1,291 matches
-
o apăsătoare și tragică toamnă, când bolșevicii luaseră puterea, unul din aghiotanții lui Kerenski i-a cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru Benz nu era bun iar Wolseley-ul dispăruse În mod jenant, și păstrez cu drag amintirea acestei solicitări (recent negată de eminentul meu prieten, dar În mod cert formulată de aghiotantul său) numai dintr-un punct de vedere compozițional - din cauza
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-l Însoțesc Într-o excursie În Alpii elvețieni; Christopher nu mai știu cum, retrăgându-se dintr-o partidă de dublu de tenis, când a aflat că partenerul lui urma să fie un hindus; T., un chelner foarte bătrân și plăpând, vărsând supa pe profesorul universitar A.E. Housman, care se ridicase brusc În acel moment, de parcă s-ar fi trezit dintr-o transă; S.S., care n-avea nici o legătură cu Cambridge-ul, dar care, ațipind pe fotoliu la o serată literară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întrucât nici una din aceste scrieri nu putea circula În Uniunea Sovietică, toată afacerea căpăta un aer de irealitate fragilă. Numărul de titluri era mai impresionant decât numărul exemplarelor vândute, iar numele editurilor - Orion, Cosmos, Logos și așa mai departe - păreau plăpânde, instabile și ușor clandestine, precum firmele care scot cărți de astrologie sau de sexologie. Totuși, privind În urmă cu seninătate și judecând numai după standarde artistice și științifice, cărțile create in vacuum de scriitorii emigrației par astăzi, indiferent de defectele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zâmbet” s-a arătat. Doamne, ce fericit este acum, Acel copil îngenunchiat, Alături de Mămică lui, El s-a rugat, s-a rugat, Acel copil nevinovat Cu ochii plini de lacrimi, Icoana cu Iisus cel Răstignit A sărutat și a-mbratisat. Copilul plăpând cum era, La pieptul mamei se starngea. Văzând durerea lui Iisus pe Cruce, Pe mama o-ntreba : - De ce L-au pedepsit pe El ? Cu duioșie și durere Și lacrimi printre gene, I-a zis : Vei află tu mai tarziu... Copilul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ai vorbit cu mine și cu el. și a ieșit cu pași ușor târșâiți, pipăind podeaua de parcă se temea să nu se ridice deasupra. La doar câteva zile a primit veste de acasă. Toți, dar absolut toți ai săi, inclusiv plăpânda Steluță se aflau la parohia din Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă judecată un trimis al episcopiei. La sfârșit, gata de plecare, acela a mai spus niște vorbe la care bătrânul preot Istrati nu a găsit mult timp deslegarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta era întrebarea și nu doar întrebarea acelui sfârșit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că în istoria (milenară) a cărții, ca și în istoria (multiseculară) a "cărții tipărite", au fost depășite multe evenimente grave; dar cartea și-a atestat rezistența, pentru că o carte, ca o pasăre, nu trăiește doar prin trupul ei (puternic sau plăpând, dar, oricum, pieritor), ci prin funcția ei, care este zborul care a înălțat-o peste condiția de reptilă primitivă. Prin îndeplinirea acestui rost, cartea devine om; sau, omul și-a asumat, în ființa sa, cartea. Cred că o carte este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am trecut în mileniul III al erei creștine. Acum sunt convins că Corneliu Zelea Codreanu a obținut o biruință divină. Oricât de grea ar fi iarna, oricât de mult s-ar prelungi, după iarnă trebuie să vină și primăvara, când plăpândul ghiocel prinde curaj și iese la lumină. Să nu uităm: Codreanu a mărturisit că scopul vieții nu-i viața ci învierea. Lumina lui Codreanu va răsări din mormântul lui pângărit. Va veni o zi când și Corneliu Codreanu va fi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
indică fără încetare copiilor să aibă grijă la accidente, la microbi, căzături, etc. sub formulări ca: „îmbracă-te bine, tu nu ești așa de rezistent”, „ai grijă să nu te lovești, tu ești mai slab”, „să te odihnești, tu ești plăpând”, „nu alerga, nu ai rezistență”, etc. reprezintă o cale de instalare a sentimentelor de inferioritate. O altă cauză o constituie eșecurile suferite în decursul vieții individuale, cu ocazia unor experiențe traumatizante, când subiectul a trăit o situație pe care nu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
