2,472 matches
-
întregime datează din perioada Imperiului ahemenid. Perșii au fost printre primii care au folosit un calendar solar, iar soarele a fost dintotdeauna un simbol important în cultura iraniană, aflat în strânsă legătură cu tradițiile legate de Cirus cel Mare. Calendarul persan antic era lunisolar, asemănător celui babilonian, cu douăsprezece luni a câte treizeci de zile fiecare; zilele erau numerotate, dar nu și denumite. Lunile aveau denumiri legate de festivalurile sau activitățile anului pastoral și erau împărțite în două sau trei intervale
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
de festivalurile sau activitățile anului pastoral și erau împărțite în două sau trei intervale, în funcție de fazele lunii. O a treisprezecea lună era adăugată la câte șase ani pentru a menține calendarul sincronizat cu anotimpurile. În următorul tabel sunt prezentate lunile persane antice. Primele calendare bazate pe cosmologia zoroastriană au apărut spre sfârșitul perioadei aheminide și au evoluat de-a lungul secolelor, însă denumirile lunilor s-au modificat puțin până astăzi. Imperiul Aheminid unificat avea nevoie de un calendar iranian unic, iar
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
este întreruptă de năvălirea asirienilor. Toate formele de artă, mai ales sculptura și prelucrarea bronzului devin adevărate industrii. Se stabilesc contacte cu grecii și evreii, care conduc la propagarea artei egiptene. A XXVI-a dinastie "saită" se încheie cu invazia persană, moment din care Egiptul antic își pierde definitiv independența. Totuși, ulterior, sub Dinastia Ptolemeică, ca și sub cea romană, modul de construire al templelor rămâne fidel arhitecturii tradiționale egiptene. În 332/331 î.Hr., Alexandru cel Mare întemeiază orașul Alexandria. Ulterior
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Buhara au achiziționat aici vile de vară, mai ales pentru perioada dintre Paștele evreiesc (Pesah) și sărbătoarea Shavuot, cănd obișnuiau să viziteze Palestina (Țară Israel). În nordul cartierului buhar s-a construit un fel de sub-cartier de case în stil persan, numit Givat Shaul, al evreilor care fuseseră în trecut islamizați cu forța - anussim (tchala) - în orașul Mashhad din Persia și care au revenit pe fata la iudaism, după ce au fost nevoiți să țină această credință în taină. El s-a
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
revoluție. Totuși în anii 1920-1930 sub dominația britanică, cartierul a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate. S-au instalat aici și un numar de intelectuali de vază. În anul 1930, s-a înființat în cartier și o fabrică de covoare persane, care a furnizat locuri de muncă pentru 80 de femei din comunitate. A luat ființă și un liceu, care a devenit mai tarziu cunoscut sub numele de Gimnaziul ebraic Rehavia. Cu timpul Cartierul Buharilor și-a pierdut strălucirea și nu
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
plan triconc are pronaosul încununat de un turn-clopotniță. Pridvorul de proporții zvelte este susținut de coloane de piatră decorate cu vrejuri, portalul dovedește influențe baroce. Remarcabil este decorul neobișnuit al fațadelor, care include motive ornamentale în stuc preluate din miniatura persană: măsuțe cu vaze de flori, chiparoși, havuzuri, palate, ramuri înmănunchiate de lămâi. Atelierul care a efectuat aceste lucrări a contribuit probabil și la decorarea interiorului palatului brâncovenesc de la Potlogi. Picturile murale din interior au fost executate de atelierul lui Pârvu
Biserica Fundenii Doamnei () [Corola-website/Science/305887_a_307216]
-
Această perioadă, imperiul a atins un grad de dezvoltare economică și militară deosebit, favorizat de așa-numita „Pax Ottomana”. În această perioadă, Imperiul Otoman s-a extins spre sud-vest în nordul Africii și s-a înfruntat cu renăscutul Imperiu Safavid Persan. Această perioadă de dezvoltare a fost urmată de perioada de stagnare (11/12 septembrie 1683 - 20 octombrie 1827). După moartea lui Mahomed al II-lea în 1481, a urmat o scurtă perioadă de anarhie, în care viitorul monarh Baiazid al
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
