38,301 matches
-
alta. Dar în activarea iubirii între ele, persoanele se împărtășesc de Dumnezeu, de Persoana infinită prin Sine din veci, de interesul Ei pentru persoanele omenești la nesfârșit. De aceea orice treaptă nouă în unirea cu Dumnezeu e un punct de plecare pentru pornirea mai departe spre o nouă treaptă de unire cu El, pentru că El însuși ne atrage cu iubirea Lui mereu mai aproape de Sine și ne umple de o tot mai mare iubire față de El, Care se revarsă nu numai
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei în comunism, câștigă banii necesari răscumpărării ochilor tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent o fetiță. Complexul (numele își găsește și o semnificație secundă) simbolizează deopotrivă nostalgia și atașamentul primar față de un trecut bicisnic, dar și
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
adevăr riguroasă; dispunea de o forță de muncă ieșită din comun, de o nețărmurită dragoste de muzică; arăta un necondiționat respect muzicienilor, publicului. Datele talentului, ale științei profesionale de care dispuneau maeștrii Comissiona și Brediceanu au împodobit realmente lumea muzicii. Plecarea lor lasă tristețe în lumea melomanilor, în lumea muzicienilor, lasă un gol în lumea cea mare a muzicii. Au fost spirite luminate de o generoasă comunicare. Au pornit și s-au format ca muzicieni, ca intelectuali, în contextul fertil al
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
ai jazzului în România. În acest dialog al artelor nu este neglijată însă nici cinematografia, dat fiind faptul că Fitzgerald a lucrat și ca scenarist la Hollywood, a scris despre lumea studiourilor, iar romanele sale au servit drept punct de plecare unor interesante filme. Se înțelege că, dată fiind această empatie stabilită din pornire, se vor putea distinge două paliere ale demersului critic: o implicare afectivă, un fel de "discurs îndrăgostit", care, nesupravegheat, ar fi putut duce la estomparea, dacă nu
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc la nimic sigur/ iar paharele uitate pe mese/ după ce toți s-au dus să se culce/ imprimă spațiului un aer/ pe care nu-l vom ști niciodată" (O după-amiază în europa după ploaie). Precum într-
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
echipei redacționale. Proprietara ziarului s-a înșelat crezînd că lucrurile se vor rezolva ca la Evenimentul zile. Dumitru Tinu a făcut o echipă unită, atît lucru ar fi trebuit să știe fiica lui. Or, ea nu s-a așteptat ca plecarea echipei de conducere să-i facă pe aproape toți ceilalți să-și ia lumea în cap. Teoretic, Ana Maria Tinu avea dreptate, vrînd să despartă afacerea propriu-zisă de treaba redacțională. Și poate că s-o fi săturat de Cristian Tudor
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
Popescu nu numai că a plecat, dar n-a ezitat să titreze: "Adevărul a murit" deasupra articolului principal. Înțeleg supărarea demisionarilor - ei au făcut ziarul de la dispariția lui Dumitru Tinu. Totuși numic nu le dădea dreptul de a proclama la plecarea lor moartea ziarului la care și-au făcut numele. Oameni care pînă mai ieri, alaltăieri își declarau iubirea eternă pentru Adevărul au vrut să-l îngroape în ziua în care și-au anunțat demisia de acolo. Că Adevărul făcut de
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
de la bucurie la supărare, de la umor la dispreț, de la taină la revelație, iar Lyggia era parcă undeva în interiorul poveștii și de acolo completa sau sublinia sau corecta câte un detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu știu când, nu știu câte, iar la plecare am avut o senzație de ireal pe care Bucureștiul adormit de căldură nu mi-a putut-o risipi. Mă invitaseră la ei, la Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
Adică dacă poți deconstrui niște relații de "consangvinitate", puse, în general, mai presus de orice judecăți critice. Gîndindu-ne că ideile, chiar și cele mai inocente dintre ele, dau, vor nu vor, un tribut felului cum sînt scrise, un punct de plecare, pentru "deschiderea" falselor "falanstere", ar putea fi concluzia, pedagogică, oarecum, a lui David Randall: "Nu există jurnalism american sau european, liberal sau conservator, republican sau monarhist. Există doar jurnalism de bună sau de proastă calitate." Sigur, "buna calitate" înseamnă, cîteodată
