2,775 matches
-
ia la revedere de la noi și să ne mărturisească ce mult ne-a iubit... La Milano, la un dineu oficial, la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli a ridicat paharul de șampanie, spunând: „Nu eu sunt cel mai genial pianist, cum declarați, ci Lipatti este cel mai mare inter pret al tuturor timpurilor.“ Mi-aduc aminte apoi de un distins scriitor spaniol, Gregorio Maran~ón, care ne-a invitat la reședința lui de lângă Toledo. Mi-a rămas în suflet atmosfera
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul vorbind la Congresul Partidului. Curtea fabricii. Apartamentul moșierului tocmai arestat, celebrul colecționar de tablouri. Istoria unei familii. Pianistul copil, tatăl, grav, lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul la școală, plimbarea cu barca, înmormântarea fetiței, concertulfestiv. „Cinci mii de fotografii, domnule Vancea! O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
consideră asta un semn bun. Până și zgomotele care se aud de dincolo de pereții ei par liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi și sos de soia. Se simte ca trezită dintr-un vis, pe cale să intre în altul. * Domnul Shi nu prea știe cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea atunci când lumea se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
râsul, mai ales când provoc râsul, Dacă-i așa, Îndrăznesc să vă cer o favoare, Care, Compensați-mă pentru absența de la concertul de ieri, Nu văd cum, Aveți aici un pian, Nici să nu vă gândiți la asta, sunt un pianist mediocru, Sau violoncelul, Asta e altceva, da, aș putea să vă cânt una sau două piese dacă țineți neapărat, Pot să aleg, Întrebă femeia, Da, dar numai ceva ce Îmi este la Îndemână, În limitele posibilităților mele. Femeia luă caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
te simți bine. Micul bar e scurt, furtiv. Îți Îngăduie o așteptare lungă, dulce toată ziua, până când te duci să te ascunzi În penumbră, pe fotoliile de piele, la șase după-amiază nu e nimeni, clientela sordidă o să vină seara, odată cu pianistul. Să alegi un bar american, echivoc gol pe la sfârșitul după-amiezii, chelnerul vine numai dacă-l chemi de trei ori și are deja pregătit un al doilea martini. Martini e ceva esențial. Nu whisky, ci martini. Lichidul e alb, ridici paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmare a administrării recompensei este determinată de modul în care subiectul percepe mesajul asociat acesteia; recompensa poate avea valențe coercitive, poate fi expresia aprecierii sau poate confirma performanța (exemplul utilizat de Bandura este sugestiv: este greu de crezut că un pianist își va pierde interesul față de clapele pianului, doar pentru că primește onorarii mari pentru recitalurile sale); d) din punct de vedere metodologic, autorii teoriei au eșuat în demersul de măsurare a sentimentelor de competență și auto-determinare variabile cu rol de mediatori
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
spațiile dintre mobilele mai mari. Printre acestea din urmă se afla o pianină, cu lemnăria încrustată cu un desen floral și cu sfeșnice de alamă. Diane, care nu cânta la pian, o cumpărase de ocazie pentru plăcerea unui ipotetic client pianist. Își imaginase o scenă romantică, cu luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu sfeșnice de alamă. Diane, care nu cânta la pian, o cumpărase de ocazie pentru plăcerea unui ipotetic client pianist. Își imaginase o scenă romantică, cu luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că am de gând să renunț la cântat“. Dar privind în ochii cenușii, blânzi, neîncrezători ai domnului Hanway, i se păru cu neputință să articuleze cuvintele. Mai cu seamă că atingerea degetelor domnului Hanway pe clapele pianului (era un excelent pianist) făcu să vibreze o coardă profundă în sufletul lui Emma, care începu să se întrebe: „Oare nu cumva sunt irevocabil legat de muzică?“. — Cred că e timpul să apari în public. — Nu sunt încă pregătit. — Ai auzit de Joshua Bayfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să vadă cu toții că nu era numai premiant, ci și pianist. Apoi Îl conduse pînă la pian și-i făcu semn cînd să Înceapă. Dar Julius nu era În stare să miște degetele: se uita țintă la ea, de parcă lipsea ceva pentru ca el să poată cînta. „Hai, hai“, părea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exilate din Bolivia, care-și bea ceaiul la o masă puțin mai Încolo de masa unde stătea Susan. — Ia să vedem, dovedește-mi că măicuța asta predă mai bine. Și spune-mi, tinere, te interesează Într-adevăr să te faci pianist sau vrei mai degrabă să devii organist de biserică? Pe ăștia mi se pare că-i castrează, nu-i așa? Ba nu, Îi castrează doar pe cei care cîntă... — Darling, interveni Susan, mătușa ta Susana are dreptate, ea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile, tinere: geniile sînt niște tipi dificili, cei mai ciudați din cîți există, poartă niște peruci enorme și sînt tot timpul furioși. Știu, știu. Uite, Julius: Beethoven a avut trei copii și toți trei au fost niște nulități absolute ca pianiști. CÎntau atît de prost, Încît tatăl lor a trebuii să-i alunge dîndu-le un picior În fund și n-a mai vrut să-i recunoască. Vezi, uite asta e o chestiune de filiație... Adu-mi te rog aminte, Susan, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e recital. Dumneata stai acasă ca să Înveți exercițiile. La recital vin doar elevii cei mai buni.