3,630 matches
-
cu grije taina..."; "sămânța de muștar râjnită"; op.cit., p. 56, respectiv 224) sau aparținând graiurilor de la curbura Carpaților: "borșul din husci"; cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele de plural de la caleașcă, pușcă, forme verbale iotacizate, de tipul "să vază", "să arză", "să deschiză" etc.; o aplicație de sinonimie regională riscată o constituie, presupunem, "muntenizarea" unui moldovenism: în dicționar apare o denumire "cismele cucului", glosată prin "ciuboțica cucului" (op.cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
persoană verbală fiind un spectru de valori virtuale care se actualizează într-un anumit context, dar această oscilație referențială nu e cîtuși de puțin colectivă. În cronicile polifonice narative pe care ni le oferă, nu există urmă de doxa, iar pluralele noi și voi sunt destul de rare. Aventura existențială și aventura livrescă sunt trăite cu toată suferința și patima unei ființe de carne care se dăruiește în carnea cuvintelor, dovedind că literatura nu ne constrînge să-i asociem un principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu s-ar fi putut construi conceptul de metaforă sau, pentru a uni printr-o sincopă: "metafora metaforei""234. Chiar dacă acest caz ar fi valabil, Derrida încearcă să argumenteze că, de fapt, nu se poate vorbi despre metaforă decât la plural; o singură metaforă, "fundamentală", nu ar fi o metaforă în adevăratul înțeles derridarian, din moment ce metaforicul înseamnă joc plural care nu își poate epuiza sensurile. Și Richard Rorty consideră că metafora este o modalitate de extindere a limbajului, încadrându-se, din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceste contribuții reținem sinteza: "Întreaga "criză a sociologiei" și a ansamblului științelor umane avea să rezulte din această distorsiune dintre specificitatea obiectului lor și imperialismul totalitar ale metodei științelor "pozitive". Este ceea ce explică și abundența pluralistă a acestor "științe" la plural. Multiplicând microtăieturile între psihologie, psihanaliză, lingvistică, filologie, fonologie, fonetică, gramatologie și cum remarcă Boudon însuși sociologia cutărui sau cutărui domeniu, epistemologia modernă pune cumva în circulație inevitabila tăietură epistemologică în măsură să epureze problematica și, mai ales, să mascheze prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de a face numai un simplu portret, mi-am dat toate silințele pe cât cunoștințele mele m-au ajutat să-l fac astfel încât oricine l-ar vedea să-l recunoască că fiind un om care a trăit în sfera artelor." Utilizarea pluralului devine semnificativă pentru că nu doar literatura este invocată aici, ci și celelalte arte, printre care și pictura. În calitatea sa de geniu, personalitatea sa obține acordurile ample ale celorlalte arte: se poate discuta despre caracterul pictural al peisajelor onirice eminesciene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei de-a doua. Noțiunile își vor căpăta forma de plural în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu recunoașterea și a altor culturi și civilizații în afară de a noastră. Începînd cu secolul al XIX-lea pînă la începutul secolului XX, gîndirea germană va pune în valoare termenul de cultură
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
presidential campaign. New York: Columbia University Press. Lipset, Seymour Martin și Stein Rokkan. 1967. Party Systems and Voter Alignments. New York: Free Press. Lipset, Seymour Martin. 1985. Consensus and Conflict. Essays in Political Sociology. New Brunswick: Transaction. Lijphart, Arend. 1977. Democracy in Plural Societies. A Comparative Exploration. New Haven: Yale University Press. Lijphart, Arend. 1979. "Religious vs. Linguistic vs. Class Voting: the 'Crucial Experiment' of Comparing Belgium, Canada, South Africa and Switzerland". American Political Science Review 73(2): 442-458. Linz, Juan și Alfred
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
totuși, unul controversat. Susținătorii găzduirii lui Eminescu la Pogor invocă de regulă un fragment din volumul lui Vasile Panopol (Pe ulițele Iașului...): Tot acolo, în niște încăperi mai retrase, a fost găzduit de Pogor marele nostru Eminescu". Se omite însă pluralul lui Panu, "case mari părintești", foarte posibil fiind ca Eminescu să fi fost găzduit în una din clădirile-anexă ce alcătuiau complexul propriu-zis, iar nu în clădirea centrală, principală, cea cu "ferestre luminoase". Un alt episod din "biografia" casei se consumă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