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
ce par, așa împrăștiate și abandonate, terne, moarte, devitalizate. Minute în șir, mi-a plăcut teribil momentul acesta de așteptare prelungită, pare că nu se întîmplă nimic. Ni se dă timp să ne obișnuim cu scena goală, cu imaginile de după plecarea spectatorilor, să ne reglăm ritmurile, să căutăm, aproape prin întuneric, obiecte, să le descifrăm siluetele, să ne închipuim povești, taine. O scenă înclinată, cu scîndura patinată, un fel de podium este instalat pe spațiul propriu-zis de joc, așa cum făceau trupele
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Dumitru Avakian Surprinzător de adevărat, anul comemorativ închinat lui George Enescu - se împlinesc în primele zile ale lunii mai cinci decenii de la plecarea în eternitate a maestrului - suita manifestărilor prilejuite de acest important moment nu a debutat în România, ci în Italia, la Cagliari, în Sardinia. "Teatro Lirico" din localitate, una dintre cele șapte mari instituții de acest gen ale țării, a găzduit
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
de criză și alarmismele: "S-au făcut și greșeli dar nu trebuie să dramatizăm unele stări de lucruri, așa cum nu trebuie să încurajăm alte lucruri". înțeleagă fiecare ce-o vrea! Își poate oricine închipui dezamăgirea, dezumflarea, pleoștirea celor 22 la plecarea de la CC. Cât de mult se pregătiseră pentru marele asalt și cu ce puțin s-au ales! De fapt cu nimic, cel mult cu darea aramei pe față înaintea vicleanului Ceaușescu.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar săptămîni) urmăresc obsesiv cîteva teme: viața în București înainte de plecarea din țară a autoarei (care, la mai bine de două decenii după stabilirea în Occident continuă să îi domine visele), situația din Israel (autoarea a fost, vreme de un an de zile, profesoară la Universitatea din Ierusalim și are foarte
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
toți, de-a nu face, în nici un caz, concesii, nici măcar tinereții și încrederii acordate de vreun "cap" de cenaclu (a se citi, spre exemplu, cronica despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am reținut, la întîmplare: Expresionismul din sertar, Întoarcerea din concediu, Flirt cu postmodernismul, Lirică de tăuraș, Marea speranță albă) nu-ți dau pace pînă nu citești cronica, și
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
pune în valoare conexiunile cu alte texte "nemenționate de autor". Iată cum arată structura celor trei volume, menite să ofere "o perspectivă de ansamblu asupra creației lui Petru Dumitriu de până în anul 1960, ca și a extensiei tematicii românești de după plecarea sa din România în 1960": Primul volum are o prefață de Eugen Simion ca prezentare generală a operei și a relației apropiate a criticului cu scriitorul (p. V-XXVIII). Ecaterina }arălungă alcătuiește o foarte bună și detaliată cronologie a vieții
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
-o după 1989, și, cu prisosință, în ultimii patru ani. Nu vorbesc aici despre acel gen de solidaritate, tîmpă, uniformizatoare. De aceea, orice semn al solidarității intelectuale mi se pare o formă de izbîndă. A doua oară am suferit la plecarea "Dilemei". Și, de atunci, tot mai mult, tot mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației creștea, cu atît nu mai regăseam gesturile ample culturale. Nici deschiderea, nici atmosfera. Ceva
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
caracteriza "Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui și forma limbii naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești" (Eminescu și poeziile lui), dar nu avea de unde să bănuiască că, mai ales în vremurile socialiste, Eminescu va fi ridicat la rangul de divinitate națională absolută. Orice vorbă, cuvânt sau gest al
