1,600 matches
-
riguros pro tocol, fiindcă musacaua trebuie așteptată la gura cuptorului, nu să te aștepte dânsa pe tine; iar peste tot repertoriul de până acum și care va mai urma, trebuie să facem loc de cinste ghive ciului, impresionantă, odoriferantă și picturală operă a geniului tracic, balcanic, străvechi și multiplu În compoziția lui etnică, ca și În compoziția unui ghiveci, În care toate legu mele ajunse la maturitate deplină Înspre sfârșitul verii, deci cu virtuțile lor integrale, se grămădesc ca să și facă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un adevăr, să surprindă cu exactitate "o fărâmă de viață", după cum se exprima Liviu Rebreanu. Oricare ar fi finalitatea demersului, cuvântul este de fiecare dată instrument (dar din mai multe truse): tehnic sau științific, dacă e cazul, sculptural, poetic sau pictural (în tușă fermă, deloc sofisticată), filosofic și adesea teologal, în fine "chirurgical" și poate acesta este termenul cel mai potrivit pentru un scriitor care nu epatează (căci nu-și propune asta), ci "operează". Dacă putem afirma că experiența de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
furat! Dacă cineva știe unde se află acest tablou, rog să mă contacteze, dau recompensă bună. Cam asta a fost cu expoziția de la Teatrul Nottara, care a rămas în memoria mea ca un punct de referință importantă în activitatea mea picturală. Banca Turco Română București 1994 Se vede treaba că trebuie să ai și un dram de noroc uneori, așa s-a întâmplat și cu originea acestei expoziții. Participasem în 1994 la o expoziție colectivă la Casa de Cultură din Reșița
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tânărul pictor merge tocmai invers, de la peisaj la natură moartă și de aici la figuri expresive în cadrul unor peisaje cu un colorit bogat. În aceasta constă originalitatea lui Gustav Hlinka". Petru Galiș profesor și critic de artă „Registrul său pictural, cu deosebire peisajele și naturi moarte, au determinat bune aprecieri din partea cronicarilor de specialitate. În ceea ce privește contribuția la strălucirea artei naive caraș- severinene nu putem trece peste participările sale cu lucrări la saloanele internaționale de artă naivă de la București, Reșița, Pitești
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Prut în Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană, despre lucrările lui Adrian Podoleanu. Luciano Marziano, în prefața catalogului Expoziție de pictură și grafică românească, le descrie ca fiind „redate într-o gamă cromatică ce denotă frecventarea asiduă a unei tradiții picturale de înaltă calitate“. Pentru pictura românească contemporană, alături de foarte puțini alți pictori, Adrian Podoleanu a înnobilat acuarela ca mijloc de exprimare, așezând-o alături de celelalte tehnici considerate majore și imbatabile. Arta lui se înalță pe un fond de aleasă cultură
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
al lumii operei lui” (p. 66). Imaginea vechii așezări moldave, târgul Hușilor, nu e omisa în comentariile cuprinse în capitolul Cronici selective, având în vedere că pictorul Viorel Huși „și-a propus un ambițios proiect de a făptui o monografie picturala a Hușilor, tentativă care-l singularizează printre confrați” (Theodor Codreanu, 1997). Dar cine cunoaște urbea Hușilor așezată că într-un căuș de palmă unde tumultul molcom al orașului se pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
1932, când tabloul lui Millet îi apăru în minte "deodată, fără nici o amintire recentă și fără nici o asociere conștientă care să sugereze vreo explicație imediată", dar "complet modificat și încărcat de o intenționalitate latentă", încât Angélus deveni, pentru el, "opera picturală cea mai tulburătoare, cea mai enigmatică, cea mai densă și cea mai bogată în gânduri inconștiente din câte au existat vreodată". "Fenomenul delirant inițial" sugerează el însuși o interpretare și este suficient pentru a semnala apoi o "nouă dramă delirantă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o postură de rușine ce se contrapune virilității (1998: 293). Urmează actul sexual violent, simbolizat în tablou prin furca înfiptă în pământ, și moartea fiului - nici un element pictural nu trimite la moartea acestuia, dar Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor. Avem de a face cu o postură cu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a încercat pentru prima oară imaginea dublă într-o pictură ambițioasă, Omul invizibil, începută în iarna anului 1929, încă neterminată în 1931, când a fost expusă la Paris. Figura omului așezat se întinde pe toată lungimea pânzei al cărei spațiu pictural este ocupat de ruine, statui și arcade de clădiri, un peisaj inspirat, după propria-i mărturisire (1994: 176), de amintirea unei planșe colorate dintr-o carte pentru copii despre ruinele egiptene. De data aceasta, noile imagini se formează de la alte
