KorAP: Find »[drukola/base=pisică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...373 >

9,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

minți. Am visat un episod din Stan și Bran, desigur în alb-negru, adică gri-deschis și gri-închis, iar când m-am trezit, palma mea revenise la culoarea ei obișnuită și spatele Anei era plecat la serviciu. Așa că am dat de mâncare pisicii, am observat ironia din numele cartierului în care locuiam, am dat un telefon la primărie să anunț că s-a spart conducta de apă caldă și m-am răzbunat pe nedreptatea din lume fiind și eu nedrept cu ea, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
patriei lor. Lasse Angstrom îi ascultă în tăcere. Când terminară de povestit, părăsi grota fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a patra zi se întoarse cu o floare și o pisică. Floarea mirosea a moarte și pisica avea ochii și ghearele de argint. Lasse porni către tabăra romanilor, unde se afla Gorfa, piatra cea sfântă. Terorizați de mirosul florii, soldații romani o luară la fugă mâncând pământul. Pisica îi urmări, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
în tăcere. Când terminară de povestit, părăsi grota fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a patra zi se întoarse cu o floare și o pisică. Floarea mirosea a moarte și pisica avea ochii și ghearele de argint. Lasse porni către tabăra romanilor, unde se afla Gorfa, piatra cea sfântă. Terorizați de mirosul florii, soldații romani o luară la fugă mâncând pământul. Pisica îi urmări, îi prinse și îi măcelări. Lasse se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
floare și o pisică. Floarea mirosea a moarte și pisica avea ochii și ghearele de argint. Lasse porni către tabăra romanilor, unde se afla Gorfa, piatra cea sfântă. Terorizați de mirosul florii, soldații romani o luară la fugă mâncând pământul. Pisica îi urmări, îi prinse și îi măcelări. Lasse se apropie de Gorfa; deși era din zăpadă, nu se topi; era atât de rece, încât în momentul în care puse mâna pe piatră, aceasta îngheță. Lasse o ridică de pe piedestalul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
aruncă departe, departe, tocmai în Africa. În câteva secunde, Norvegia fu acoperită din nou de gheață, peștii înviară, focile și urșii se reîntoarseră în țară. Lasse, văzând că totul a revenit la normal, instaură monarhia parlamentară, își luă rămas-bun de la pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
normal, instaură monarhia parlamentară, își luă rămas-bun de la pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
o doriseră conducătorii lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Ești cu mașina aici? - Da, dar ce leg... - Ce marcă? - Un Nissan de teren, dar... - Uite, îți dau două rubine pe el, zise baba scoțând la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu era mare lucru de văzut, intră într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ca noi. - Da, într-un fel. Ție cum îți place albumul? - Foarte mult. Albumul anului, aș zice... - Da... Auzi, n-ar trebui să o luăm înspre aeroport încet-încet? - Încet-încet, da. Am intrat în casă. - Trebuie să-i dau de mâncare pisicii, a zis Manson. Scoase o cutie de Whiskas dintr-un dulap și o goli într-un castronaș. - Ce model de pisică ai? m-am interesat. - Una albă. Stai, că poate vine. Pis-pis-pis, Lily, hai la masă! Pis-pis! Nimic. - Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trebui să o luăm înspre aeroport încet-încet? - Încet-încet, da. Am intrat în casă. - Trebuie să-i dau de mâncare pisicii, a zis Manson. Scoase o cutie de Whiskas dintr-un dulap și o goli într-un castronaș. - Ce model de pisică ai? m-am interesat. - Una albă. Stai, că poate vine. Pis-pis-pis, Lily, hai la masă! Pis-pis! Nimic. - Probabil că doarme la mine-n cameră pe pervaz, îi place acolo, la soare. Lily! Lily! Pisica n-a apărut. Am ieșit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
într-un castronaș. - Ce model de pisică ai? m-am interesat. - Una albă. Stai, că poate vine. Pis-pis-pis, Lily, hai la masă! Pis-pis! Nimic. - Probabil că doarme la mine-n cameră pe pervaz, îi place acolo, la soare. Lily! Lily! Pisica n-a apărut. Am ieșit în curtea din față cu bagajul, în timp ce Manson a scos mașina din garaj. Avea un Volvo 960, vechi, dar în stare bună. Ne-am urcat. - Pune-ți centura, m-a avertizat Manson, și am pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă, să lăsați dracului pisoiul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trebui să stați de vorbă cu el, să-i explicați că modul lui de a se comporta lasă de dorit. În fond, animalele... - Adică ai venit la mine numai pentru asta? - Da. - Pentru că fi-miu s-a jucat cu o pisică? - Da. Nu s-a jucat, a bătut-o. - Și ce să-i fac? - Aș sugera să îi explicați lui Nicolae că nu este frumos să chinuie animale. - Da’ pe dumneata ce te privește, domne? E copil, nu a făcut nimănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
