2,409 matches
-
anul 550 î.Hr. și a devenit rege al perșilor în 522 î.Hr.. În perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii și al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast și cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu. a mutat capitala Imperiului Persan la Persepolis. A anexat Punjabul în 517 î.Hr.. Pornește într-o expediție împotriva sciților în (513 î.Hr.), soldată însă cu un eșec. Darius I a vrut să cucerească Grecia, dar a fost înfrânt la Marathon (490 î.Hr.). Moare înainte de a
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
î.Hr.), soldată însă cu un eșec. Darius I a vrut să cucerească Grecia, dar a fost înfrânt la Marathon (490 î.Hr.). Moare înainte de a porni în a doua expediție împotriva grecilor, în anul 486 î.Hr., sarcina de a răzbuna onoarea persană fiindu-i transmisă fiului și urmașului său la tron, Xerxes I. Darius s-a născut în 550 î.Hr. ca cel mai mare dintre cei cinci fii ai lui Hystaspes și al Rhodugunei. Hystaspes a fost satrap de Bactria în 522
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
Media și Armenia, dar face față cu succes dovedindu-se un rege abil și capabil. Succesele sale au fost consemnate într-o inscripție plasată pe o stâncă înaltă la Behistun, pe cursul superior al râului Choaspes. Inscripția este în limba persană și în limbile babiloniene. Noul rege obține o legătură strânsă cu familia predecesorilor săi prin căsătoria cu Atossa, fiica lui Cyrus și văduva lui Cambyses. Darius a început construirea unui oraș al perșilor, la poalele Muntelui Milei, Kuh-i-Rahmat, oraș numit
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
a plecat spre Asia Centrală, cucerind Horezmul, Belucistanul și Afganistanul. Valea Indului a devenit granița imperiului lui Darius I. Darius I a fost urmașul lui Cambyses al II-lea la tron. Imperiul său s-a extins la est către India. Imperiul persan era compus din 20 de provincii (numite satrapii), conduse de satrapi a căror principală sarcină era să prevină revoltele și să colecteze taxele. Țările supuse plăteau tribute în aur, argint sau produse în funcție de circumstanțe: țările mai mici plăteau 450 talanți
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din Asia Mică nu au încercat să scuture jugul persan în timpul disputelor care l-au adus în fruntea regatului pe Darius. Comerțul este încurajat în timpul regelui Darius
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din Asia Mică nu au încercat să scuture jugul persan în timpul disputelor care l-au adus în fruntea regatului pe Darius. Comerțul este încurajat în timpul regelui Darius prin reforme monetare și îmbunătățirea sistemului de drumuri. El a adoptat moneda bimetalică introdusă inițial de Cresus în Lydia. Rețeaua de drumuri era
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
Drumul era sigur și bine întreținut. Avea avantajul că aducea Asia Centrală mai aproape de Marea Egee. Primele hărți grecești au demonstrat influența pe care a avut-o acest drum. Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. sub Darius I cel Mare Imperiul persan ajunge la maxima lui înflorire. În urma expediției din anii 514-512 î.Hr. împotriva sciților, el își extinde stăpânirea asupra unei părți din Peninsula Balcanică. Cyrus cucerise coastele estice ale Mediteranei, continuase și asigurase cucerirea părții sale sudice prin dominarea Egiptului. Darius
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
alieze cu cele de la nordul Dunării împotriva perșilor. Darius a înțeles că această unire tribală reprezenta un pericol pentru campanie. Darius cel Mare a intrat fără probleme în Sciția, dar faptele sale din aceste locuri sunt învăluite în legende. Dominația persană asupra părții estice a Peninsulei Balcanice a durat 15 ani și a fost întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în Imperiul persan. El a dorit deasemenea să cucerească Sciția și pentru că voia să se răzbune pe sciții care invadaseră Media cu 100 de ani înainte. Regele persan Cyrus ""cel Mare"" (558-528 î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte provincii din Asia Mică
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