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
printr-un arc, se află satul Vilabertran, nu departe de Figueras, iar la dreapta, Calle de al Cal, strada principală din Cadaqués, ce duce spre port. La stânga și în centru se întind clădirile. Fiecare dintre scene, în sine un spațiu pictural separat, evocă în același timp un spațiu interior nespecificat. Imaginile amintesc de arhitectura metafizică a lui deChirico și funcționează mai ales ca "decor pentru un fenomen paranoic specific" (Ades 1995: 129). În scena centrală a pânzei, ciorchinele de struguri din
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pictorială a faptului că nu-i plăceau de loc luptele cu tauri; ea privește dezaprobator la scena de coridă, returnând privirea tânărului Dalí. Privirile lor se întâlnesc în mijlocul pânzei, fixate asupra nasturelui central, obsesiv pictat, de la gulerul cămășii toreadorului. Spațiul pictural unește istoria artistică a lui Dalí. Dubla imagine a câinelui amintește de interesul lui pentru optică, iar diagrama moleculară a capului taurului, de fascinația lui pentru anatomie, precum și dragostea lui pentru decorațiunile arhitecturale ale lui Antoní Gaudí; umbrele micilor statui
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
necunoscută, privitorul se vede constrâns să se lase pradă propriilor gânduri subconștiente și este invitat să își modifice propriul mod de a percepe realitatea. Suntem, cu siguranță, în prezenta uneia din cele mai bizare, mai puternice și mai frumoase opere picturale create vreodată. Conclusio paranoic "Metoda paranoico-critică" a lui Salvador Dalí s-a născut în contextul experimentelor suprarealiste cu "dicteul automat" ori cu "narațiunea onirică", cărora pictorul le adaugă o nouă dimensiune, cea critică. Inspirându-se din viziunea interpretativă a paranoicului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
exterioritatea sau se află construite circumsferic, dispuse în jurul unui centru-ieșire liber spre care își revarsă brațele precum ramurile unei delte în azurul marin. Reprezentarea grafică a labirintului este realizată, cu precădere, din perspectiva înălțimii. Un labirint nu poate fi reprodus pictural, dar nici măcar privit decât de sus, de la înălțime, iar creația sa propriu-zisă se realizează după proiectul, schița ce l-a imaginat și configurat dintr-un plan vizual situat deasupra, glisat pe o axă de sus în jos. Am putea spune
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a primit-o înălțimea spirituală a lui Ioan este dăruită omenirii, ce reprezintă o asemenea donare profetică a peisajului finalității total-convulsive? Și ce reprezintă oferirea mărturiei cristice apocaliptice către ființa umană? În liniștea impetuasă a unei galerii de artă, capodopere picturale stau prinse de pereții verticali și tăcuți precum niște străjeri ancestrali. Vizitatorii dotați cu sensibilitatea estetică se opresc în dreptul acestor tablouri și sunt răpiți în dimensiunile deschise de ele. Se spune că acești vizitatori formează publicul iubitor de pictură. De
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
unei peșteri, lacrimi din roci ce măsoară timpul cu tactul căderii lor asemeni unor orologii neobosite. Așadar, acei vizitatori cu afinități estetice ai unei galerii de artă se pare că alcătuiesc un public doar în mișcarea de tranzitare între capodoperele picturale, întemeiază mulțimi aleatorii și relative prin raportarea la generalul galeriei și la expoziția de picturi. Atunci când ajunge în fața unei creații picturale admiratorul se rupe de public, el nu mai contribuie la numărul mulțimii de vizitatori îndrăgostiți de artă, nu mai
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
estetice ai unei galerii de artă se pare că alcătuiesc un public doar în mișcarea de tranzitare între capodoperele picturale, întemeiază mulțimi aleatorii și relative prin raportarea la generalul galeriei și la expoziția de picturi. Atunci când ajunge în fața unei creații picturale admiratorul se rupe de public, el nu mai contribuie la numărul mulțimii de vizitatori îndrăgostiți de artă, nu mai este un plus, ci un minus, o absență din grup. Desprins, așadar, de ceilalți el este ancorat în fluxul și refluxul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ceilalți el este ancorat în fluxul și refluxul de semnificații al tabloului pe care îl admiră, se aduce la sine din răsfirarea întru corelările cu ceilalți, redevine o individualitate ce se raportează solitar întru trăire și meditație la o capodoperă picturală. Această singurătate a conștiinței individuale se împletește cu singurătatea estetică a tabloului care nu apelează publicul, ci fiecare membru al său, sustrăgându-i afectivitatea și mentalul spre a-l proiecta în universul către care el deschide prin jocul de forme
