1,548 matches
-
cum. Febră, hârâială în piept, îi curge nasul. Medicul curant îi prescrie alt antibiotic, pe lângă cel pe care îl ia, fiecare afecțiune cu antibioticul ei. Ziua moțăie lungită pe canapea, noaptea doarme prost. Transpirațiile o silesc să-și schimbe des pijamaua. Și pe urmă, starea ei devine satisfăcătoare. Relativ. Doarme mai bine și ziua citește. Vecina lor, Maryse, vine să-i țină companie pălăvrăgind. Aduce flori, fructe, prăjiturele uscate. Alegerea noului papă a tulburat-o pe Maryse, catolică practicantă. Pe Ioan
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mea în mâinile bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau în propria-mi ființă, de parcă un zeu al întunericului lucrează ocult încercând o răpire din brațele Divinității. * * * Am încheiat cu succes tot acest ,,ritual’’ al schimbatului mi-am tras pe mine pijamaua, am închis fermoarul genții... Am strigat-o pe doamna Mariana: ,,veniți, gata, sunt gata!’’ Am apucat zdravăn unul dintre mânerele genții albastre. M-a scos pe o ușă mai puțin ,,umblată’’ de bolnavi ușa ce ,,iese’’ mai aproape de aleea principală
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fi una de hiene înfometate, se ține îndeaproape de noi. Câinii spitalului... Unii jucăuși cei de vârstă tânără și fără griji, alții având burțile supte de foame și cu priviri vigilente parcă de cerșetori. Dat fiind că sunt îmbrăcat în pijamale și halat, cățeii mă recunosc și au devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ce ,,păstoresc’’ locul. Pentru unele însemnări apelez mereu la ,,documentarea’’ lui. E mai aproape de realitate. * * * Am făcut primii pași în salon, m-am instalat comod, mi-am luat patul în primire ca și cum aș fi făcut acest gest pentru prima dată. Pijamaua spitalului am împăturit-o cu oarece atenție și am ascuns-o sub salteaua de burete vechi și fibros. Îmi imaginez cum pe ea au stat sute ori mii de bolnavi și cum poate tot aici au murit în număr neștiut
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
bucățica de unt ori margarină sau marmeladă, ascultând chiorăitul intestinelor (Simfonia intestinelor și înjurături în toate părțile...! ) Pe holul mic, aproape de sala meselor, stă rezemat de un calorifer înghețat, un domn de vârsta a treia îmbrăcat în halat, bluză de pijama și pantalon de training lăsat peste pantoful sport. Din semi întunericul celuilalt capăt al holului apare ca de nicăieri directorul spitalului, doctorul Bărbosu. Nu am ce face și îl salut, mai mult în glumă și oarecum ironic: ,, Să trăiți domnule
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în pantalon de training, îmbrăcat neregulamentar. Infirmiera Mariana se găsește din întâmplare prin preajmă și începe a-l beșteli pe bietul om. Acesta îi spusese cu respect și înțelegere că nu poate veni din salon până la cantină îmbrăcat numai cu pijamaua, pe acest frig nenorocit: s-ar îmbolnăvi și mai rău. Bărbosu îi răspunde într-un stil flegmatic și nedrept: ,, Dă te la o parte de lângă zid că se ia vopseaua!’’ Pleacă spre cabinetul său aflat vizavi de sala unde trebuie
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mulțumiți. * * * Tot acest show de prost gust a culminat cu următoarea scenă plină de penibil. Infirmiera s-a dus, aproape alergând, după Bărbosu în cabinet și i-a raportat că un pacient ,,nu e îmbrăcat corespunzător, adică nu are pantalonul pijamalei la vedere...!’’ Mustață Florin, născut în orașul meu natal, fost jucător de fotbal în ligile inferioare... Un tip prietenos și un bun jucător de table și șah, e și el îmbrăcat pe lângă regulament. În vârstă de 40 de ani, 180
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
îl privește atent și vorbește generalizând, bate șaua...să înțelegem noi...toți! Infirmierele sunt de vină, în opinia sa, pentru nerespectarea de către pacienți a ,,regulamentului spitalicesc’’. Directorul stă pironit în fața mustăciosului și îi țipă în față. ,, De ce ai trainingul peste pijama? De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
