2,526 matches
-
care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai mult în șoaptă: - Ioniță zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
val. La urma urmei, nici nu era un om rău, îl vede încă aievea îngenuncheat în fața porții mănăstirești și îl trece un fior de solidaritate. Acum. Dar atunci i se păruse de neconceput. S-a trezit în bezna totală din pivnița casei lui Mihnea. Era legat cu multe rânduri de lanțuri groase, făcut pachet de sus până jos, îngropat până la gât în pământ și cu un sac pe cap. Nici măcar nu știa ce se întâmplă cu el. Era speriat, umilit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
inelul de pe degetul mic al lui Mihnea, care semăna cu o bilă neagă, pe care era gravată și aurită litera M. - Te vând la niște venețieni, care o să te țină numai cu apă sărată. Apoi îl lăsaseră acolo, în bezna pivniței, fără să-i mai pună sacul pe cap. Trăgea în nări mirosul de pământ umed, mucegăit și împuțit de șobolani, fără să-și poată mișca mâinile ori vreo parte a corpului în afară de cap. Iar acesta nu-i folosea la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de mărimea unui măr mare, din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate, îl speriaseră instantaneu. Pe măsură ce armata de cocoloașe se apropia, începuse să înțeleagă. Era un grai cunoscut și atât de cald, încât își simțea inima palpitând și creierul invadat de amintiri imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
amintiri imposibil de legat într-o poveste. Și imediat știuse că sunt glole. Îi înconjuraseră capul și îi povesteau tot felul de lucruri că abia a răsărit luna, că la nici trei metri sub el trece un izvor, că din fața pivniței se vede pădurea, că trebuie să respire de trei ori și pe urmă să se învârtă încetinel și, împins de ele ori de forța lui, începuse să se rotească, apoi să intre într-un vârtej, plăcut mai întâi și îmbătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fost prea puternică. Stătea lungit pe pământul umed și-i venea să râdă, apoi a intrat brusc în hohotul de râs al glolelor. Lanțurile au sărit deodată. Era din nou Zogru, încrezător în sine și gata să iasă din pivniță. Primul lui gând a fost să-l caute pe Ioniță și să-l strângă ușurel de beregată, apoi să-i smulgă limba și să i-o fâlfâie prin dreptul ochilor bulbucați. Dar n-a făcut așa. A ieșit omenește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui gând a fost să-l caute pe Ioniță și să-l strângă ușurel de beregată, apoi să-i smulgă limba și să i-o fâlfâie prin dreptul ochilor bulbucați. Dar n-a făcut așa. A ieșit omenește pe ușa pivniței, punând-o cu grijă alături de toc, apoi a urcat treptele spre grădină. Era noapte luminată de lună. Răsura albă răspândea un miros care îl făcea să plângă și să se înmoaie. A luat-o pe aleea pietruită, iar când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vorbă. Mihnea se ridicase alene și, după ce o privise ironic și disprețuitor pe fata rămasă pe podea, îi poruncise scurt: Să nu te miști de-aici. Altfel vei fi moartă, înțelegi? Moartă și îngropată! Apoi plecase însoțit de servitor spre pivnița în care îl aștepta minunea: omul cu puteri de zmeu, prins ieri în Târgoviște, adormit cu buruieni și adus acum la Șotânga. Pampu-Zogru nu-i făcuse însă cine știe ce impresie, așa că amânase probarea lui. Voia să-l pună să ridice buștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
buruieni și adus acum la Șotânga. Pampu-Zogru nu-i făcuse însă cine știe ce impresie, așa că amânase probarea lui. Voia să-l pună să ridice buștenii rămași în mijlocul curții încă din toamnă. Și pe urmă... avea planuri. Dar tocmai când ieșea din pivniță o văzuse pe Ghighina alergând pe aleea grădinii și începuse să urle și să dea ordine: - Hoața! Prindeți hoața! Să vină gărzile și s-o ducem în cetate! Doi servitori se iviseră pe lângă tufele de răsură. Fata, și mai speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și pe urmă seara în care îl dusese, legat și adormit, la Șotânga, în pivniță. Se ruga tremurător, ținut dintr-o parte și alta de Petru și Ion, care și ei aveau să mai vină câțiva ani buni la poarta mănăstirii, să se închine ori să-și aducă aminte, iar pe urmă, după ce mănăstirea Snagov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap și mesteca fără oprire tot felul de materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni curiozitatea, văzându-mă obligată să-i istorisesc apariția mea în ținuturile lor. Hedwig mă luă de mână și mă trase după el până într-o pivniță întunecată plină ochi de felurite oglinzi. Pe jos stătea o oglindă de culoare