prietenul și dascălul sau, Năimi stătea pe pozițiile sufismului și era adeptul faimosului șeic sufid Șibli. În perioada sufidă a creației Nasimi la poeziile sale folosea pseudonimul ""Huseyni"", ""Seyid Huseyn"", ""Seyid"" din cauza fascinației lui față de Huseyn Halladj Mansur, marele sufid persan și poetul din sec. X, care pentru prima dată în lumea musulmană a lansat lozinca despre comparației lui Dumnezeu cu o ființă umană. Din cauza ideilor sale eretice Halladj Mansur era urmărit încontinuu și ne-renunțând la viziunea să a fost
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
reușit să obțină recunoașterea puterii sale din partea Hanatului Talıș și sultanatului Qutqașın. În perioada aceasta Hanatul Urmia demult ieșise din cadrul unui stat feodal mic azer și cuprindea tot Azerbaidjanul de Sud și o parte din Iran Însă în 1763 suveranul persan Karim han Zand și Panah Ali han au atacat Hanatul Urmia. După un asediu de 9 luni cetatea a fost cucerita. Karim han l-a executat pe Fatali han acolo unde a fost omorât fratele său İskander (1763). După Fatali
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în Sanscrită și Persană și a primit doctoratul la Tübingen în anul 1883.<nowiki>[4]</nowiki> În 1884 a mers în Anglia pentru a studia limbile orientale și arheologia. A devenit cetățean britanic în 1904 și și-a finanțat celebrele expediții cu sponsorizări din
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
asasin” (, ) a devenit sinonim cu „teroare” și „ucidere”. Secta islamică șiită nizară ("Nizariiun") provine de la Califul-Imam al-Mustansir Billah din Califatul Fatimid din Egipt, care l-a numit oficial pe primul său fiu, Nizar, ca Imam-Calif moștenitor. Hasan Ibn Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح), supranumit și „Bătrânul (Înțeleptul) de la Munte” (din ) urmașul lui Rukn-ud-Dīn Khurshăh, (sau Rukn-ud-Dīn Khwarshăh , ), fiul lui Ala a-Din Maḥomed al III-lea și al 27-lea Imam Șiit Nizarit, folosind relațiile pe care le avea cu viitorul
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
Ala a-Din Maḥomed al III-lea și al 27-lea Imam Șiit Nizarit, folosind relațiile pe care le avea cu viitorul Sultan al Sultanatului medieval Turko-Persan Seliuk Nizam (Nizam el Mulk) și-a organizat prin anul 1094, împreună cu simpatizanți persani, o armată de teroriști, fadaiun (, luptători sinucigași întru islam, „cei care sunt gata renunțe la viața pământească și să se sacrifice prin luptă pentru a se purifica”), cu care a pornit să cucerească fortărețe și localități situate pe dealuri și
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
simplu anumite ilustrații pictate, de orice dimensiune. Pentru crearea acestora, împăratul Akbar a angajat artiști (în mare parte hinduși) din întreaga Indie. În atelierele acestora a luat naștere un nou stil, mai viguros și mult mai descriptiv decât arta decorativă persană. Strălucitoare și pline de acțiune, miniaturile au redat, ca un tablou viu, viața Indiei înainte de domnia lui Aurangzeb (1658-1707), al cărui fundamentalism musulman intolerant a distrus printre multe altele și tradiția artistică a miniaturilor. Dintre toate culturile, cea chineză a
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]
-
germanice ostrogot și vizigot. Unele femei vandale s-au căsătorit cu soldații bizantini și s-au stabilit în nordul Algeriei și Tunisiei. Războinicii vandali aleși au format cinci regimente de cavalerie, cunoscut sub numele de "Vandali Iustiniani", staționate la frontiera persană. Alții au intrat în serviciul militar privat al lui Belizarie. Conform Enciclopediei Catolice din 1913, Gelimer a primit moșii mari în Galatia, de asemenea, i s-a oferit rangul de patrician, dar a trebuit să-l refuze pentru că nu era
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
zecimale; trebuie adunați aproximativ 4000 de termeni pentru a îmbunătăți estimarea lui Arhimede. Transformând, însă, seria în Madhava a reușit să calculeze π ca fiind 3,14159265359, cu 11 zecimale exacte. Acest record a fost depășit în 1424 de matematicianul persan Jamshīd al-Kăshī, care a calculat 16 zecimale ale lui π. Prima contribuție europeană majoră de după Arhimede a fost cea a matematicianului german Ludolph van Ceulen (1540-1610), care a folosit o metodă geometrică de calcul a 35 de zecimale ale lui