face observații la obiect după publicarea fabulei Duel ("...cu părere de rău bătrînească am constatat [...] o mare greșală de punctuație.") sau în legătură cu propria-i exprimare: "Ai făcut în numărul de la 15 ian. o greșală de limbă; ia seama: simbol face pluralul simboluri nu simboale...". A mai avut o obsesie majoră Caragiale cea a adevărului, pe deplin conștient de relativitatea acestuia ca minciună încă nedovedită; deși într-o scrisoare către Vlahuță se califică în imposibilitatea de a-l defini ("Despre adevăr să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Răposatul conul Alecu Odobescu), scriitori din opera cărora Caragiale s-a inspirat (N. Machiavelli e trecut printr-un process de grecizare: Nicolaki Machiavelis) și nici titlurile operelor literare: Pohod na Sibir devine în Claponul Pohod la șosea. Puțin semnificativ este pluralul Steriazzi pentru cei din familia Steriade; pentru copii lui M. Dragomirescu, Caragiale propune numele generic kinderii iar pe ai săi îi recomandă către Delavrancea ca fiind microbi, în intimidate adresîndu-li-se cu vocativul Cușilor! În contactul verbal cu persoanele, Caragiale s-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
deschiși. Îmbinarea ochii deschiși se încadrează în tipul de relație de subordonare, unde ochii este R, iar deschiși este S. Analiza demonstrează că S este cuvântul subordonat: el se supune unei cerințe a lui R, aceea de a fi la plural masculin acuzativ, ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unei cerințe a lui R, aceea de a fi la plural masculin acuzativ, ca și R. Spre deosebire de îmbinarea întoarce ochii, în ochii deschiși termenul R cere de la S însușiri morfologice pe care le are el însuși (și R este la plural masculin acuzativ), pe când întoarce, care cere acuzativul, nu este el însuși la acuzativ. Forma relației de subordonare dintre ochii și deschiși se caracterizează prin acord, adică „potrivire”; acordul cerut de ochii este „plural masculin acuzativ”. Relația de subordonare în care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cuvântului ochii. Ele nu depind unul de altul, fiindcă nici unul nu-l lămurește pe celălalt, dar se află în raport cu al treilea cuvânt (ochii). Asemănarea sintactică dintre deschiși și mari se asociază cu asemănări morfologice : ambele sunt adjective, ambele sunt la plural masculin acuzativ. Legătura sintactică dintre deschiși și mari se numește relație de coordonare, iar termenii ei sunt cuvântul coordonat 1, adică deschiși și cuvântul coordonat 2, adică mari. „Coordonarea cu acord este o specie de relație de coordonare”. Desigur, nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
rol de subiect cere verbului cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este marcată prin distingerea dintre negație și nedeterminare, nu ne surprinde capacitatea pronumelui asta: Ca referent generic [...], este perceput ca o entitate nenumită, deoarece reprezintă o ocurență imediată a lucrurilor. [...] Chiar dacă ar fi o unică formă care reia și un plural [ca în P12, am adăuga], ea este un martor esențial (1987, p. 118). Concluzia vizuală oferită de cărți infirmă [P12'] prin sintagma "DUMNEAVOASTRĂ sînteți eroul acestor cărți", anunțînd numărul exemplarelor vîndute într-un an, 2 000 000 (dovada că se
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în tot ceasul! întărește ideea participării ei cu trup și suflet. Soacra e una dintre acele femei-mame înțelepte care știe să aducă și să mențină pacea în casa sa. Nu întâmplător binecuvântarea de la început este la persoana a II-a plural, iar ultima la persoana I plural. Văduva lăsase demult, odată cu moartea soțului, frâiele în mâinile ginerelui. Ea consfințește o dată în plus aceasta. Familia se mută, așadar, la Moara cu noroc. De Sfântul Gheorghe și în "ceas bun" pare-se: Dar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ei cu trup și suflet. Soacra e una dintre acele femei-mame înțelepte care știe să aducă și să mențină pacea în casa sa. Nu întâmplător binecuvântarea de la început este la persoana a II-a plural, iar ultima la persoana I plural. Văduva lăsase demult, odată cu moartea soțului, frâiele în mâinile ginerelui. Ea consfințește o dată în plus aceasta. Familia se mută, așadar, la Moara cu noroc. De Sfântul Gheorghe și în "ceas bun" pare-se: Dar binecuvântat era locul acesta mai ales
