24,603 matches
-
și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de obicei și cu o spaimă întrucâtva mistică privind lama briciului. Își trase pantalonii și cămașa pe el, își făcu nod dublu la șireturile de la pantofi, o cruce în dreptul pieptului și ieși exact la și zece pe ușa apartamentului, așa cum făcea de opt ani. Ghinionul însă îl urmărea pas cu pas pe dom nul Avram. Deschizând ușa ascensorului, se trezi iar lovit în moalele capului de perspectiva singurătății călătorului cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau niciodată pe domnul Avram, se dovedi că adormise cu țigara aprinsă și, pornind de la canapeaua din hol, care cam făcuse vea cul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lemn. Tare te mai moșcăi! Gigi Pătrunjel își îndreptă spinarea țîntre timp se gândi că e în concediu și ce bine e să pui tu singur umărul la dezorganizarea propriului cotidian), trase aer adânc până simți că-l doare coșul pieptului și tropăi în jos sărind câte două trepte. La setul al patrulea simți așa, un val de căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Române. Ne ducem dracu’, dar à la guerre comme à la guerre, gândi Plescăială și își descheie nasturii de la cămașă, făcând inconștient o trecere în revistă a frazeologismelor preluate în limba română direct în varianta lor franceză. Gestul dezveli, pe lângă pieptul costeliv, asemănător cu al câinilor comunitari suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora Plescăială nu insistă, pentru simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau un telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se știe, e prieten cu directorul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
E aproape în comă. Ce medicamente sunt astea, pe măsuță? — Le-am găsit la el în buzunar. I le-am scos când l-am stropit cu apă pe față, să nu i se ude ce are în buzu narul de la piept. — La ce medicamente ia, cu un pahar de alcool, e ca și mort. Trebuie dus la spital... Pompierul privește în lungul holului placat în alb. Între timp bate de miezul nopții, spitalul e plin ochi de oameni care par să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
liniștit că și-a făcut datoria față de un om ce ar fi putut altminteri să moară. A doua zi primește vestea că redactorul-șef este bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept niște hârtii. Hârtii de-o sută. PĂȚANIILE AUTORULUI Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca și cum Karina nu ar fi trecut pe acolo. Să recunoaștem că scena amintește de alte celebre răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt... Iată acum o scenă într-un registru total diferit, dar cu aceleași personaje: Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își dorise mereu să ajungă. Nimic rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ideea bună să rămână singură, izolată, în aceste momente dificile? Nu putea face mai mult de atât pentru ea în acel moment. - Nu întârzii mult. spuse Ana și dispăru în spatele ușii de la bucătărie. Karina se băgă sub plapumă strângând la pieptul său, cu ambele mâini, cuțitul rece, ascuțit, lucios. Pentru prima oară în viață credea că aceasta era singura modalitate de rezolvare a tuturor problemelor. Nu mai vedea altă soluție și nici nu mai voia să caute o ieșire din situația
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un fel? Doar așa? Doar renunțând la tot? Nu, nu știa ea să găsească soluții, să lupte pentru a le rezolva, dându-le o amploare mai mare decât o aveau. Amorțise în poziția chircită în care stătea strângând cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o tulbure într-atât prezența lui, plecarea lui, încât să-și dorească să renunțe la tot într-o clipă? Parfumul discret, masculin, rămăsese imprimat pe pielea ei albă. Inspiră adânc închizând ochii. Brațele lui puternice încă o strângeau la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor, ca o adiere caldă, mângâietoare. Sângele îi năvăli brusc în obraji și își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în pat și se ghemui strângând genunchii la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful înflorat. Atât de multe curseseră de-a lungul timpului din ochii aceia că nu înțelegea cum de nu secase izvorul din care tot izvorau. Ce reprezentau acum aceste lacrimi? Durere, dor, singurătate, deznădejde
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cum ar fi putut când nu avea toate detaliile? Putea doar să intuiască, dar la fel de bine adevărul putea să fie altul. Se pregătea să se întoarcă în casă când auzi zgomotul făcut de o mașină. Inima începu să zvâcnească în piept. Primul gând: Străinul. Din doi pași ajunse iarăși la poartă. Mașina neagră opri în fața Karinei, din ea coborând Ana. O ușoară dezamăgire întunecă verdele ochilor ei, dar imediat strălucirea bucuriei îi luă locul. O chemase, venise. - Eu mor de îngrijorare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în care trăise atâția ani fără să se întâmple nimic deosebit. Închise caietul cu toate intimitățile imprimate pe filele albe, lăsând un semn de carte la pagina cu ultimele rânduri scrise, îl prinse cu ambele mâini și-l strânse la piept, rămânând cu privirea pierdută pe fereastră. Va reuși? Va ajunge la el? Luna lumina cerul înstelat jucându-se cu perdeaua de mătase din spatele căreia Karina o privea absentă. Era departe, în acea poieniță înmiresmată, cu iarbă fragedă și flori, în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu perdeaua de mătase din spatele căreia Karina o privea absentă. Era departe, în acea poieniță înmiresmată, cu iarbă fragedă și flori, în brațele lui, în îmbrățișarea aceea din care nu ar fi vrut să se mai desprindă. Se ghemui la pieptul lui simțindu-se protejată, ocrotită. Oftă adânc și se abandonă viselor. A doua zi dimineață, în timp ce-și pregătea cafeaua, își depănă în minte viața. Rutina o transformase într-un roboțel, la care acțiunile erau foarte bine stabilite, iar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și pierduseră imediat veselia. Prietenele ei veniseră în cel mai prost moment posibil, bineînțeles nepoftite
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu gândurile departe. Un val de aer cald îi cuprinse trupul plăpând cu îmbrățișarea mâinilor care ținuseră scrisoarea aceea înainte de a ajunge la ea. Se liniștea treptat cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu gândurile departe. Un val de aer cald îi cuprinse trupul plăpând cu îmbrățișarea mâinilor care ținuseră scrisoarea aceea înainte de a ajunge la ea. Se liniștea treptat cu fruntea lipită de pieptul cald, de parcă găsise acolo tot ce căutase în tot acest timp, neștiind de fapt ce-i lipsește. Deschizând ochii își aminti de ce coborâse și că i se răcea cafeaua așteptând-o, ea întârziind în brațele lui imaginare. Coborî repede cele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
paloarea pielii. Rămase așa, analizându-și imperfecțiunile și frumusețea corpului. Părul lung, în mai multe nuanțe de roșcat, îi cădea pe umerii lăsați ușor în față, acoperind o parte din sutienul de dantelă neagră. Își trase umerii în spate ducând pieptul înainte. O ușoară durere în coloană fu reacția la poziția corectă a corpului. Descheie sutienul, cu ambele mâini, de la catarama din față, eliberând sânii din cupele în care fuseseră închiși. Îl lăsă și pe acesta să cadă peste mormanul de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza penibilă în care se afla. Înțelegea acum de ce fusese privită ciudat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o ia. „- Ești departe. Nu-mi poți fi aproape când am nevoie de tine. Tu vrei să mă înveți să învăț să mă descurc singură. Iar eu, eu am nevoie de tine.” Rămase cu mâna întinsă spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mână pe o hârtie albă de dimensiuni mici: „Cine ești tu?” Nu reuși să scrie mai mult de atât, dar era suficient dacă primea un răspuns. O împături cu grijă și cu inima bătându-i de să-i iasă din piept și o puse într-un plic pe care-l lipi. Coborî cu atenție scările parcă fiindu-i frică să nu fie prinsă asupra faptului și puse plicul în cutia poștală. Nici nu mai auzi scârțâitul iritant al acesteia. Se furișă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]