1,558 matches
-
adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire inteligentă, hotărâtă și aspră ce înnobilează un trup pietros, alcătuit parcă numai din fibră și os. Că să vedeți Domniile Voastre că Roibu meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu căruța în drum. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i din când în când mâna, în timp de discutau despre sentimentele frumoase ale oamenilor, despre iubire, despre ce simt ei unul față de altul. Când se lăsa unul pe celălalt, mergând agale, îi strângea mai mult mijlocul simțindu-i sânii pietroși, atingere care-i tulbura pe amândoi deopotrivă. Dorea din toată inima să ajungă la adevăratul sărut al îndrăgostiților pe care-l aștepta de multă vreme, dar Cecilia nu-i dădea ocazia, deși o simțea copleșită de afecțiune, iar el nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o mult timp ascultându-i respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca un copil mic, să se întindă deschizându-i-se larg pijamaua de mătase albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat, s-a apropiat de ea, i-a sărutat mâna cu inelul de logodnă. —Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
legi de iubitul meu. Ne iubim la fel de mult cum vă iubiți și voi. S-au dus în grădină, cu scară, cu coșulețe și s-au apucat amândouă să culeagă cireșe, cât au ajuns pe poalele unuia din cireși cu cireșe pietroase, dar foarte înalt. —Leontino, dă-mi încoace un coșuleț că eu mă urc în el. uite ce frumoase sunt înspre vârf. Lasă tu, că-mi ajunge cât putem aduna servindu-ne de scară. —Dar mie nu-mi trebuie? De când îmi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în vârful unui copac în parcul din centrul orașului. Este îmbrăcată într-o rochie de seară, ruptă în fâșii înguste, de parcă cineva ar fi pus-o acolo să prindă muște. Printre zdrențele de pe ea se zărește un trup împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zace toată sămânța neamului harbuzesc!... Poate că am nimerit-o cu Nicanor, ăsta, încerca să se convingă, aparte, Petrea Păun. Poate că s-o mai schimba și el și se face gospodar. Poate că n-am aruncat sămânța în pământ pietros, ori între spinării, cum zice la Biblie, în pildele lui Iisus Hristos. Dar cine mai știe? Că la taică-său, acasă, iarna, nu se ostenea nici unul să rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi se extaziară, asemenea mie, să afle, să descopere, să valorifice și să păzească tezaurul de sulf de smintita lăcomie a oamenilor și de uneltirile lor, m-am trezit uns ca geolog-șef al giganticului șantier de decopertare din Masivul Pietrosul, unde se vindea pielea ursului din pădure. Căutarea ipoteticului zăcământ de sulf s-a confruntat de la început cu paradoxul lui Zenon, împotriva mișcării: un mobil (săgeata, țestoasa, Ahile), cum mi se pare că a zis Aristotel, care se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu răni pe nimeni, un neobișnuit amestec de candoare și de generozitate, capabil de naivități și de memorabile adevăruri, plăieșul din munții Bucovinei, Ștefan Sturz. Munteanul Sturz este cel care, într-un rând, în tenebrele unei galerii a minei de la Pietrosul, m-a supărat, spunându-mi cu ingenuă camaraderie: ce căutăm noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere de inimă. Bogăția de sulf nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asemenea acelor confabulatori nocturni ai poveștilor orientale, chiar dacă desfășurarea nu ar avea trama și măsura Istoriei lui Aladin și a lămpii sale fermecate. Trec prin dreptul gheretei portarului de la Spital și bat în ferestruică: Sunt inginerul X de la Exploatarea minieră Pietrosul. Am venit în problema minerilor internați la începutul săptămânii, îi explic eu, politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește într-o cutie de conservă de stavrid, cu un briceag scurt, butonat la vârf printr-o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru, am un sentimente de oprimare, ce mă obosește teribil... Ocolesc subiectul, spunând: Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care își bagă nasul în corespondență... Tăcu un timp și reluă, oftând: Vreau să vă spun ceva, dumneavoastră, personal, care să rămână între noi și să nu vă fie cu supărare: zadarnic ostenește atâta lume, căutând zăcământul de sulf în Pietrosul. N-o să-l găsească nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund, îmi aplec ochii și încep să răsfoiesc foile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, îl poreclim, ba Ali, ba Străilaș. A mai fost, un timp și Ilarion Cărare, 42 de ani, sondor, care, Dumnezeu să-l ierte! Iar aceștia, suntem șapte frați, care am petrecut, 21 de zile negre în mina de sub Muntele Pietrosul, unde se știe, că facem greu serviciu, nu șagă Și care, precum șapte strune ale lăutei, am stat la fel de atinși de arcușul primejdiei și măcar că fiecare singur și deosebit ne-am înfiorat de teama Morții, împreună ca strunele și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din mina asta de la Pietrosul Te rabd și te iert, deși cu un dobitoc, nu ai ce să vorbești, fraților, iar eu am vrut numai să vă zic ce cred: că omul degeaba s-ar îngrădi cu plângere și cu suspine, fiindcă așa ar ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau de bolțile de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos pe schelă, deasupra Apei, dacă nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără să iau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suntem unul pentru toți și toți pentru unul Și iar i-am mai zis că, păstrându-ne toți teferi, mare mulțumire vom avea noi, dar vor avea, nu peste multă vreme de așteptare și frații noștri din șantierul de la Muntele Pietrosul, când după atâtea asalturi câte or fi dat ei și după atâta efort din partea lor, au să ne dezgroape de sub cotropirea Apelor din Munte Ci Cornel Braiu, după ce i-a șters fruntea lui Pamfil Duran, cu o bucată de mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate de niște mineri cu lămpile la brâu, după care se țineau, repejor, brancardierii Dar noi, cei care douăzeci și una de nopți nu ieșiserăm din pântecele Muntelui Pietrosul, unde am stat astupați de ape și potopiți de spaimă și de necazuri, nu am vrut să urcăm pe acele năsălii, ci ajutați de brațele colegilor, am ieșit de sub Pământ, pe picioarele noastre Iar când am scăpat la lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șușuind ușor, ca nisipul degradat și tocit de întrebuințare, ce țârcâie cu sincope, dintr-o clepsidră ponosită și ursuză. Peste ceva vreme, îmi amintii de previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu grijă în mâna stângă. Intrară în casa cea mare, camera pentru musafiri, unde Vartolomei sau Trandafira nu înnoptaseră nici măcar o singură dată în toată viața lor și unde, de la Crăciun și până în primăvară, domnea aroma gutuilor și a perelor pietroase, care se fac, în cele din urmă, așa de moi, de poți să le mănânci numai cu buzele. Oaspeții făcură ochii mari, rămânând cu gura căscată de atâta zestre: clituri întregi de scoarțe, țesute în alesături de lână și împodobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre, cu ea la fel de dârză și de pietroasă. Avea să rămână în aceeași stare de erecție pe parcursul întregii zile de lucru și a următoarei nopți de iarnă, în timp ce de fapt el era cu totul abandonat somnului, semn al mistuirii treptate a alcoolului pe care-l depozitase în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]