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ambii știu că e o minciună nerușinată, dar asta nu face ca neadevărul să doară mai puțin. Dimpotrivă. Confruntarea (a doua din nuvelă) dintre cei doi lasă urme adânci. Femeia e cea care o resimte cu mai mare acuitate. Utilizarea pluralului în cele trei formele pronominale ale sale: ne/ pe noi/ nouă vorbesc din nou de conviețuirea asumată în toate resorturile ei. Viața în comun înseamnă bucurie comună și suferință comună. În prietenie (ca și în căsătorie) nu există coparticipare la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
predicile bisericești decât la zicătorile populare. Mesajul e același ca în cazul tatălui Siminei. Grăitoare în acest sens e ultima intervenție a bătrânei la plecarea ei, în vederea sărbătoririi Paștelui, de la Moara cu noroc. Fără mască, la persoana a II-a plural (aici se adresează ambilor copii: fiică și ginere), ea spune același lucru, dă același sfat având același scop, protejarea lor: Eu vorbesc arareori, deși totdeauna spun cam multe. Așa-mi este firea. N-am însă obiceiul de a mă amesteca
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
este imposibil să dai o definiție fără să enunți o frază și este dificil să enunți o frază fără să pui în ea un nume de număr, sau cel puțin să folosești cuvântul "mai multe", sau măcar un cuvânt la plural. Și atunci panta devine alunecoasă și în orice moment riști să cazi într-un raționament greșit. Comentarii Henri Poincaré (1854-1912) revine în acest fragment asupra ideii că matematica nu este reductibilă la logică și că, de fapt, formalizarea în întregime
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
trimitere către o abordare fenomenologică a imaginii, susținând, într-un anumit fel, că imaginea este întotdeauna a ceva sau a cuiva în mintea unui individ. Abordarea filosofică a imaginii a lui Jean-Jacques Wunenburger susține că imaginea trebuie înțeleasă doar la plural, întrucât tipologia imaginilor oferă o mare diversitate de manifestări, "în special diferența dintre imaginile zămislite de limbaj, vorbit sau scris, adică universul comparațiilor și metaforelor"126. Pe de altă parte, Wunenburger discută despre imaginea vizuală delimitând imaginea între dimensiunea cuvântului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cât și că nu este406. Filosoful presocratic se referă la Unu în strânsă legătură cu părțile, dezvoltând, în acest sens, mai multe paliere prin care poate fi conceput acesta. Primul palier se referă la Unu care nu cunoaște forma de plural, fiind nici parte a lui însuși, nici întreg, iar cel de-al doilea îl are în vedere pe Unu care conține în sine pluralitatea 407. Dacă primul palier implică o perspectivă negativă a lui Unu, acesta neputând fi definit, întrucât
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
o ocupăm"549. Mai mult decât atât, putem afirma că stă în natura omului să se raporteze la un grup, să se identifice cu acesta pentru a nu se simți singur în raport cu istoria. În acest sens, individul schimbă singularul cu pluralul, raportându-se permenent la noi și definindu-se în raport cu acesta atunci când conturează formele alterității. Experiențele individuale sunt transformate în experiențe colective și invers astfel încât să fie asigurată trăirea simbolică a grupului și să se creeze ceea ce s-ar putea numi
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
prin intermediul grupului. În termenii lui Ion Ianoși, "memoriei individuale îi atribuim însemne colective. Ne implicăm mental în cercuri concentrice lărgite tot mai mult, și lor anume le transferăm o bună parte din virtuțile sau, mai des, servituțile trăite. Folosim mereu pluralul: noi și ai noștri (...) Sărim direct, mai pe față, mai pe ascuns, în generalități și generalizări, trecând chiar peste aspectele particulare, în care individul aparține unor entități cât de cât delimitate (...) Postulăm, parcă, un scenariu prestabilit, cu roluri până la capăt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
globalocritici" în crearea alternativelor de globalizare. Ca o confirmare a faptului că se susține tot mai mult trecerea la faza constructivă a procesului de globalizare și implicit ca o victorie a criticilor sau transformaționiștilor, este recenta înlocuire a singularului cu pluralul Globalisations, propunere făcută de către consorțiul interuniversitar Globalisation Research Network (vezi www.globalgrn.org) și susținută printr-o publicație cu acest nume care a fost lansată în luna septembrie/2004 (vezi www.tandf.co.uk/journals). Scopul revistei îl constituia crearea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]