5,484 matches
-
numai când mă gândesc la dumneata?! Asta nu e adevărat. — Ascultă-mă. Ai trei minute să formulezi totul într-o singură propoziție și să mi-o spui în față sau să nu te mai văd pe aici. Am izbucnit în plâns. — Mi-e scârbă de căruciorul acesta! am țipat și am luat-o la goană spre casă. Dimineață la șapte eram din nou la el. — N-am vrut să te supăr - i-am spus eu. Dar el era de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat ursul de la spate și am izbucnit în plâns și mi-am amintit totul. Îl strângeam de-i pârâiau paiele și mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă. Engelhard plesnea de fericire. I-a dezgropat de undeva clientului un scaun, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe dealul din nord, spre cimitir. Dacă femeia figura pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe el cu ei. După o oră, se întorceau și-l lăsau pe predicator să coboare, în timp ce femeia își continua plânsul. Tata nu a mai venit acasă. L-au înmormântat undeva în Italia. Mama avea o poză cu locul acela. Nu era nimic acolo, doar rânduri-rânduri de cruci, iar mama se întreba care o fi a lui tata. Tanti Mae a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
M-am întors cu fața la el, ridicasem vocea. —Ești sigur? Vrei să spui împreună sau separat? Privirile între patru ochi combinate cu tonul interogativ erau prea mult pentru Tom. S-a încruntat și părea că mai are puțin și izbucnește în plâns. M-am uitat la ceasul din pub; era două și jumătate. Dacă m-aș fi dus chiar atunci, ar fi fost probabil să o zăpăcesc pe Judy cu entuziasmul meu. Dar s-ar putea să creadă că sunt doar beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ea și acum nu mai eram. Asta m-a făcut să fiu furios. Când era în mașină parcă visa. Era ca și cum o pierdusem. Și ce ai făcut în legătură cu asta? Sigur ai făcut ceva. Mai avea puțin și izbucnea în plâns. —I-am... i-am spus lui Clifford, a bălmăjit cu capul în poală. M-a luat complet prin surprindere. — Dar el știa deja, am spus năucită. De la Judith Frank. Nu, nu e vorba despre asta. Tonul vocii mi-a eliminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din plâns. Și-a scos batista din buzunar și s-a șters cu ea pe față, dar lacrimile continuau să vină. Nu reușea decât să facă loc unui nou val. Mi-am îndepărtat privirile și mi le-am fixat pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
când au fost furate tablourile... —Vreau să spun că nu eu am început totul, a spus, pe un ton de toată mila. Nu aș fi făcut-o, nici nu m-aș fi putut gândi singură la așa ceva... A izbucnit în plâns. M-am dus în bucătărie, de unde am luat ceva de ronțăit și m-am întors cu niște șervețele, pe care i le-am dat. înțelegătoare, grijulie, asta-s eu. Le dau celor interogați cele necesare ca să plângă. — Atunci cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
târziu, a luat un taxi și m-a ajuns din urmă. Am plâns în brațele lui, am călătorit împreună până la Constanța, de unde am luat avionul spre București. Am ajuns chiar în ziua incinerării. Mama mă aștepta cu ochii umflați de plâns. Slăbise și mai mult. - S-a aruncat în aer, a spus ea. Vocea i s-a frânt și a hohotit de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am luat avionul spre București. Am ajuns chiar în ziua incinerării. Mama mă aștepta cu ochii umflați de plâns. Slăbise și mai mult. - S-a aruncat în aer, a spus ea. Vocea i s-a frânt și a hohotit de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își pierduse dintr-o dată toată plăcerea de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un rând. Știrea despre sinuciderea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
despre plonjarea în apele oceanului ca un exercițiu de stil. Cuvinte goale, pe care el le luase în serios. Benedetto abandonase visele lor pentru două picioare lungi de fată. Beppo începuse să râdă isteric, un râs învecinat cu hohotul de plâns. În tipografie totul era bine ordonat de mâna lui Benedetto. Numai hainele tinerilor dispăruți atârnau ca niște drapele de doliu bătute de vânt. Lui Beppo i se năzări că totul se întâmplase din cauză că nu făcuse nimic pentru a regăsi corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trăi oamenii acolo? Cauză-efect, îi trecu prin cap deodată, nu se știe cum. În clipa în care deschise ușa apartamentului de bloc din Timpuri Noi unde își aminti că stătea cu chirie de zece ani, pe Abdulah aproape îl apucă plânsul. Era o mizerie de nedescris, cumplită, iar cei doi copii ai lui urlau de foame. Deschise frigiderul, încercând să încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
