9,829 matches
-
acolo unde toți ne simțim îndreptățiți să ajungem. Dacă se poate, după „ultima întâlnire cu casa părintească și satul natal”, cum ne convinge să procedăm Corneliu Văleanu. În ce privește părintele Ion Andrioaie, cu poeziile „Dor de mamă”, „Căsătorie de probă” și „Picătură de spiritualitate”, rămân pentru toți cerințe de respectat ale creștinătății. Dorul de casă devine un mister pe cale de dispariție, ne convinge Geta Modiga, dar sunt și situații când pentru cineva născut și crescut la Londra, România poate deveni și rămâne
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
ORFANĂ DE LACRIMI... Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te privesc orfană de lacrimi umbră de pasăre cu aripile frânte cocorii plutesc în pântecul unei clipe eterne pentru tine într-o picătură de sânge spartă în zâmbetul subțire al buzelor ești singură sunt aici dar nu cu tine n-am voie să te strig cum te-am chemat de atâtea ori acum nu acum nu am voie îți privesc corpul înțepenit sub
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
lipsit de tine tristețea mea este că nu poți să mai împarți cu mine inima plină de bucurie în acest anotimp al roadelor coapte ai coborât în țărână să ții în mâini rădăcinile fără să tulburi sonora dimensiune a vieții picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să nu-ți tulbur liniștea libertatea
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
tine tristețea mea este că nu poți să mai împarți cu mine inima plină de bucurie în acest anotimp al roadelor coapte ai coborât în țărână să ții în mâini rădăcinile fără să tulburi sonora dimensiune a vieții picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să nu-ți tulbur liniștea libertatea redobândită sunt
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui după relaxarea zgomotoasă a verii. Un nou început, pentru natură, pentru oameni. Școlile își redeschiseseră porțile, concediile se
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
și Mona. Orice lucru nou în privința ei îi exalta și căutau să o convingă să meargă până la capăt. Se simțea apoi datoare lor să ajungă la un rezultat pozitiv, înfrângându-și pornirile pesimiste și gândirea prea rațională. Privea ploaia, asculta picăturile ei și își frângea mâinile gândindu-se la probabilitatea atât de mică de a-și realiza acest vis. Avea nevoie de multă concentrare ca să se pregătească, și ea observase că, cel puțin în ultimul timp, nu mai reușea să o
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
Medicul părăsește salonul.) Bolnavul X: Acum ești și în clipa următoare te cosește moartea. Florian: Pentru că te lipești ca o plantă agățătoare de ființa unui arbust otrăvitor și în loc să-l sufoci cu îmbrățișarea ta, ești sorbită de către acesta până la ultima picătură de sevă. Bolnavul X: Încă nu s-au agățat niște spini de tine, ca să încetezi a mai bate câmpii. Florian: Eu sunt spinele. Toată viața m-am apărat de flori, ca să le feresc de suferință. Ele au fost atât de
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
știi? Florian: Pentru că și eu am aceeași problemă. Luminița: Îmi sunt așa de dragi florile. Florian: La ureche. Floarea. Luminița: Ce e cu ea? Florian: S-a ofilit. (Îi ia floarea de la ureche.) Luminița: Am cules-o în zori. (Câteva picături de ploaie au început să ude parcul. Cei doi s-au luat de mână și s-au pregătit să se ascundă sub un copac când au observat că picăturile de apă ce le atingea mâna cădeau peste un mugur ce
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
ia floarea de la ureche.) Luminița: Am cules-o în zori. (Câteva picături de ploaie au început să ude parcul. Cei doi s-au luat de mână și s-au pregătit să se ascundă sub un copac când au observat că picăturile de apă ce le atingea mâna cădeau peste un mugur ce strălucea lipit de pământ.) Luminița: Ce se va alege de el? Florian: Privește! (Mugurul a început să pleznească și petalele își scoteau dințișorii.) Luminița: Înflorește! Florian: Acum înțeleg taina
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Președinte al Federației Industriei Hoteliere din România (FIHR) și Director general al hotelului „Ibis” (din vecinătatea Gării de Nord, București), necrezut de tânăr pentru asumarea
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]
-
le acordă geometral preocuparea adecvată și măsura de timp necesară. Nu intră în cadența a două ceasuri, nu retează timpul în două calendare. Judicios ca parfumierul lucrează la distribuirea fiecărei clipe precum la combinarea esențelor și nu irosește nici măcar o „picătură” de timp! Dacă la anvergura funcției ce i s-a încredințat în turismul național dezvoltă un sistem complex, cu beneficiul unei colaborări extinse, la bijuteria sa hotelieră din cvartalul Gării de Nord, un hotel din cele mai civilizate ale Bucureștiului, atât în funcție de
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]
-
într-o zi o ideogramă pentru toți, indiferent de condiția sa, în așa fel încât România, la rându-i să aibă identitate în civilizația și cultura românească...! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Călin Ile. Fructificând până la „picătură” timpul...! / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]
-