șampanică! Unu cu chifle: Trei chifle zece bani! Trei chifle zece bani! Un telal: Haine vechi! Cumpărăm! Un vânzător de ziare: Universul! Adevărul!, Dreptatea! Epoca!, Timpul!, Constituționalul și Drapelul de mâine!... Voința națională, Liberalul și Moș Teacă!“39 Și mai plăpândă, cu versuri boante și rare sclipiri de vervă umoristică, se dovedește a fi „marele succes al zilei“, revista Cum se scrie o revistă, reprezentată în timpul neutralității, în aprilie 1916 și semnată, din justificată prudență, cu mai vechiul pseudonim Radu Țandără
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu era în stare să aleagă ceea ce era destinat traiului trecător de ceea ce era destinat eternității. C.A. Rosetti a rămas totuși. Dintre toți ziariștii de la 1871, C.A. Rosetti e singurul care a rămas. Cu toate că nu este operă mai plăpândă decât opera ziaristului și nu este scris mai efemer și mai lipsit de însușirile vieții îndelungate. Ziaristul, acesta e sorțul său, are datoria să scrie spre a fi înțeles de cei de față, iar nu spre a fi apreciat numai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatizmu-ți, puternic prin cruzime. Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge, pân’ ce ai dat [pept] cu mine: De-atunci au trecut secoli!... Plăpânda omenire S-a deșteptat, și numai tu stai în adormire. Ademenit de visuri nebune și trufașe Făr-a pătrunde norii care te țin în fașe, Orb uriaș cu cârjă, tu genele-ți ridică Și vezi l-a tale poale cât umbra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
celor spuse de mine. Aceasta, deși știu că nu este un lucru plăcut pentru domnia voastră să fie dată publicității o scrisoare ce descrie realitățile din România. Trebuie să încep prin a vă felicita pentru maniera strălucitoare în care ați înăbușit plăpânda mișcare de disidență, cât și tinerele sindicate independente, ale căror conducători zac în închisori sub acuzația de a fi legionari, exemplu: părintele Calciu, doctorul Cană și mulți alții. Nu intenționez ca prin această scrisoare să fac literatură, ceea ce oricum nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o parteneră un pic frivolă, care visează Statele Unite și călătorii pe mare.” Actualul rezident al Statelor Unite se grăbește să precizeze: „Soția mea a fost totdeauna o femeie pozitivă și plină de viață; nu pot exclude ca acea Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice preț, să fie chiar femeia pe care am văzut-o Însoțindu-l pe Tabucchi Într-o cafenea din Sottoripa. În cele din urmă, Spino, personajul funebru, bietul nenorocit pierdut În labirintul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
capătul lumii Groapa A doua zi dimineață mi s-a părut că visasem. Nu-mi venea să cred că am fost în pădure, dar cutia în care era armonica servea drept mărturie a escapadei. Burduful instrumentului arăta ca un animal plăpând. Deci era adevărat. Am fost în pădure. Am ajuns la centrală. Ventilatorul uriaș, chipul trist al tânărului paznic, colecția lui de instrumente. Capul îmi vâjâia în continuare. Auzeam un sunet distinct, ireal. De parcă mi s-ar fi împlântat acolo. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sufletește. Forța emotivă sporește în poezia Noapte roșie: învins, un bătrân voievod fuge „ca o nălucă, prin vifor, prin noroi”, fără să simtă că din răni „îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi”. Gândind însă în urmă, își amintește că „plăpândele domnițe în lanțuri zac robite” și că „tăiați pieiră coconii amândoi”, și atunci se întoarce „în valea unde lupta și moartea îl așteaptă”. Alte poezii evocă generic „cronicarul”, „boierul” sau conțin „lauda cuceritorului” și „prohodul războinicului”. C. se cufundă în
