1,535 matches
-
omului, a istoriei, refugiindu-se în și preferând mai degrabă o artă de tip anecdotic sau fragmentar, exotic și fantastic sau alegoric, căzând cu o treaptă față de secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, când Omul era privit în plenitudinea, în abisalitatea sa „arhetipală”. Omul „fragmentat” de azi, analiticul care întârzie la nesfârșit asupra condiției umane și a ambientului său, orizontal sau vertical, istoric, ezitarea față de orice proiect de sinteză, de viziune - sub motiv că acestea nu mai „sunt posibile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și le rupe în activitatea sa dinamică, acest deziderat e cvasi-imposibil. Cu cât poziția sa socială e mai înaltă, cu atât enunțul „naiv” de mai sus se dovedește aproape irealizabil; dacă el este acceptat și aplicat în toată corectitudinea, în plenitudinea sensului său. De altfel, „contractele umane” diferă mult de cele financiare, în care anumite repere pot fi verificate și cuantificate la centimă, la o anume dată, și care au avantajul acelei autoreglări, unde efectele se acomodează totdeauna cauzelor, confirmându-le
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
său atinge cele mai înalte vârfuri ale inspirației, ale geniului poetic. Poezia văzută aici ca „o altă rațiune”, o „iraționalitate” care, alături de orgolioasa și dominanta rațiune a ultimelor secole, ne ajută nu numai să înțelegem, dar și să fim! În plenitudinea ființei noastre, actuale și eterne, în acel orgoliu pe care înșiși Zeii îl așteaptă din partea noastră, recompensă a „răbdării lor” față de limitele noastre, recompensa propriei lor realități! O realitate, iată, în altă „realitate”, un „cerc care se închide în alt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Vieții și a Ființei și pentru acest motiv am pus în fruntea capitolului de față metafora „piramidei răsturnate”. (Noi „mai” credem în metaforă, în ciuda deprecierii pe care ea o suferă în literatura post-modernă de câteva decenii și o considerăm, în plenitudinea și în toate formele ei, ca instrumentul esențial nu numai al Artei, dar și ca o „cale” a Iraționalului, cea de-a doua față a umanului, și așa cum Nietzsche, în mod revoluționar pentru gândirea modernă, a adăugat esteticii clasice dimensiunea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
magice sporite de intervalul temporal festiv constituie un nucleu ce radiază un spectru complet: ea folosește „spațiul-timp al mitului” pentru a cizela ființa umană în contactul cu dușmanul arhetipal și, prin victoria eroului, face să renască întregul univers cu toată plenitudinea lui vitală. Cufundarea în „eternitatea mereu actuală” în timpul sărbătorii este comună și jocului ca activitate superioară a spiritului fiindcă și el „elimină viața obișnuită (...), limitarea temporală și spațială, concomitența determinativității stricte și a libertății autentice”. Iar dacă inițierea este un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu un context care nu m-a solicitat în nici un fel de implicare creatoare responsabilă, nu avea nevoie de conștiința mea literară și civică, ci dimpotrivă a făcut totul să mă împiedice să exist, ca ființă demnă în lume și plenitudine de conștiință. Toată ființa noastră, în structurile ei cele mai profunde, a fost falsificată de comunism și deturnată de la traseul ei firesc, natural, într-un tip de societate cu toate reperele valorice răsturnate, am fost falsificați în fibra ființei noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
DASCĂL DE SUFLET AL NAȚIUNII ROMÂNE Prof. înv.primar Ana David Școala Gimnazială Ion Creangă Comună Ion Creangă Ne aflăm la un secol și jumătate de când nemuritorul pavestitor humuleștean era dascăl ocupându-se nestingherit de timp și mentalități să întruchipeze plenitudinea vârstei fără de vârstă. O face nu numai atunci cand scrie despre și pentru copil, descoperindu-i misterioasă lume, ci și, mai ales, când îl modelează și ne învață să-l modelăm și noi înșine prin educație. Scriitor și educator deopotrivă, el
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
unor sistematizări ce slujesc unei mai bune abordări a fiecărui text în parte și apoi la raportarea în întregul ansamblu al operei eminesciene, domnia sa depistează și aici șase "direcții cu teme și stiluri adecvate". Prima este cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Homer? Vedeți, nu trebuie să alergăm departe pentru a ne convinge ce poate produce un popor cu iubire de tradițiunile sale. E lucru dovedit că, precum o plantă fără lumină și apă nu poate să răsară și să ajungă la plenitudinea dezvoltărei sale organice, așa și din sânul unui popor, nu pot să nască și să se dezvolte talentele decât cu condițiunea de a nu fi de a început lipsite de căldura, de simpatia binefăcătoare, neapărată întru a încuraja pe timizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
