3,143 matches
-
poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi trenul m-a abandonat la Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade hodoroaga? - Pînă la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe... Un moș informă pe ceferistul cu fața stacojie care mătura peronul că merge
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade hodoroaga? - Pînă la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe... Un moș informă pe ceferistul cu fața stacojie care mătura peronul că merge la tîrg pentru „ochilari de pensionar”. Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
minte, de parcă fusese el Însuși de față, cum vânzătorul de covrigi și bragă care se plimbase cu un coș de nuiele În mâini și cu bidonul de metal În spinare și care strigase de se auzea până unde se sfârșeau peroanele „Luați covrigii, luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor!” zăcea după bombardament pe spate, cu ochii deschiși larg, cu o bucată de fier căzută din acoperiș Înfiptă-n piept, cu mâna dreaptă odihnind În coșul cu covrigi și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și a două pâini - căci fostul feroviar zărise sacul burdușit cu pâine neagră atârnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odiosul pact RibbentropMolotov, parafat la 23 august 1939. Deși se stabiliseră termene și etape de evacuare, am fost devansați de sovietici, am fost umiliți ca ostași și cetățeni români și toată averea și armamentul avut asupra noastră au rămas pe peronul gării Chișinău. Cu sufletul cătrănit, am luat drumul spre Prut, noi cei care eram de pe meleaguri îndepărtate - puțini la număr -, fiindcă regimentul nostru constituit în marea lui majoritate din basarabeni s-a volatilizat. L-am îndemnat pe Ghiță să urmeze
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ea va rămane tot pe aceeași treaptă... deasupra cerului? Câtă forfotă... Se făcuse dimineața. și oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își miaunå sosirea și plecarea spre știința batistelor fluturând ale celor ce vor så plece altådatå vreodatå și alte mâini vor mângâia aerul peronului dirijori indicând un pasaj ritardando cåtre ultimul act Un cântec pentru sfârșitul zilei
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
se va târî, de bine de rău, până în zori. Greu își vor aduna puterile să rupă ceea ce de mult se rupsese. Abia dimineața, în stradă. Cele două perechi, familia Astrid Mircea Claudiu Vancea și viitoarea familie Sonia Matus Calinovschi, pe peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie își trage sacul spre ieșire, cu aerul unuia care știe foarte bine încotro se îndreaptă. Eu numai credeam că știu. În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la Tulcea, reușesc să adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
blocului. Aproape-mi pare rău că luasem biletele de întoarcere, dar pe Ilie l-am lăsat gata să meargă la teatru. Dacă i-o prezentasem pe Zina, dintr-odată devenise ca fata lui. Las’ că are tata grijă! rânjește de pe peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
atâtea ori drumul cu trenul spre casè! mai întâi ca student la informaticè, apoi, îndrègostit de Corina, iubit de ea, cu gândurile intense cètre Corina, plin de dor, de cum mè urcăm în tren, abia rezistând impulsului de a coborî pe peron, îmbètat de visurile pe care ni le-am fècut împreunè, unde sunt acum toate astea? acel Matei nu mai existè, viața mea a ajuns, din nou, în punctul zero, sè fi devenit oare atât de repede strèin de mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
eforturi, Nu! Spune-mi tu, amintește-mi tu! ea râzând, amuzându-se de încurcètura mea, Nu! Te las pânè acasè că sè-ți amintești! jucându-se cu mine, propunându-mi un târg, Mai ai o orè la dispoziție, ne revedem pe peron și am sè-ți spun, Spune-mi acum! Parcè voiai sè intri în compartiment?! Da, voiam sè intru în compartiment! Du-te atunci! Bine! o las acolo, fumând înaintea ușii de sticlè a compartimentului meu, studiindu-i pe furiș pèrul inelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
n-am dezlegat nici enigmă pèrului inelat al fetei de pe culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii cautându-și bagajele, îmbrècându-și hainele, eu ajutând o femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè roagè s-o ajut cu geamantanul pânè pe peron, acolo o așteaptè cumnatul ei, oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè roagè s-o ajut cu geamantanul pânè pe peron, acolo o așteaptè cumnatul ei, oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
decid, pânè la plecarea rapidului mai sunt doar câteva minute, în timp ce acceleratul pleacè abia peste douèzeci și cinci de minute, eu acceptând, n-ar avea nici un rost sè mai aștept celèlalt tren dacè rapidul e deja tras pe linie, Pe peron luându-mi un grèbit rèmas bun de la tata, el neîncetând sè-mi dea sfaturi legate de mașinè și de înmatriculare, sè am grijè cu asigurarea, sè fie plètitè, impozitul, sè verific, amândoi tècând despre conversația noastrè de asearè, ferindu-ne sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a cred cè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, gândul cè mașină roșie va fi a mea mè umple de o fericire lèuntricè, tècutè, Privesc pe geam cum, încet, trenul se pune în mișcare, lèsând în urmè peronul aproape gol, casele de pe marginea cèii ferate, copacii goi, îmbrècați în chiciurè albè, ștrandul Tineretului, cu bazinele de înot goale, terenurile de sport din preajma parcului, reclamele uriașe la țigèri, ultimele blocuri din oraș, noile clèdiri ale depozitelor de la marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dreptul să plângi, tu nu ești logodnica celui care pleacă, ești doar micuța, slăbănoaga cumnată, nu poți decât să ghemuiești În palma transpirată batistuța pe care ai s-o fluturi atunci când trenul o să Înceapă să se miște, poate că, atunci când peronul o să-i alunece sub ochi, Hermann o să te zărească În sfârșit și pe tine și o să Înțeleagă ce ai vrea să-i spui, și eu am să te aștept, de mine poți să fii sigur, mâna lui Walter pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul și fumul ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trăgeau rafale în aer. În asemenea nopți, nimeni nu putea să doarmă.” „Ce înseamnă: ți se umezesc ochii?” „Înseamnă că ți se umple inima de tristețe.” „Așa ca mamei, când ne-a condus la plecare și a rămas singură pe peron?” „Întocmai așa... Ei, și căruța a intrat pe șosea”, a continuat tata, „iar boul nostru a trebuit să tragă din toate puterile, fiindcă drumul nepietruit se termina cu o pantă. Apoi am luat-o la dreapta. În depărtare se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]