“ Pentru Julius, care figurase printre cei mai buni pianiști de la Inmaculado Corazón, vorbele astea au fost ca o lovitură În moalele capului. Era profund jignit și simți că primește o lovitură simbolic-morală dată cu rigla care-l duru pînă-n adîncul sufletului. Totuși n-a zis nici mîlc, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu adevărat. Iubirea veșnică tăgăduită. Filosofii întregi de viață, abandonate cu dezgust. Pianistul pe care-l intervievase, care se trezise într-o dimineață după o boală îndelungată, fără vreo patologie vizibilă, capabil încă să cânte, dar fără să simtă muzica sau să-i mai pese de ea... Conștient: iat-o pe soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
repede: - Consideri problema insolubilă? Celălalt scutură din cap. - Este o chestiune de grad. Este posibil ca antrenamentul inițial să fi pornit pe o cale greșită și ca orientare diferită să poată da rezultate mai bune. Gosseyn înțelegea foarte bine. Un pianist care a învățat o digitație proastă nu poate deveni un virtuoz numai dacă nu învață din nou, cu multă trudă după o metodă bună. Creierul uman și corpul pot fi educate în vederea unor rezultate foarte diferite. Anumite metode sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
repede: - Consideri problema insolubilă? Celălalt scutură din cap. - Este o chestiune de grad. Este posibil ca antrenamentul inițial să fi pornit pe o cale greșită și ca orientare diferită să poată da rezultate mai bune. Gosseyn înțelegea foarte bine. Un pianist care a învățat o digitație proastă nu poate deveni un virtuoz numai dacă nu învață din nou, cu multă trudă după o metodă bună. Creierul uman și corpul pot fi educate în vederea unor rezultate foarte diferite. Anumite metode sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apreciate de Pierre Loti și Marc Twain. A fost ea însăși scriitoare: a scris basme, poezii, poeme, s.a. A încurajat scriitorii și artiștii români, în special pe Mihai Eminescu, la sfatul lui Titu Maiorescu, pe Vasile Alecsandri, pictorul Nicolae Grigorescu, pianistul George Enescu. Activitatea ei de mecenat a fost foarte admirată. Carol al II-lea, regele României (1893-1953) - fiul cel mai mare al regelui Ferdinand I (vezi Ferdinand I, regele României) și al reginei Maria (vezi Maria, regina României). Calitatea de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlnește". Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întîi să se sinucidă. S-a hotărât apoi pentru o sinucidere ocolită: a sacrificat muzica. Mai târziu când s-a desmeticit, a fost prea târziu. N-a mai reușit decât să cânte într-un restaurant, până ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la Capri ca să lucrez. Ea urma să plece la Praga, unde avea să aibă norocul să-l Întîlnească pe Emil Ghilels, care avea s-o ajute să-și perfecționeze folosirea pedalei la optimi și șaisprezecimi. „Oamenii se uită la mîinile pianiștilor, dar ar trebui să se uite și la ce fac cu picioarele“, mi-a spus ea. Nu exista nici un pian În hotelul nostru, dar Kate făcuse cunoștință cu un cuplu de englezi bătrîni care aveau unul. Era un pian În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
importante“. Mobile fastuoase! Nu știam dacă epitetul se potrivea, dar patul meu mi se părea suficient de fastuos, după cum fastuos era și tot ce Îmi dădea posibilitatea să fac, nu În pat, ci În spatele lui... Devenisem onanist așa cum cineva devine pianist, ebenist sau buchinist, din vocație, din gust, din nevoia de a exercita o meserie sau de a prelua succesiunea tatălui, deși nu s-a citit niciodată pe hîrtia cu antetul unei firme: „Onaniști din tată-n fiu“. Eram În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Logodna mea cu Tina! Era marele meu succes! Lungit pe divan, de fiecare dată cînd anunțam că o visasem pe Tina și că aveam să-mi reîncep povestea logodnei, efectul era garantat: parcă eram Gilbert Bécaud anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă un pic și Zscharnack Începea să aplaude. Îl auzeam În spatele meu Împăturindu-și ziarele și reaprinzîndu-și țigara de foi. Avea o adevărată slăbiciune pentru cele petrecute În ziua căsătoriei, dar avea și simțul suspansului și, ca unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]