2,222 matches
-
M\ duceam la facultate în fiecare zi, lucram la restaurant de două sau trei ori pe săptămână, vorbeam cu It½ despre cărți și muzică, citeam romanele lui Boris Vian pe care mi le împrumutase el, scriam scrisori, mă jucam cu Pescăruș, făceam spaghete, lucram în grădină, mă masturbam gândindu-mă la Naoko și mergeam destul de des la cinematograf. Midori a început iar s\-mi vorbeasc\ pe la jumătatea lunii iunie, după două luni bune de tăcere încăpățânată. La sfârșitul unuia dintre cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iau în considerare experiența mea de bucătar, am afirmat eu. Fără să mai scoatem o vorbă, am atacat sukiyaki-ul cu bețișoarele, am băut bere și apoi am mâncat orez. Atras de mirosul de mâncare, s-a apropiat de noi un pescăruș și i-am dat și lui niște carne. După ce am mâncat pe săturate, ne-am rezemat de stâlpul verandei și am privit luna. — Ești satisfăcută? am întrebat eu. — Nici n-am cuvinte, mormăi Reiko, parcă cu oarecare greutate. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum plouă. Cum e refluxul? — Apa s-a retras mult și vîntul a Împins-o și mai În spate. Aproape că se poate merge pînĂ la Burano. — Da, În afară de un singur loc, pe unde nu poți trece. SÎnt multe păsĂri? — Pescăruși. Stau pe plajă și cînd se Înalță sînt purtați de vînt. — Alte păsĂri de plajă nu-s? — CÎteva - Își caută de mîncare prin porțiunile alea de nisip care nu apar decît la reflux și cînd se amestecă felu’ Ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Voia să te ajut. Da’ dacă scrii așa de bine, nu mai ai nevoie de ajutor de la nimeni. Nu trebuie decît să scrii. CÎt ți-a luat s-o scrii pe asta? Nu prea mult. — Și de unde știi tu de pescărușii Ăștia? Unde i-ai văzut? — Cred că În Bahamas. — N-ai fost niciodată la Dog Rocks sau Elbow Key. Și la Cat Key sau Bimini nu erau nici pescăruși, nici chire. La Key West n-aveai cum să vezi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scrii pe asta? Nu prea mult. — Și de unde știi tu de pescărușii Ăștia? Unde i-ai văzut? — Cred că În Bahamas. — N-ai fost niciodată la Dog Rocks sau Elbow Key. Și la Cat Key sau Bimini nu erau nici pescăruși, nici chire. La Key West n-aveai cum să vezi decît cel mult chire. — Da, la Killem Peters. Sigur că da. Își fac cuiburile pe stîncile de corali. — Exact. Dar unde să fi văzut tu pescăruși ca Ăia din povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bimini nu erau nici pescăruși, nici chire. La Key West n-aveai cum să vezi decît cel mult chire. — Da, la Killem Peters. Sigur că da. Își fac cuiburile pe stîncile de corali. — Exact. Dar unde să fi văzut tu pescăruși ca Ăia din povestirea ta? — Papa, poate mi-ai povestit tu de ei. — E o povestire foarte frumoasă. Mi-aduce aminte de o altă povestire, pe care am citit-o cu mult timp În urmă. BĂnuiesc că totul Îți aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Spre ușurarea mea, Jake îmi zâmbește în stilul său inconfundabil; devine și mai atrăgător. —Trebuie să recunosc că, din când în când, era destul de plăcut. Paradoxal, uneori îmi lipsește. Ne plimbăm de-a lungul Tamisei, care curge liniștită, asaltată de pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel al pescărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel al pescărușilor, al bicicletelor sau pe al copiilor care strigă bucuroși. —Cum merg lucrurile în grupul vostru? mă întreabă, dându-mi de înțeles că nu mai vrea să discute despre sine. Îi sunt recunoscătoare pentru asta. Mi-a spus destule și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este splendid. O ceață subțire și albă mângâie stâncile verzi care mărginesc golfulețul. În larg, o insulă tremură în aerul umed ca un miraj în deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de culoarea oului de pescăruș, apa sărată mă învăluie. Plutesc pe spate, iar Jake mă așteaptă la țărm. De ce oare clipele astea nu durează o veșnicie? Trebuie să mă chiorăsc tot drumul înapoi, ca să fiu sigură că mă îndrept spre Jake. Chiar și așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a vândut casa. Nu. Găsesc că priveliștea e minunată. Bine, atunci... Numai că n-am chef să înot. Dar îmi place genul ăsta de coastă. Îmi plac stâncile și algele și farul acela vărgat în alb și negru, și țipetele pescărușilor. Îmi amintește de Donegal. Donegal însă e mult mai frumos, ținu el să adauge. Și Emma se gândi în sinea lui ce tragic era că nu-și iubea patria și că nu se putea întoarce cu plăcere acasă. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George îl detestase pe tatăl său și, foarte curând, începuse să vadă în el nu chiar un monstru ci, în mod profetic, un strigoi. Acum, devenit de două ori strigoi, îi apăru în fața ochilor minții, asociat într-un fel cu pescărușii hulpavi, și iscându-i o vagă înfiorare rece. Părea, într-adevăr, cu neputință să intri în mare din acel loc. Dar George explorase în copilărie această zonă favorită a lui, în timpul numeroaselor vizite pe care le făcuse înainte ca Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care să rămână stingher? Intersectări Am revăzut duminică biserica Coșulei; oamenii ieșeau deja de la