insuficient închegată în imaginația visătorului născută din dorința de a înlocui fervoarea singurătății cu un simbol desprins din încătușarea obisnuitului privirea ei voia să amintească de adâncul mării colorat în preajma furtunii în nuanțe împărțite în valuri spre a tulbura cu picăturile ei orice formă de împotrivire supusă în voluptate până la neajutorare gesturile ei luau forma grației în care mișcarea își desvăluia eseța în simboluri concentrând în memoria distribuitivă a senzației tot ce prin farmec rămâne în privire ca o clipă de
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
DUMNEZEU VA RECUNOAȘTE! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Zeul nu va recunoaște Aerul rănit de plânsul Mamelor care vor naște Fiii morți lui viu răspunsul. Marea nu va recunoaște Picătura care vine Străpungând bazalt în coaste, Praguri, crânguri și rovine. Vântul nu va recunoaște Adierile de-aripă, Zboruri frânte vor renaște, Etern Pheonix se-ntruchipă. Dumnezeu va recunoaște Omul, marea, zborul, vântul Nici un alt zeu nu se naște Făr' de-
DUMNEZEU VA RECUNOAŞTE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382454_a_383783]
-
ură, are preț în suferință, în lacrimi și rugăciuni, sub convingerea salvării Divine: „Sunt risipiți și pier de lângă mine/ Dușmanii mei, în spaimă și rușine./ O, Cel Etern! Salvarea-i doar la Tine...” - textul biblic originar e stors până la ultima picătură. Temele și motivele poeziei psaltice, desăvârșit imnice, sunt, de asemenea, sleite în aluatul unei limbi fără cusur. Aburul sacru și parfumul biblic trimit la psalmii lui David. Lumina mistică e însă nouă, și licărirea verbului e alta. Suprasarcina pocăinței depline
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
să rămân să nu mai caut un mal a scăpare din mrejele vrerii vâltoarea scurgerii tale să mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
umbrele aliniate, cu cea a vârfului cupolei, proiectată pe pământ. Intră primul gladiator, un uriaș, cu structură atletică și plete blonde. După el, năvăli taurul furibund în arenă și toată suflarea din tribună amuți. Timpul părea că se dilată cu picături de milisecunde. Bărbatul execută manevre cu mantia roșie primită, spre sângerosul animal. Ovațiile spectatorilor îl agitau parcă mai puternic. Se repezi nervos spre gladiator și acesta prinse coarnele taurului. Era puternic și le răsucea cu dexteritate. Deodată, călcând în spate
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Deși în prima parte a zilei temperatura a fost mai ridicată decât media istorică a sfârșitului de februarie, ploaia sporadică a dat senzația de frig, iar vânticelul rece, partener credincios al picăturilor angajate într-un dans greu de imitat, a făcut ca oamenii să se retragă la adăpost. Puține umbrele se clătinau deasupra umerilor celor ce se grăbeau pe trotuare. În schimb, partea carosabilă era aglomerată pe ambele sensuri. Zeci și sute
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ROUA ȘI LACRIMA Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului În căușul unei palme tremurânde Se întâlniră două picături plăpânde: Un strop de rouă picat din cer senin Și-o lacrimă căzută după un suspin. -Eu, zise stropul de rouă glorios, Sunt mult mai cristalin și mai frumos Și am venit din slava cea mare S-aduc pe pământ
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
izvor Să potolesc cu mine focul unui dor. Roua, trimisă de Dumnezeu din cer, Știa că pe pământ timpu-i efemer Și văzând lacrima plină de întristare, Se-nduioșă și îi dădu o imbrățișare. Și după multe alte îmbrățișări, Ca două picături gemene, surori, Rostiră amândouă într-un cuvânt: -Fără noi ar fi secetă pe pământ! Referință Bibliografică: Roua și lacrima / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
IUBIRE?... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Dacă sărutul meu ar sta de veghe, Pe pragul zorilor din ziua ce-o să vină, Ce-ai face tu iubire?...L-ai culege, Din picăturile de roua și lumina? Și dacă la amurg, cănd dorul doare, Ți-aș presară pe buze petale de cais, Cu stropii calzi din razele de soare, Tu mi-ai aduce primăvară ce-ai promis? Și dacă din parfum suav de
CE-AI FACE TU IUBIRE?... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383890_a_385219]
-
mașini de toate tipurile și mărimile. Am ajuns la Mănăstirea Sucevița pe neașteptate, când nici nu terminasem schimbul de impresii despre meșteșugul împestrițării ouălor, dar și despre prestația și atitudinea excelentă a doamna Letiția. Afară încă mai ploua puțin, cu picături mici, dar nu suficiente să ne sperie ori să ne anuleze vizita. Important este că, odată ajunși în curtea lăcașului de cult, care mă fascina cu a sa vechime impresionantă, ploaia a încetat definitiv. A fost, poate, un semn divin
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
în imediata sa vecinătate. Aerul se răcise și, o dată cu el, atmosfera din mașină. De fapt, cred că fiecare își sedimenta impresiile și căuta un colțișor nou pentru depozitarea amintirilor. Priveam pe geamul pe care se prelingeau în voie, fără zgomot, picăturile mărunte de apă. Peisajul era mai bogat și mai atrăgător decât cel admirat în prima parte a călătoriei, dar cerul acoperit nu lăsa soarele să ni-l înfățișeze în adevărata sa splendoare. Vorbeam puțin, împărtășind o parte din impresii. Melancolia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]