drept În poponeață.) Sau ca o expresie, dincolo de orice Închipuire, a supunerii lor oarbe În fața ascendentului de care se bucură totuși bărbatul, cu mărețele lui atribute virile? - Probabil!... Am văzut femei căzând În transe cataleptice doar la vederea phalusului În plenitudinea lui erectilă.) Din snobism, imitație sau curiozitatea lor de femeie pentru Întreaga gamă, urcătoare și coborâtoare, a tuturor senzațiilor posibile? - Plauzibil!... (C. Ră du lescu-Motru, care a introdus la noi studiul psihologiei experi mentale și căruia i am citit, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai că vreau să dau curs liber tuturor tendințelor mele firești, dar totodată să fiu conștient de ele; și nu numai să fiu conștient, dar să le și armonizez într-un tot care ar fi adevăratul Eu. 28 februarie 1953 Plenitudine. Iată ce are importanță! Gesturile noastre, ideile noastre, cuvintele noastre, acțiunile noastre, simțămintele noastre să aibă plenitudine. Să nu fie goale pe dinăuntru... Să fie asemănătoare sunetelor muzicii, rotunjimii sferelor și a bolizilor, ca plinătatea lor de viață, rigoarea lor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ele; și nu numai să fiu conștient, dar să le și armonizez într-un tot care ar fi adevăratul Eu. 28 februarie 1953 Plenitudine. Iată ce are importanță! Gesturile noastre, ideile noastre, cuvintele noastre, acțiunile noastre, simțămintele noastre să aibă plenitudine. Să nu fie goale pe dinăuntru... Să fie asemănătoare sunetelor muzicii, rotunjimii sferelor și a bolizilor, ca plinătatea lor de viață, rigoarea lor interioară să le facă aerodinamice. Să fie mici universuri proprii, perfecte și realizate, a căror tota litate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care să fim noi. și să se învârtească, să cânte aceste mici monade, și muzica lor să ne umple și plinătatea acestei muzici, armonia sa perfectă, să fie semnul distinctiv și indubitabil al divinității noastre! Ieri-seară, numai presimțirea unei asemenea plenitudini mi-a umplut sufletul cu o bucurie nebună... Această plenitudine n-am resimțit-o decât câteva clipe, alături de Dânsul, dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției noastre, tot restul zilei... Vedenie Astăzi l-am simțit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceste mici monade, și muzica lor să ne umple și plinătatea acestei muzici, armonia sa perfectă, să fie semnul distinctiv și indubitabil al divinității noastre! Ieri-seară, numai presimțirea unei asemenea plenitudini mi-a umplut sufletul cu o bucurie nebună... Această plenitudine n-am resimțit-o decât câteva clipe, alături de Dânsul, dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției noastre, tot restul zilei... Vedenie Astăzi l-am simțit pe Dumnezeu. A venit ca o boare de lumină și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în afară de dânsul! Mihai, din Govora, lui Pierre la București 11 mai 1953 Mourning becomes Electra (O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei“. Jalea nu-mi stă bine: j’ai le malheur triste et c’est malheureux. Am vocația plenitudinii - din păcate, nu și posesiunea ei asi gurată. Aș prefera să-ți scriu din plenitudine, nu din sărăcie. Să-ți spun că mi-e dor de tine, dar nu ca unul care „se agață“ de lucrul rămas valabil în marasm
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei“. Jalea nu-mi stă bine: j’ai le malheur triste et c’est malheureux. Am vocația plenitudinii - din păcate, nu și posesiunea ei asi gurată. Aș prefera să-ți scriu din plenitudine, nu din sărăcie. Să-ți spun că mi-e dor de tine, dar nu ca unul care „se agață“ de lucrul rămas valabil în marasm, ci ca cel care îl verifică din perspectiva plinătății. Oricum însă - din prea plin sau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oamenii numai un anumit lucru sau nimic, ci sute și mii de lucruri, o infinitate, care să facă să zbârnâie toate corzile din mine, iar nu una singură și aceea fals! Septembrie 1958 O viață în doi... O viață a plenitudinii facultăților și posibilităților noastre. Noiembrie 1958 Nimic nu fusese pus la cale; nimeni nu fusese invitat... Dar ne-am adunat așa, de la noi putere, în virtutea unor amintiri din trecut sau, poate, a unui presentiment al viitorului. Unu, doi, trei... Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu - consider ca o datorie de prim ordin vegherea permanentă - prin luări de poziții în jurii, presă, radio, televiziune - ca arta populară să nu apară denaturată în nici o manifestare, pentru a reuși astfel să răspundă, cu toată plenitudinea, rolului și locului pe are trebuie să-l ocupe în cultura României socialiste.“ (Scînteia, 19 iulie 1977) „Este cazul aici să reamintim cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu cu ocazia Consfătuirii de lucru de la Mangalia, care cerea îmbunătățirea și îmbogățirea Festivalului, astfel