acvamarin. Este singura cale să te înapoiezi acasă, îmi spuse Hedwig, în timp ce fredona un cântecel pe nemțește. Haide! Ce mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reînverzit și florile au înflorit. După 12 ani de întuneric, totul revine la viața liniștită de dinainte. Desigur că ceilalți zmei răi, care făceau parte din alaiul lui Marcus, au fost exilați din țară, mama Izabelei a fost eliberată din pivnița întunecată și poporul a devenit din nou liber, iar oamenii nu mai mureau de foame, de sete și de oboseală. Regina nu a fost de acord ca fiica sa să se căsătorească cu Mex și, din cauza supărării, s-a îmbolnăvit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am sărit de pe podium și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza mare, cu vlăjganii, în vechea pivniță care ajunsese adăpost antiaerian, nu mă uitam unde lovesc, trăgeam cu ochiul doar la intrarea principală, în timp ce oamenii se apucaseră să strige, dar n-am ținut cont de ei, nu mă gândeam decât la rangă, s-o țin cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voiam s-o fac, repetă el. Am alergat acasă, tata era beat mort, ca de obicei. Nici măcar nu mi-a lăsat răgazul să vorbesc, mi-a tras o mamă de bătaie pentru că umblasem creanga, după care m-a azvîrlit În pivniță. De n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo. RÎse scurt, fără urmă de bucurie, cînd o văzu pălind. - Nu seamănă cu imaginea pe care ți-ai făcut-o despre mine, nu-i așa? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dubioși. Mulți se miră, dar Noyon e un oraș violent. Sunt o mulțime de negri și de arabi, Frontul Național a făcut 40% la ultimele alegeri. Locuiesc Într-o casă de la periferie, cutia de scrisori mi-au smuls-o, În pivniță nu pot lăsa nimic. De multe ori mi se face frică, se aud Împușcături. Când vin de la liceu, mă baricadez În casă, nu ies niciodată seara. Din când În când fac puțin Minitel roz*, și asta e tot. Fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Stranietatea acestor Împrejurimi halucinatorii era, Într‑un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am refuzat să fiu un debil. Într‑o dugheană de vechituri dădusem peste o carte de Walter P. Camp cu sfaturi menite să‑ți mențină forma fizică, și am făcut și eu ce făcea faimosul antrenor de fotbal - căram din pivniță găleți grele pline cu cărbuni, mă ridicam În mâini, m‑am antrenat trăgând pumni Într‑un sac de box. Am studiat un mic tratat de respirație intitulat Cum să devii puternic și să te menții astfel. Le spuneam tuturor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rotească și pe momentele ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE ECHIPAT ACTUL I O pivniță. O masă. O lumânare aprinsă pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut în zid. O trompetă atârnată în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE ECHIPAT ACTUL I O pivniță. O masă. O lumânare aprinsă pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut în zid. O trompetă atârnată în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV stă chircit, în prim plan. Spectatorii găsesc acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV stă chircit, în prim plan. Spectatorii găsesc acest tablou la intrarea în sală. Din când în când, în timp ce-și ocupă locurile, de sus, de undeva de deasupra pivniței, se aud bubuituri și ecouri șfichiuitoare. Aceste sunete se întețesc pe măsură ce sala se umple. Par a fi niște explozii îndepărtate, apoi un uragan care se apropie. MACABEUS va rămâne insensibil pe toată desfășurarea primei apocalipse. PARASCHIV se va chirci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un uragan care se apropie. MACABEUS va rămâne insensibil pe toată desfășurarea primei apocalipse. PARASCHIV se va chirci și mai tare și se va lovi cu pumnii în cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l trântește în colțul încăperii.) Ai să fii al meu, sfințișorule... (Începe să-și dea jos haina.) (Urletele apocalipsei, raze de lumină pătrund prin crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se petrece pe fondul haosului de deasupra pivniței, pereții se zguduie, din tavan curg praf și bucăți de tencuială; deasupra se aud, eventual, semnele unei lupte, rafale de armă, loviturile antiaeriene etc.) PARASCHIV (Chircit în colț, trezit și înspăimântat.): Ce vrei? MACABEUS (Scoțându-și centura.): Să mă omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o intrare în pivniță. Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit, pașii rămân imobilizați pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]