atunci nu îmi poate folosi țesuturile. O astfel de lege ar răspunde unei nevoi emoționale importante. Dar ar recunoaște și faptul că pot exista motive semnificative, legale și religioase, pentru care eu să nu doresc ca țesuturile mele să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un atentat la libertatea individuală“. Femeia de la bancă Îi spusese: „Domnule Weyergraf, noi ne cunoaștem bine, Îmi pot permite să vă pun o Întrebare: nu cumva sînteți cam leneș?“. François răspunsese: „Nu. Eu sînt un obsesiv“. Fraza aia Îi adusese permisiunea de a-și mări și mai mult golul din cont. Tatăl lui, dacă n-ar fi murit, ar fi astăzi un falnic octogenar care ar merge poate sprijinindu-se Într-un baston, un bătrîn elegant pe care fiul lui n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În așa fel Încît să-mi strecoare: „Căsătoria nu trebuie să fie un scop, ci un mijloc, un mijloc de a te dezvolta sub harul divin“. CÎnd venea vorba de căsătorie, era de neoprit. Părinții mei aveau să-mi dea permisiunea de a face dragoste. Simțeam o dezgustătoare complicitate În jurul acestui lucru. Două familii În formație completă veneau să se amestece În ceva ce, după părerea mea, nu le privea. Tina și cu mine petrecuserăm ore Întregi, ani Întregi, doctore, dezbrăcîndu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plin de indignare, dar și de suferință și resemnare. ă Iartă-mă. Să spunem lucrurilor pe nume. Tu ești o prostituată. Nu negi asta? ă Nu fac nimica ilegal. Am licență, spuse ea ea scoțând autorizația galbenă care îi atesta permisiunea de a preacurvi. ă Prea bine, spuse Porfiri după ce citi numele de Lilia Ivanovna Semenova trecut pe licența care mai consemna numele bordelului La Keller de pe Strada Sadovaia . În cazul acesta nu ai de ce să te temi. Un bărbat îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o vreme și-a ridicat privirea, fruntea i s-a încruntat neplăcut. ă Porfiri Petrovici, spuse acesta, făcându-l pe posesorul numelui să se simtă ca un criminal. ă Excelența voastră. ă Care-i treaba? ă Vreau să vă solicit permisiunea de a redeschide investigația morții lui Goriancikov. ă Piticul? ă Au fost descoperite noi probe. ă De ce îți pierzi vremea căutând probe noi? ă Nu le-am căutat. M-au găsit ele pe mine. ă și care sunt probele? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Prințul Bikov. § ă Alexei Spiridonovici Rataziaiev, actorul dispărut, spuse Porfiri în timp ce așeză fotografia pe biroul lui Nicodim Fomici. Inspectorul șef luă fotografia. ă Mi se pare că l-am văzut jucând în ceva. Cu mulți ani în urmă. ă Am permisiunea prokurorului de a investiga dispariția sa. Nicodim Fomici aprobă. ă Aș vrea ca unul din ofițerii dumitale să ia fotografia pe la tavernele din zona Haymarket. Rataziaiev a semnat un document care a fost întocmit la una din bombele de lângă Haymarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Vreau să se simtă prost, zise ea uitându-se la ceas. Era opt. — Trebuie să-l sun pe Charlie și să-i spun că vreau să plec... să-l Întreb dacă are ceva Împotrivă. — E o prostie să-i ceri permisiunea, zise Kitty, ungând calm o felie de pâine prăjită cu gem de căpșuni și Întinzându-i-o. Ia. Mănâncă, să te mai Întremezi Înainte să vorbești cu el. — Nu mi-e foame. Desert Rose Îi aruncă o privire tăioasă. Furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spus lui Charlie despre propunerea ta și l-am Întrebat dac-ar avea ceva Împotrivă să stau cu tine și cu Matthew În noaptea asta. A zis că ar prefera să mă duc În altă parte. — De când ai nevoie de permisiunea lui ca să-ți petreci noaptea undeva? El te Întreabă unde să-și petreacă el nopțile? — Nu Înțelegi, zise nerăbdătoare Desert Rose. Ne-am certat, dar la final aproape că ne-am sărutat. El aproape că m-a sărutat. Lui Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mândria, e altceva, e un soi de rușine, dar, iartă-mă, recunosc că nu trebuia să spun ce-am spus, Nu vreau să duci lipsă de nimic, Poate c-o să le vând negustorilor din oraș, Centrul trebuie să-mi dea permisiunea, dacă vor cumpăra mai puțin n-au dreptul să-mi interzică să le vând altora, Știi mai bine decât mine că negustorii din oraș luptă cu mari dificultăți ca s-o scoată la capăt, toată lumea cumpără de la Centru, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să fac nici nu-mi închipui câte drumuri, furgoneta e mică, Cu o încărcătură pe zi veți rezolva problema, Și cui îi voi vinde acum vasele mele, întrebă olarul, pierit, Problema e a dumneavoastră, nu a mea, Am, cel puțin, permisiunea să negociez cu comercianții din oraș, Contractul nostru este anulat, puteți face afaceri cu cine doriți, Dacă va merita efortul, Dacă va merita efortul, afară, criza e gravă, pe lângă asta, șeful de departament tăcu, luă desenele și le strânse, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decora gratuit casa cu niște păpușele așa de simpatice, trebuie adăugat că e vorba de persoane în vârstă care locuiesc singure, Aș dori să cunosc numele și adresele acestor doamne ca să le mulțumesc, spuse Cipriano Algor, Regret, dar nu am permisiunea de a dezvălui datele personale ale celor chestionați, respectarea anonimatului răspunsurilor este o condiție strictă a oricărei anchete de acest tip, Poate că este posibil, totuși, să-mi spuneți dacă aceste persoane trăiesc în Centru, La cine vă referiți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l găsi oricât de bine ar fi fost ascuns. Îi spuse Martei că își schimbase temporar atribuțiile, acum trebuia să meargă îmbrăcat civil, nu va fi așa mereu, doar câteva zile. Marta întrebă de ce și el răspunse că nu avea permisiunea să spună, era confidențial, Mi-am dat cuvântul de onoare, se justifică, dar nu era adevărat, comandantul nu le ceruse un astfel de angajament, sunt formule din alte timpuri, ținând de alte obiceiuri, pe care, din când în când, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerându-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă scutesc. Nu țineam să-l văd cerșind permisiunea servitoarei încă o dată. În câțiva ani se prăbușise într-un mod incredibil. Devenise o ruină, nu mai avea nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]