unei femei. Doamna Popescu, am presupus. Țipa la cineva. - Domnul Popescu? l-am întrebat pe cel pe care îl aveam în față. - Da. Ce e? - Am venit să vă comunic ca l-am văzut astăzi pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și vreau să vă rog să vorbiți cu el și să îi explicați că nu este etic să... - Du-te domne de-aici! a țipat omul la mine. - Mda, bine, mă duc, am zis întorcându-ma către lift. - Ia, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a zis zâmbind. Cu ce te pot ajuta? - Bună ziua, domnule profesor Popescu. Mă scuzați că vă deranjez... - Nu face nimic... - Dar am venit aici pentru că azi, întâmplător, l-am observat pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și mă gândeam că poate ați putea fi atât de drăguț încât să-i explicați că acest comportament este, din păcate, absolut greșit. - Chiar este? a întrebat retoric Popescu. Dar intră, să stăm de vorbă. Am intrat. Popescu m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
oprit. I-am zis doar că, dacă o să pună mâna în foc, o să îl doară. Și exact așa a fost. Și a învățat deci singur că focul poate fi neplăcut. - Da, am zis, dar, scuzați-mă, care este legătura cu pisica? - Ei, vedeți, asta cu animalele este iarăși un lucru pe care trebuie să-l învețe singur. Eu nu pot decât să îi spun că pe animale le doare, dar până nu află el acest lucru, din proprie experiență, nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
animalele este iarăși un lucru pe care trebuie să-l învețe singur. Eu nu pot decât să îi spun că pe animale le doare, dar până nu află el acest lucru, din proprie experiență, nu am ce face. Cândva, o pisică îl va zgâria sau va fi mușcat de un câine, Doamne ferește, dar asta e, eu nu am cum să intervin. Pot doar să îi spun ce se va întâmpla sau ce se întâmplă, dar nu îl pot opri. - Hm, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Este vorba despre băiatul dumneavoastră. - Da? Ce-a mai făcut? - Păi, a chinuit un pisoi împreună cu alți băieți și vreau să vă rog să stați de vorbă cu el pe tema asta. Știți, mie-mi plac animalele, și mai ales pisicile - de fapt, numai pisicile -, și m-a întristat să văd niște copii atât de lipsiți de inimă, cum să vă zic... Femeia a început să plângă. - Știți cum este să crești singură un copil? a întrebat printre lacrimi. - Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dumneavoastră. - Da? Ce-a mai făcut? - Păi, a chinuit un pisoi împreună cu alți băieți și vreau să vă rog să stați de vorbă cu el pe tema asta. Știți, mie-mi plac animalele, și mai ales pisicile - de fapt, numai pisicile -, și m-a întristat să văd niște copii atât de lipsiți de inimă, cum să vă zic... Femeia a început să plângă. - Știți cum este să crești singură un copil? a întrebat printre lacrimi. - Nu, nu prea. - Mai ales un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
vă zic... Femeia a început să plângă. - Știți cum este să crești singură un copil? a întrebat printre lacrimi. - Nu, nu prea. - Mai ales un băiat... Nu vrea să asculte de mine, i-am mai zis și eu, lasă dragă pisicile în pace, că l-am mai văzut și eu, nu te mai ține cu golanii ăia, mai bine stai în casă, uită-te la televizor, pune mâna pe o carte... Dar băiatul nu ascultă, și eu fac și eu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Ah da, îmi amintii. Patinoarul. Da, gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi poșta, mai sus pe drum pescăria, chiar vizavi de poteră. Pe deal vom amplasa bineînțeles o piscină, și fabrica de pisici, pușcăria, un pâlc de palmieri... PULA FERMECATĂ Muzica: Smashing Pumpkins, David Bowie, Kraftwerk, Suede 1. Era duminică dimineață și îmi făceam clătite când a sunat telefonul. Am pus polonicul pe care tocmai îl umplusem cu aluat înapoi în oală, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Pavel Ciocan, Administrator Bloc. Din pricina acelei conducte sparte, eu duhneam dinspre pulă, subsuori, buric și picioare. Din gură îmi ieșea o aromă acidulată, gazoasă chiar. În mașina de spălat care nu mai spăla putrezeau ciorapi, chiloți, tricouri, fire din blana pisicii. În veceu se adunaseră două chile de căcat. Vecinii mă ocoleau, iar eu, la rându-mi, îi ocoleam pe ei, aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ministerul, cu firma Gaun, cu președintele, cu pompierii, cu poliția, cu salvarea, cu municipiul, cu sanepidul, cu starea vremii și cu administratorul de la scara A. - Se vorbise, se vorbise, afirma doamna Lucreția Morocan, o babă afurisită care trăia cu șaptesprezece pisici. Nimeni nu era responsabil. Nimeni nu putea face nimic. - Să angajăm alt administrator, ceru domnișoara Zilieru-Rosetti, o tânără palidă, părăsită de soț, frumusețe și noroc. - Nu se poate, ne informa Ion Lupescu, avocat. Contractul nu poate fi reziliat decât cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]