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Și luptând împotriva ratării, n-am făcut decât s-o ajut, să mi-o pregătesc. Am dorit mereu să ies din coaja mea pe o plajă în fața mării unde să mă pot face una cu nisipul, cu pietrele și cu pescărușii și în același timp, obsedat de mine însumi, am făcut totul ca singurătatea mea să devină perfectă. Și astfel n-am trăit poate decât pentru mine, cu toate că am iubit atâtea lucruri. Ca și cum toate eforturile mele au fost îndreptate spre un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
umplea de plăcere ziua?!? Când, odată întors acasă, am dat, ca-n fiecare vară, de strada decopertată din nu știu ce motiv, cu mațele atârnând noroios în afară, cum să nu plângă fierea în mine amintindu-mi de lebedele, rațele sălbatice și pescărușii care ne veneau la Amsterdam sub fereastră, de autostrăzile ca-n palmă, hamacul din sufrageria olandeză, aerul curat și grădina cu iepuri din Lille ori de mersul ca o plutire în vis din trenul Anvers Bruges?!? Cum s-au legat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
jandarm înarmat care-ți poruncește scurt să-ți vezi de drum. Misterul "spațiului interzis" a căpătat, însă, ceva decrepit. N-am văzut pe nimeni care să înlăture gunoaiele și spuma murdară pe care valurile o aruncă la țărm. In schimb, pescărușii se adună în cârduri pe plaja degradată acum de dejecțiile mării. Moțăie la soare, siguri că nu-i deranjează nimeni. Sunt bine păziți. Jandarmul care stă deasupra, lângă o gheretă cenușie, veghează ca nici un curios să nu treacă gardul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lui. Din patru elemente (apă, soare, nisip, aer), nimic mai mult, se creează, prin nu știu ce mister, o magie și o mitologie. Nu cunosc un peisaj care să fie atât de simplu și, în același timp, de un desfrâu luminos. Un pescăruș trece, deasupra, țipând. Plutește elegant, grațios, desenând o hieroglifă deasupra mării, apoi se întoarce. Gata, a dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trezesc dimineața și ies pe micul balcon al camerei să văd marea, încă adormită, simt un nod în gât la gândul că, într-o zi, nu voi mai admira începutul unei noi zile. Mă uit, minute în șir, cum combină pescărușii grația cu ferocitatea, pîndindu-și prada, flămânzi, și lansîndu-se, fulgerător, în picaje scurte. Bineînțeles, lumea nu arată ca o plajă, vara. Pe o plajă, pe cine să ierți și de ce? Pentru ce păcat, pentru ce mîrșăvie? Și de ce anume să te
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu ochii deschiși, privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu mă gândesc la nimic. Apoi, constat că e prea multă liniște, prea multă pace. Nu se aude nici un zgomot, în afară de plescăitul apei. Dar, nu. M-am înșelat. Un pescăruș lansează un țipăt scurt. Mă întorc pe spate și lovesc apa cu mâinile numai cât e necesar ca să plutesc. Acum pot privi cerul. Un nor subțire, ca un pumn de praf azvârlit de o mână nevăzută... Ce se întîmplă? Un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lansează un țipăt scurt. Mă întorc pe spate și lovesc apa cu mâinile numai cât e necesar ca să plutesc. Acum pot privi cerul. Un nor subțire, ca un pumn de praf azvârlit de o mână nevăzută... Ce se întîmplă? Un pescăruș a trecut chiar prin apropierea mea. Ridic puțin capul și mă uit, în dreapta și în stânga. Nu-l mai văd. Nici țărmul nu se mai zărește. M-am depărtat mai mult decât vroiam. Și marea e atât de liniștită încît nici măcar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se mai zărește. M-am depărtat mai mult decât vroiam. Și marea e atât de liniștită încît nici măcar un foșnet nu se aude dacă "fac pluta". Cu ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment al primejdiei? Altădată, îmi plăcea să admir elipsele pe care alunecă fără să-și miște, secunde în șir, aripile. Am visat că m-am dus în curtea unei biserici să aștept ceva. Nu știam ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nimic. Marea e aceeași, cerul același. Dar e greu să te minți până la capăt. Nu reușesc decât să doresc să nu mai fac comparații. Fiindcă orice tristețe are la bază o comparație. Îmi dau seama că mă uit altfel la pescăruși acum. Nu mai sunt atent la grația lor, ci la precizia cu care se năpustesc să-și înhațe victimele. Dacă văd o pereche de tineri dormind îmbrățișați pe plajă, mă simt indiscret. Îmi vine să întorc capul, cu toate că ei nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
regrete. Bărbatul îi explică diferența dintre "a vrea" și "a putea", în vreme ce pe mine mă încearcă senzația ciudată că nu mai am destin. Păcat că mi-au rămas puține zile de stat la mare. Spre seară, țărmul e pustiu, iar pescărușii capătă curaj. Unul trece foarte aproape de mine, fâlfâind din aripi. Alții îl urmăresc. Un adevărat stol zboară în cercuri din ce în ce mai strânse. Parcă ar fi păsările isterizate dintr-un film celebru al lui Hitchcock. Și e a nu știu câta oară
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]