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
la liceu se împacă bine cu colegele de clasă și cu profesorii. Nu îmi fac probleme, deoarece aici, la gimnaziu, era cea mai bună din școală. Mache zise: - Cu toate că aveți mult de lucru, vreau să respect rugămintea Mariei, care, la plecare, mi-a zis să te scot seara la câte o promenadă pe bulevard. Crezi că părinții tăi vor accepta acest lucru, dacă vin să-i rog să te lase, mai ales că probabil cunosc de la domnul Alexandrescu că pot avea
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
e ultimul martor al clinchetului de pahar cu soare lichid, la masă cu cei doi prieteni boemi și artiști cât muntele: Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. E ultimul martor al prieteniei clădite la „Șarpele Roșu” și frânte numai fizic de plecarea pe rând a celor doi grăbiți de eternitate în brațele sale reci și misterioase. Nelu Ploieșteanu e un artist cu rară finețe și grijă să nu supere, să aleagă într-un grup un loc măcar cu o jumătate de pas
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
profesor nou venit în liceu avea obligatoriu un prim contact cu Scârboșilă pentru a-și lua orarul și apoi acesta dispărea inexplicabil, fără urmă. Unele persoane, aflate în primii ani de învățământ, nu mai treceau nici măcar pe la inspectorat să anunțe plecarea și dispăreau fără urmă. Sonia, îngroziță de cele întâmplate, încercă să sune la telefon să-și anunțe familia de grozăvia întâmplată. I se părea că nu i se întâmplă ei acest lucru. - Unul de aici din liceu, a sărit pe
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
toate celelalte... Cât despre fromajul care trebuia să fie surpriza cinei, au gustat sau nu, l-au lăsat pe marginea farfuriilor și, probabil din cauză că noi n-am avut rafinamentul de a-l prezenta cum se cuvine, a trecut neobservat. După plecarea musafirilor, am întrodus cu strângere de inimă delicatesa in frigider. Ceva se deteriorase pe blazonul meu imaginar. - Mâine să-ți iei la serviciu un sendvici cu chestia asta, mi-a spus soția. - Dar eu nu-mi iau niciodată senviciuri, am
SCHIŢE UMORISTICE (28) – BLAZON IMAGINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382709_a_384038]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > IZGONIREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am fost aspru pedepsită cu plecarea mea din rai, șarpele se mai târăște liniște te rog să-mi dai... N-am avut curaj atunci să îți cer firesc iertare, c-am mâncat din pom oprit fără pic de remușcare... Cerul s-a pornit a plânge c-
IZGONIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382745_a_384074]
-
de nuiele Se mai joacă și astăzi cu ele, Cu jucăriile din piatră și din lemn, Pe toți copiii lumii îi îndemn Din zările acestea, încă albastre- „Aveți grijă de jucăriile voastre!” De ce-ai plecat n-am știut niciodată, Plecarea aceea, dureros de ciudată, O are fiecare sub tâmple în viață Și pașii mei pe pământ o învață... Mama s-a dus lângă tine, știu, Ți-a purtat dorul atât de târziu! Sufletul ei din acele zile Îl aud și
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DOR DE TATĂ versuri, Bertoni D Albert Plecat-am taicule, demult, de-acasă Eu știu că tu tot timpul m-ai iubit Durerile ce astăzi mă apasă N-or însemna că eu te-am părăsit Plecarea mea, să nu-ți stea în inimă Precum un ghimpe de dor ascuțit Să te gândești că toate au o noimă De la-nceput, și până la sfârșit Adeseori, mă-ntreb dacă ești bine Cu sănătatea, tată, cum mai stai? Iar viața
DOR DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382772_a_384101]
-
cu Roland, prieten cu Liviu, cel mai în vârstă membru al grupului, arhitect. Nici el nu era echipat de munte, pentru că își propusese, să se plimbe de unul singur prin Predeal, să se liniștească după un proaspăt divorț și înainte de plecarea sa definitivă în Germania. - Ce faci, Roland? De când nu te-am mai văzut! Hai cu noi! Urcăm astăzi în Bucegi! îi spuse Liviu. Roland se bucură de ocazia neașteptată. Și acceptă fără discuții. Au coborat din tren la Bușteni și
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]