în Egipt. Planul lui Darius a fost de a-i încorpora pe sciți în Imperiul persan. El a dorit deasemenea să cucerească Sciția și pentru că voia să se răzbune pe sciții care invadaseră Media cu 100 de ani înainte. Regele persan Cyrus ""cel Mare"" (558-528 î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte provincii din Asia Mică, și regatul Lidiei, de care depindeau, cel puțin nominal, toate coloniile grecești din Ionia, unde se înfiripase o confederație de douăsprezece "polisuri" deosebit de înfloritoare din
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
cu Lidia într-o singură provincie ("satrapie") cu sediul la Sardes, iar în locul unor contribuții neregulate s-au instituit tributuri anuale fixe, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri. Între anii 499 și 493 î.Hr., polisurile ioniene s-au răsculat împotriva Imperiului Persan. Revolta lor a fost însă zdrobită de către imensele armate ale lui Darius. Ionienii s-au adresat atunci celorlalte polisuri grecești pentru ajutor armat, dar singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și Eretria. Expediția navală organizată de
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
armat, dar singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și Eretria. Expediția navală organizată de acestea în anul 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au incendiat palatul satrapului persan și templul zeiței Cybele), atenienii și eretrienii au fost învinși, nevoiți să se retragă și să se reîmbarce în mare grabă. Lăsați singuri, și incapabili să se înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși decisiv în bătălia de la insula Lade
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
nou stăpânire pe Ionia, asupra căreia au instituit o stăpânire bazată pe un regim de teroare. Acesta a fost pretextul războaielor medice, terminate în final cu păstrarea independenței polisurilor din Grecia continentală, dar cu supunerea completă a ionienilor față de Imperiul Persan. Darius a început războaiele medice cu o campanie de pedepsire împotriva grecilor. În 492 î.Hr. Darius l-a numit pe fiul său Mardonius la comanda unei expediții împotriva Greciei continentale, dar flota sa a fost distrusă într-o furtună în
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
însuși armata. Darius a murit în anul 486 î.Hr., în luna octombrie 486 î.Hr. corpul său fiind îmbălsămat și înmormântat într-un mormânt săpat în stâncă care fusese pregătit pentru el de mai mulți ani. Sarcina de a răzbuna onoarea persană i-a fost transmisă fiului si urmașului său la tron, Xerxes I.
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
folosite culorile transparente, adică acuarela propriu-zisă. În Evul Mediu acuarela a fost folosită în Africa de Est și în toată Asia, din Orientul Mijlociu și până în Extremul Orient (unde era adesea combinat cu laviul). Se cunosc numeroase acuarele care aparțin artei persane, din Iran. În Occident acuarela s-a împletit cu arta miniaturilor și a portretelor. Albrecht Dürer (1471-1528) este unul dintre primii maeștri ai acuarelei, folosind-o împreună cu tehnicile de desen în tuș și guașă. El a pictat o serie de
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
a Țarii Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată că granița a acesteia. Ungra face parte din județul Brașov, până în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mare. Localitatea este situată pe malul Oltului, la poalele munților Persani, în defileul Racoș-Hoghiz-Crihalma. În traducere mai veche numele satului este "Grânar". Ungra, în formă de organizare pe care o putem vedea și astăzi, a luat ființă în jurul anului 1100, cănd primii coloniști sași sosiți în Transilvania s-au așsezat aici
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
fost o industrie casnică foarte activă, apanajul femeilor, care torceau, țeseau, remarcabile prin finețe fiind maramele de borangic, făceau haine și covoare, bărbații mai făcând funii, opinci și cojoace sau căciuli. După aceea s-au mai țesut mai ales covoare persane. Pescuitul asigura aportul de proteine și celor mai săraci locuitori, pentru că aveau unde pescui, iar acum nu mai au.Vânătoarea era mai mult o distracție decât activitate economică, dar exista vânat abundent.Comerțul era asigurat de o prăvălie, devenită cooperativă
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