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru obținerea înțelegerii profunde din partea maselor, pe fiecare etapă istorică, a necesităților obiective în dezvoltarea socială. Tocmai de aceea nimeni nu e singur aici!“ (Scînteia, 30 octombrie 1971) „Grăbim acum viitorul pentru a ne pregăti o zi de mâine a plenitudinilor. Îl grăbim pentru a reduce și a anula handicapul de la care am pornit față de țările dezvoltate din punct de vedere economic, tehnic, științific. Avem, pentru aceasta, temeiuri ferme: unitatea moral-politică a întregii națiuni în jurul Partidului Comunist Român, conștiința revoluționară, legile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și vulnerabilitatea mea, vroiam să sfârșesc cu ele visând de a fi absent și în plenitudinea de a fi: inaccesibil, insesizabil, iresponsabil și totuși eu însumi. În fond, frica, alegerea de a fi total singur sau de a mă topi în totalitate; în amândouă cazurile era promisiunea de a nu mai exista. Dar cum această promisiune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să opui bucuriile spiritului bucuriilor corpului, căci nici corpul și nici spiritul n-ar putea să se bucure separat - și că unul din sensurile noastre cele mai reale de bucurie rezidă în această înțelegere carnală care e sexualitatea asumată în plenitudinea ei - în tandrețea iubitoare în care dorința cea mai vie și prietenia cea mai reală se contopesc una în alta indefinit. În fond, detest să scriu scrisori la mașina de scris, căci crispările sunt enorme și spontaneitatea gândirii mele suferă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e de mirare că nu primesc nici un semn de la tine. Și totuși uneori mi se pare că ești foarte, foarte aproape de mine, că îți pot atinge fața, părul. E o senzație scurtă, dar foarte intensă. Plătesc aceste clipe scurte de plenitudine cu mult vid, mult, mult... Te părăsesc numai pentru o clipă! Aștept vești de la tine cu mare nerăbdare. Te îmbrățișez cu tandrețea pe care o cunoști. (Nu ne uita) Al tău, ca întotdeauna, René. Vineri, 26 iulie 1974 (A zecea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
repertoriului, calității deosebite a interpretării, succesiunii la pupitrul dirijoral a unor remarcabile și familiare personalități, concertul jubiliar s-a constituit într-o adevărată sărbătoare. Oricât ne-am strădui, nu vom putea prezenta fidel celor care nu au fost în sală plenitudinea de trăiri estetice cu care ne-am îmbogățit prin strădaniile colectivului sărbătorit. Acest minunat concert, având și aportul prezentatorilor Constantin Avădanei și Petre Ciubotaru, actori ai Teatrului Național, s-a încheiat cu un Mulți ani trăiască adresat celui de-al
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
adepții scenariului religios creștin. Desigur, această chemare, evocând evenimentele unui sfârșit universal-uman, se extinde asupra tuturor ființelor umane indiferent de accepțiunea lor în raport cu experiența mistică, dar numai celor ce cred în viziunea cristică asupra destinului uman le este deschisă în plenitudinea tensiunii sale tot astfel, precum tabloul, deși este expus și câmpului vizual al unui ignorant, interpelează, întru trăire și meditație, numai pe iubitorul de artă. Dacă accept întru credință acel scenariu creștin, acea versiune a existenței și rostului ființei umane
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
caldarâmuri, iar pasul meu a devenit mereu un salt peste câte un astfel de trup. Auzul meu este invadat de murmurul și șoaptele de suferință ale unei lumi în care toți au fost egalizați întru boală. Epidemia intră în extazul plenitudinii sale și devine pandemie. Termenul de pandemie este, deasemenea, rezultanta a fuziunii dintre doi termeni grecești pan care înseamnă tot și același demos care semnifică ideea de popor. Astfel, cuvântul pandemie indică cucerirea fără rezerve, fără opreliști, a unei mari
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]