auf keinen Fall mehr lang" timpul se împarte ca un zid în bucăți ce este poetul viclean? sais pas léon drieux, parnasian, nu cred să fi fost la înmormîntarea prietenului meu mallarmé rugați sînteți să nu mai purtați istoria în pijama prin grădinile publice am iubit și eu femei ca lama cuțitului am uitat la cîteva luni de la naștere fiul fratelui meu declara: "spre deosebire de hume, kant considera că ideea generală de cauzalitate este un adevăr necesar" * * * eu cu capul pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
când m-a văzut mama, a scos un strigăt de spaimă: Titi, ce-i cu tine? Ce-ai pățit??? Ochii mei aveau cearcăne, iar pe frunte și pe obraji se puteau citi limpede urmele vizitatorilor nocturni. După ce mi-a scos pijamaua, mama a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar ce ai, Titi dragă, ce ți s-a întâmplat? Uitându-se pe cearșaful meu, a văzut urmele dihăniilor care mă torturaseră întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
agoniseală aparatul de radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu aflase despre confiscarea totală a averii condamnaților politici. Luni, pe 4 ianuarie 1960, cu geamantanul pregătit, e gata de plecare, supărat peste poate își ia rămas bun. Tatăl, în pijama, scurt, rotofei, voios îi dă ultimele sfaturi: -Ți-au spus să nu mă lași să mor ca un cîine? Ei bine, dacă-i așa, n-am să mor deloc. Te aștept. Și vezi să nu mă faci de rîs, zice. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu țipăt metalic de fierăstraie. Țipătu’nțepenește în ger, ca o momâie de paie. În celula în care a fost aruncat era beznă și un frig care te lovea direct în oase. Iar uniforma de deținut era subțire ca o pijama de vară. Nu-i dăduseră nici ciorapi, nici căciulă, cum aveau alții. N-avea nici pătură, nici măcar un cearșaf, doar o nenorocită de saltea jegoasă într-un colț, pe un pat șubred, pe care l-a descoperit pipăind cu mâinile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
paiele și bureții. Pute îngrozitor... Doamne, cum pute. Dacă nu vrei să mori înghețat în noaptea asta, bagă -ți degetele în nas și ține-te bine. Și trage toate paiele alea nenorocite și bucățile de bureți și bagă-le în pijama. Așa, îndeasă-le între pijama și pielea ta, nu te mai căca atâta pe tine că pute. Rupe naibii gulerul cămășii și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Doamne, cum pute. Dacă nu vrei să mori înghețat în noaptea asta, bagă -ți degetele în nas și ține-te bine. Și trage toate paiele alea nenorocite și bucățile de bureți și bagă-le în pijama. Așa, îndeasă-le între pijama și pielea ta, nu te mai căca atâta pe tine că pute. Rupe naibii gulerul cămășii și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
foarte jos, un pat de o singură persoană, cât un sfert din lățimea camerei, cu niște așternu- turi pe care le ducea la spălătorie tot mai rar, odată cu cele câteva cămăși pe care le mai păstrase. Două costume și o pijama, câțiva butoni, câteva cravate și papioane, niște șosete, niște chiloți, asta era toată averea care îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
caz de asta, a ridicat doar din umeri, iar când Marta a adus-o acasă pe Sarah de la ora de balet n-am auzit nici un reproș despre păpușa dispărută, după ce Sarah s-a dus în camera ei să-și ia pijamaua. Nici Robby, nici eu, n-am menționat cuiva scena de la Buckley, dar era ca și cum s-ar fi știut pentru că toți cei din casă păreau mai fericiți. (Un exemplu: Sarah a adus acasă desene cu o stea de mare pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se chiar "elitele". Memoria colectivă e caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat în pijama adoptând postura napoleoniană cu mâna sub jiletcă și-a făcut efectul. Unul devastator. De Gaulle a fost în acest caz victima perioadelor stilului ternar la care, ca bun elev la