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
pentru bunăstarea comunității musulmanilor. Cancelarul curții "(Hagib)" era principalul demnitar din anturajul califului. Acesta era însărcinat să îi prezinte califului solii și oaspeții de rang înalt. Alte personaje importante din preajma califului sunt călăul și astrologul curții, funcție inspirată din practica persană. "Al-Mansur" (754-775) este considerat adevăratul fondator al califatului și al capitalei Bagdad. Alte exemple de califi cunoscuți sunt "Harun ar-Rașid" (786-809), suveranul evocat în "O mie și una de nopți", un fel de Carol cel Mare oriental și Al-Ma
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
a ridicat mai târziu un "oratoriu" dedicat Sfântului Ioan Evanghelistul. Tot în piață, o statuie ecvestră a lui Justinian I-ul cel Mare, ridicată după mai mult de două secole, era orientată spre răsărit de unde venea pericolul reprezentat de regatul persan al Parți-lor. Statuia a înfruntat un mileniu, până în sec. al 16-lea, când au topit-o turcii pentru a turna tunuri din bronzul ei. Cu fațada spre "Augusteum" era orientată și clădirea Senat-ului, ridicată, pentru prima dată, de Constantin
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
Hasan Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح) a fost un Șeic arab șiit-nizarit care a cucerit în numele islamismului - conform interpretării sectei sale - zone din nord-vestul Persiei (astăzi Iran), la finele secolului al XI-lea și stabilind un nucleu de rezistență împotriva fostului coleg și susținător
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
care a creat sângerosul ordin terorist al Asasinilor (în ). Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de putere deținută spre sfârșitul vieții orbitând în jurul autorității religioase a unui imam șiit. Scrierile lui Hasan Sabbah, spre exemplu „Cele patru capitole”,(الفصول الأربعاء) au fost ulterior preluate, citate și parafrazate de istorici persani, printre care și Al-Sharastani. Întrucât cartierul general al lui Hasan a fost distrus de mongoli în 1256 iar marea bibliotecă din Alamut a fost incendiată aproape în întregime, o bună parte a scrierilor acestuia s-au pierdut pe vecie. Hasan
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Al-Mustansir din Cairo, capitala califatului fatimid. Se presupune că succesul misionarismului ismailit în Persia, s-a datorat în mare parte agresivității turcilor selgiukizi, care de altfel dominau întreaga regiune prin interpuși, majoritatea neagreați de populația locală de origine arabă sau persană. Misiunea religioasă ismailită era eșalonată în trei straturi, cea mai de jos fiind reprezentată de fida’i, urmată de rafik și în final, da’i. Această metodă de organizare l-a inspirat ulterior pe Sabbah în crearea propriilor structuri organizatorice
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea, suprapuse necesității de reafirmare a culturii și identității ismailiților persani, duc la începutul secolului al XII-lea la înlocuirea limbii arabe cu persana în practicile religioase ale grupării șiite. Întrucât mișcarea ismailită creștea în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
la o dispută ce a generat o schismă în sânul ismailiților, împărțindu-i în nizariți și mustaliți, de la numele reprezentanților celor două facțiuni rivale; pe marginea ducerii mai departe a imamatului ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
al său, Kia Buzurg-Umid, și l-a numit ca succesor. Un organizator eficient și un strateg de renume, Hasan Sabbah era și un teolog bine antrenat. Trăia o viață foarte austeră, cunoscând întreg Coranul precum și majoritatea textelor religioase șiite. Istoricii persani spun că în 34 de ani în care a stăpânit castelul Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul lumii. Cu toate acestea, varianta nizarită a ismailismului ce a dat naștere primei societăți secrete din lume
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]