umeri și mă strâng, pentru prima dată, lipindu-mi obrazul de obrazul unui bărbat, am spus cu glas aspru și gros: „- Vaseaă euă suntă“ Voiam să adaug „prietenul tău“, dar mă temeam că după „pri“ la „eternul“ voi izbucni în plâns. Simțind cu o groază rece că sunt gata să plâng, l-am dat brutal pe Burkeviț la o parte, i-am scuturat fața care, cu ochii închiși, cu paloarea și cu nasul scurt, semăna cu masca în ghips a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise să-l bage în seamă. Știa cine e la capătul firului, putea să jure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngîna printre hohote de plîns. Înfrînt, se refugia În literatură. Pămîntul făgăduinței. (Și cînd Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atît de dușmănit și atît de hulit!) La un moment dat am luat hotărîrea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și, În cele din urmă, pe furiș, dintr-o celulă din castelul Montjuïc, unde, ca pe mulți alții, nimeni nu l-a văzut intrînd și de unde n-a mai ieșit niciodată. Mama Clarei citea scrisorile cu voce tare, ascunzîndu-și neîndemînatic plînsul și sărind peste paragrafele pe care fiica lor le intuia fără să mai fie nevoie să le citească. Mai tîrziu, la miezul nopții, Clara Își convingea verișoara, pe Claudette, să-i recitească scrisorile tatălui ei În Întregime. Așa citea Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
locui aici, În casă la noi, dacă sînteți de acord. Cerșetorul ne privi pe amîndoi, amuțit. — Ce spuneți? Întrebă tata. Intrați În echipă? Mi se păru că urma să spună ceva, Însă tocmai atunci Fermín Romero de Torres izbucni În plîns. La prima leafă, Fermín Romero de Torres Își cumpără o pălărie ca-n filme, niște pantofi de ploaie și se zori să ne invite, pe mine și pe tata, la o porție de coadă(sulăă de taur, care se prepara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu vi se pare că un act important cum este acela de a vota ar trebui să merite din partea tuturor alegătorilor cu simțul răspunderii o expresie gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește plânsul, Cum vi se pare, râsul sau plânsul, Vorbiți-mi din nou de urcior, spuneți-mi de ce nu v-ați gândit să-i puneți la loc toarta, există paste de lipit adecvate, Această îndoială înseamnă oare că și dumneavoastră vă lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
important cum este acela de a vota ar trebui să merite din partea tuturor alegătorilor cu simțul răspunderii o expresie gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește plânsul, Cum vi se pare, râsul sau plânsul, Vorbiți-mi din nou de urcior, spuneți-mi de ce nu v-ați gândit să-i puneți la loc toarta, există paste de lipit adecvate, Această îndoială înseamnă oare că și dumneavoastră vă lipsește o aripă 1, Care, Vă plac vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
articolului din ziarul confiscat, cel care are titlul Ce Mai Avem De Aflat, cel care, printre rânduri, povestește istoria adevărată a celor cinci zile, atunci comisarul nu reușește să se abțină și chiar acolo, ca un copil, izbucnește într-un plâns convulsiv, o femeie de vârsta lui vine să-l întrebe dacă se simte rău, dacă are nevoie de ajutor, iar el poate doar să facă semn din cap că nu, că e bine, să nu-și facă griji, mulțumesc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sigur dacă mă așteptați sau nu, i-am zis dnei Strickland încercând să par netulburat. — Firește că te așteptam. Anne aduce într-o clipă ceaiul. Chiar și în semiobscuritatea din cameră am observat că fața dnei Strickland e umflată de plâns. Pielea ei - de obicei cam palidă - era acum pământie. — Ți-l amintești pe cumnatul meu, nu? L-ai cunoscut aici la noi chiar înainte de vacanță. Ne-am dat mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
undeva după perdele. Ne-am terminat ceaiul. Nu vrei o țigară? m-a întrebat dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea nicăieri. — Mă tem că nu e nici una. Deodată a izbucnit în plâns și a ieșit repede din odaie. Am fost surprins. Acum presupun că lipsa țigărilor aduse de obicei de soțul ei i l-a readus în minte, și noua senzație că micile bucurii cu care era deprinsă lipseau acum, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]