consiolidarea puterii sale, Mongke a ordonat eliberarea prizonierilor. Mongke a urmat legile strămoșilor lui. A fost tolerant cu religiile și stilurile artistice, primind comercianți străini, a clădit mănăstiri budiste, moschee, biserici creștine în capitală mongolă. Karakorum era împânzit de arhitectură persană, chineză și europeană. Un faimos exemplu a fost copacul din argint cu conducte din care se scurgeau diferite băuturi, cu statuia unui înger triumfător în vârf, proiectat de parizianul bijutier, Guillaume Boucher. S-a bazat pe administratori musulmani și mongoli
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
lor s-au convertit la budism sau la islam, cei mai mulți convertindu-se la sufism. Cuceririle mongole au provocat distrugeri la o scară fără precedent în unele regiuni geografice, ducând la schimbări demografice radicale în Asia, migrația în masă a triburilor persane din Asia Centrală în Iranul de azi. Lumea islamică a fost supusă multor schimbări că urmare a invaziilor mongole, populația suferind de boli și foamete, trei sferturi din populație: 10-15 milioane de oameni murind. Mongolii au introdus un sistem de scriere
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
الجبر"" din titlul cărții "al-Kităb al-mu ta ar fī isăb al-ğabr wa-l-muqăbala , الكتاب المختصر في حساب الجبر والمقابلة", "Cartea rezumatului privind calculul prin transpoziție și reducere", scrisă de Al-Horezmi. Alți autori în consideră pe Diofant ca fiind părintele algebrei. Matematicianul persan Omar Khayyam este considerat ca fiind unul din fondatorii geometriei algebrice. De asemenea, acesta a descoperit soluția ecuației cubice. Un alt matematician persan, al-Tusi, a descoperit soluțiile algebrice și numerice pentru diverse cazuri de astfel de ecuații. Al-Tusi a dezvoltat
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
transpoziție și reducere", scrisă de Al-Horezmi. Alți autori în consideră pe Diofant ca fiind părintele algebrei. Matematicianul persan Omar Khayyam este considerat ca fiind unul din fondatorii geometriei algebrice. De asemenea, acesta a descoperit soluția ecuației cubice. Un alt matematician persan, al-Tusi, a descoperit soluțiile algebrice și numerice pentru diverse cazuri de astfel de ecuații. Al-Tusi a dezvoltat și conceptul de funcție. Matematicianul indian Mahavira și Bhaskara II, matematicianul persan Al-Karaji, și matematicianul chinez Zhu Shijie au rezolvat numeroase cazuri de
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
germanice ostrogot și vizigot. Unele femei vandale s-au căsătorit cu soldații bizantini și s-au stabilit în nordul Algeriei și Tunisiei. Războinicii vandali aleși au format cinci regimente de cavalerie, cunoscut sub numele de "Vandali Iustiniani", staționate la frontiera persană. Alții au intrat în serviciul militar privat al lui Belizarie. Conform Enciclopediei Catolice din 1913, Gelimer a primit moșii mari în Galatia, de asemenea, i s-a oferit rangul de patrician, dar a trebuit să-l refuze pentru că nu era
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
, Tamerlan, („Timur cel Șchiop”) (persană: تیمور لنگ, sau Timur-e Gurkăni, تيمور گوركانى, din mongolă "kürügän" „ginere”, aluzie la căsătoria cu o prințesă din clanul lui Ginghis Khan, n. 8 aprilie 1336 - d. 18 februarie 1405) a fost un cuceritor mongol, întemeietorul unui imperiu cu capitala
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
ani de lupte, în care a intervenit și voievodul Țării Românești Mircea cel Bătrân (în sprijinul lui Musa), Mahomed a ieșit învingător, păstrând unitatea imperiului, ce se întindea atunci din Anatolia până la Dunăre. Timur Lenk a distrus multe orașe antice persane, adevărate oaze de cultură și civilizație în acea vreme. În 1401, la cucerirea Bagdadului, a masacrat 20.000 de oameni. A invadat și cucerit Delhi-ul. Descendentul lui Timur, Babur, înființează dinastia Mogulilor în 1526 în India, o dinastie de lungă
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
Mulțumită tributului încasat, acestea ajung să fie centre înfloritoare, cu clădiri impozante. Așa a apăru în Asia centrală stilul arhitectonic timurid, care se poate vedea și azi la moscheile Gur-e Amir, Bibi Hanîm. Stilul a fost puternic influențat de stilul persan. Timur primește în Samarkand vizita emisarului Spaniei și pe solii dinastiei chineze Ming, cu care va duce tratative, pentru a-și asigura câmp liber pentru acțiunile sale din restul Asiei. Politica de cucerire va fi începută din anul 1380 astfel
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]