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Kafka cu toată greutatea lui493, care este o autoritate în toate 494, care își strivește fiul cu simpla existență a trupului său495, un fiu care își amintește de imaginea acestuia când se dezbracă împreună în cabina de baie: "Eu, slab, plăpând, pipernicit; tu, puternic, mare, voinic"496. Nu numai că prezența părinților îl condamnă să nu fie decât un copil, dar și să fie copilul lor, să aparțină aceleași rădăcini pe care am numi-o astăzi genetică și să trebuiască să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe Rabelais, pe Petroniu... etc. Se ajunge până la Hemingway, Dos Passos... „Vreau o puritate clasică unde căcatul e căcat și îngerii sunt îngeri.“ Iar baloanele făcute din soluția aceea de curățat veceul irizează, ca și cele din săpun Cheia, curcubeie plăpânde, plutitoare... Normal că trebuie să fie și raza de soare acolo... Mai ales dacă intervine o poveste tristă de dragoste... V.D.N.: Îngrozitor de plictisit, pui jos, între chiuvetă și mașina de spălat rufe, sticloanța cu Mr. Proper. Din izbitura de podea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cu personajele ei. Plăsmuiri pe care vrea cu tot dinadinsul să le facă să ,respire", reușind, mai degrabă, să le sufoce între digresiuni: ,Despre Rosaura nu pot spune decît că este ceea ce eu nu aș putea fi niciodată. O femeie plăpîndă peste măsură. Felul în care a căzut ea în mrejele nevoite ale lui Alois satisfăcea însă un fel de fantasmă a mea privind fecioarele despletite, nu știu cum să le spun altfel, care își stimulează călăii prin starea lor de victime îmbietoare
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
care-l particularizează, inclusiv sub unghiul plastic. Compunîndu-se contrastant, imaginile conturează un stil inconfundabil: "Muțesc privighetorile,/ mierlele, cucii./ Sîngeră în biserici/ icoana, pristolul.// Atenție:/ vin politrucii/ care vor bate în masă/ cu tovarăș pistolul.// Învață citirea și scrisul/ copiii noștri plăpînzi ca macii,/ parcă vorbind literei:/ «ținem la tine».// Atenție:/ vin maniacii/ care vor scoate ochii/ scrierii noastre latine.// Încă mai sună în zori/ «Deșteaptă-te, române»,/ încă nu-s izgonite, domnule Eminescu,/ cărțile Dumitale,// Atenție:/ vin căpcăunii/ care înjunghie Steme
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Cătălin D. Constantin Ce legătură poate exista între un ciclop respingător și un marțian plăpînd, între negrul care are coadă, așa cum susțineau primii exploratori europeni ajunși în Africa, și multvînatul Yeti, omul zăpezilor, între un sciapod și, să zicem, o sirenă? Nici una, în afară de faptul că toate aceste creaturi stranii și întrucîtva extravagante sînt rodul imaginației
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
cuvinte potrivite pentru experiențe tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate. „Nu știu de cine și de unde/ misterul vieții se pătrunde/ nu știu de unde și de ce/ a aparut deoarece/ nu știu de când și până când mă arde ochiul tău plăpând/ nu știu de când, de ce și cum/ mă înghite praful de pe drum/ nu știu de ce și de la cine/ atâta moarte e în mine.” („Nu știu”) Între Vasile Voiculescu și Lucian Blaga O sursă de inspirație deosebit de valoroasă pentru poezia lui Theodor
TEME SI SIMBOLURI CRESTINE IMPLETITE IN EXPERIENTA CONCRETA A ZILELOR NOASTRE de OCTAVIAN CURPAŞ, SURPRISE, ARIZONA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349721_a_351050]
-
Ca și pentru Bufonul lui Petru Ciubotaru. Chiar dacă rolurile nu sînt împlinite, discuția se menține în jurul unor aprecieri, fie și critice, ce țin de teatru și de spectacol. Ca și impresia superficialității lui Constantin Pușcașu în Orsino, ca și evoluția plăpîndă, dar corectă a tinerei Gabriela Iacob în Viola, a șarjelor groase și ineficiente ale lui Emil Coșeru în Sir Toby (își sacrifică replicile de dragul giumbușlucurilor ieftine). Fractura majoră la nivelul celor din distribuție se produce odată cu apariția tinerei Livia Iorga
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
parcul mă interesează dracul, spun cu mîna pe Acțiunea Absolută. pe dracul îl calc în picioare pînă devine una cu mine; handicapat atribut sinistrat. Cei mai de pe urmă Ești expresionistă cu neo în față îmi strigă pe sub nas, pe la subțiori plăpînde la cenaclu se citesc poeme pline de aer se înalță la cer cineva se urcă în balon și zboară cei care stau în spate au libertate de mișcare, de fapt, sunt liberi, pur și simplu, de unde dragostea mea pentru cei
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/15418_a_16743]