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lumini și umbre. Tabloul se adresează pe rând fiecărui admirator ce se poziționează în fața sa, îl abordează pe acest meditator drept o adresă finală, o destinație limită. Astfel, nu numai contemplatorul este proiectat în dimensiunea tabloului, dar și acest tărâm pictural vine și se inoculează în conștiința admiratorului. Asistăm aici la o relație ce exclude, secvențial, conexiunea cu celelalte tablouri și cu ceilalți vizitatori ce alcătuiesc tranzitiv publicul iubitor de mirajul artei, publicul ce crede în valoarea absolută a frumuseții. A
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
așezat, alături de alte peisaje mistice într-o galerie a experienței umane profund-religioase. Cine intră într-o asemenea sală de expoziții, deținând scânteia credinței în Divin, se aseamănă cu vizitatorul îndrăgostit de artă care vizitează un muzeu unde sunt expuse capodopere picturale. Iar misticul, ce i-a fost dăruită revelația spre a-i vesti mesajul și imaginea, poate fi asemuit, aici, cu pictorul căruia i-a fost oferită inspirația dublată de talent având drept menire a vieții sale rostuirea și lăsarea peste
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
terifiantă ipostaziere-imagine pe care textul Apocalipsei mi-o poate oferi este peisajul unui sfărșit de lume în care mă închin și eu icoanei fiarei și sunt însemnat, alături de cei mulți, de cifra numelui pierzaniei depline. A te închina unei reprezentări-portret picturale sau sculpturale înseamnă a genera un perimetru sferic de sacralitate asumată individuală, reprezintă demersul de circumscriere a unei regiuni ce găzduiește zorii raportului dintre eul adorator și cel care este adorat întru invocare. Survin aici tendințele unei re-poziționări delirice în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prag al celui ce-o adoră. Astfel, observăm o structură asemănătoare unui aisberg în care vârful este reprezentat de sfera intimității ritualice trasate în jurul portretului respectiv, linia apelor ce delimitează partea ascunsă de cea vizibilă ar fi însăși această rostuire picturală sau sculpturală, iar partea din adâncuri, segmentul ascuns ar fi reprezentat de imperiul celui adorat. Dinspre acest imperiu tainic răzbat energiile care odată ajunse în vârful unui asemenea aisberg transformă acest pisc în loc cu valențe sacerdotale, preschimbă în templu locul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Ca nu din vreo rea dedare, Să-ți fie mâinile ajunse Spre părțile cele ascunse, Au să te scarpini cu ele Spre locurile acele, Că e lucrul de rușine Și a fi nu se cuvine. Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca în "Istoria poamelor", răsturnare masivă de fructe într-o natură moartă: Pe vestita Chitră, cap a fi o puse; Rodia alese, cum și pe Lămâia, Piersica, Naramza pentru treapta-ntîia; Iar a doua treaptă rândui pe Părul Cu Cireașa, Vișina
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și din Gil Vicente), dar în fond e un petrarchist, și, cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul erotic, estetismul pictural, mai mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina a o mie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămâne mereu pentru poet codrul. Chiar din Sarmis (Nunta lui Brigbelu) se observă la Eminescu obsesia temei dublului, intrată la noi prin Hermiona Asachi, traducătoarea lui E. Deschamps. Ea era la modă atunci, și Th. Gautier o utiliza în scopuri picturale. Brigbel e așa de organic legat de Sarmis, încît când lovește cu pumnalul în frate-său cade mort el însuși. Curând situația aceasta duce la metempsihoză. Deoarece ori de câte ori un scriitor român (Bolintineanu, Grandea, Eminescu, Rebreanu), voind a intra în ordinea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. D. ANGHEL Fundamentul simbolismului, înțeles bine doar de André Gide, e înlocuirea picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul muzical și olfactiv, conduct al metafizicului. Poezia simbolistă e o poezie de cunoaștere și miasmele ori efluviile de arome din școala baudelairiană sunt inițieri în misterul dezagregării și germinației materiei cosmice. Nu mai încape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]