iezuiți, ținea atât. În mod evident, frazei îi lipsește un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1001 de nopți că în raiul lui Allah sunt multe fântâni. înclin să cred că este adevărat căci este de nedescrisă bucuria și plăcerea de a-ți răcori picioarele înfierbântate și obosite într-o astfel de apă. Punându-mi apoi pijamalele la uscat pe o ață din curte întâlnesc un domn cam la 65 de ani, înalt, cu părul alb, cu niște ochelari rotunzi din spatele cărora te priveau ochii curioși, strălucitori și plini de viață. Surpriză: este din nordul Germaniei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
era că... pregătirea practică a elevilor era valoroasă. S. P.: - Cam câți elevi avea școala ? C. G.: - 2 200 o avut la un moment dat. 2 200. Erau foarte mulți cu contract, acest contract presupunea de la crema de ghete până la pijama, până la uniformă, tot, tot, tot... S. P.: - Acoperea școala. C. G.: - Da. Acoperea întreprinderea, Ministerul Economiei, școala era un intermediar, daaa, însă, era uniformă, începea de la uniformă, caiete, cărți, tot. Aveau desen foarte mult, se făcea ca obiect pentru că era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu cît stai mai mult, cu atît mai mari sînt șansele să te lași. Aici procedura e cam aceeași pentru toată lumea. Cura durează vreo opt-zece zile, În funcție de gravitatea dependenței. Puteți să vă-mbrăcați acum cu halatul ăla. A arătat spre pijamaua, halatul și papucii pregătiți pentru mine. Doctorul spunea ceva repede Într-un dictafon. A făcut o scurtă dare de seamă asupra stării mele fizice și a istoricului dependenței. „Pacientul pare calm și afirmă că motivul pentru care recurge la cură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fotografie cu băile de la Govora compuneau peisajul sumar. Era cald. Calorifere care duduiau. Cald. Foarte cald. Vorba lui Danny de Vito, dacă scuipai pe cineva, riscai să-l opărești. Scriam printre băltoace de ciorbă pe care le ștergeam cu colțul pijamalei scămoșate. Și doctorii mă priveau îngăduitori. Parcă vrând să vadă dacă dă vreun rezultat metoda asta a mea. Scriam pentru a nu mai sta lungit în pat. Atunci când stai întins în pat îți vin tot felul de idei pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când îl văd cum își etalează arma. Atitudinea lui e tot un simptom al unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că n-a tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
facă o trupă, să aibă un nume din ăsta barosan, gen Brutal Truth, Cannibal Corpse sau Morbid Angel. Abia ăia erau țăpănoși, meseriași. Leonard Cohen mi s-a părut că face o muzică adormită, de om care nu dă niciodată pijamaua jos de pe el. Leșinături și mai multe nu. Profu’ zicea ca măcar versurile să le ascultăm. Erau prea complicate, nenică, La Cannibal, la Death știai un lucru. Și io puteam să m-apuc de așa ceva. Trebuia doar să ai habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fără tensiuni. O lume roz, prosperă e aceea din manele. Mi-am luat mașină, gagică, un viloi cu optușpe camere. Am tot ce-mi trebuie. Dușmanii mi-au murit de mult. Nu mai am nimic de făcut. Mă bag în pijama și trag pe dreapta. Sau ascult manele. Întotdeauna, poezia a fost apanajul elitei. Dacă azi avem o elită analfabetă, nu putem emite nici o pretenție. Avem poezia pe care o merităm. După ce au atins un anume nivel (au valoare adicătelea), toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
au totală încredere și el, și mama, doctorul Domide Tomescu, mereu apelează la el când se îmbolnăvește unul dintre noi. La fel și acum: își pune repede pantalonii, o haină, paltonul și fuge acasă la doctor. Practic, îl ia din pijama. Omul, de modă veche, cu simțul datoriei, nu comentează, vine îndată. Se uită la mine cu atenție, mă consultă, mă pipăie, mă cercetează și pe urmă îi trage într-un colț pe părinții mei și le vorbește murmurat, atent să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]