6,499 matches
-
Cireșe pot să fac mii. Cum nu îmi place zăbava, Repede-ncropesc livadă. Desenăm și coloram, Glumim și ne bucurăm. Pan’-amiaza o să vină Suntem toți cu burtă plină. Nucul Îmbrăcat stă în lumina Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica, în cămara, A strâns nuci și pan’ la vară, Făcând nucului
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Uite-l că întrece blocul. Și cum o știți, negreșit, Toamnele ni le-a-ndulcit Și făcând-o pe șmecherul A-mpânzit tot cartierul Cu nucile-i aurii, Bucurând și alți copii. Bunica Dacă vreau să ascult o poveste îmi pun capul în poala bunicii și atunci iaca-așa din nimic, crai și crăiese se adună din toate împărățiile, la nunți sau petreceri regești, cu prinți și prințese-n calești. Dacă vreau să ascult o poveste mă învârt jur împrejurul bunicii și atunci îi
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
mari sau mici, să aveți grijă mereu de bunici, că fără ei nu se pornesc poveștile niciodată, numai ei știu ce vraja să facă; asta pentru că sunt înțelepți, firește înțelepciunea se-ascunde, după cum auzim, în fiecare poveste. Închid ochii în poala bunicii, crai și crăiese, împărați și împărătese, iepuri și vulturi și corbii croncănind, toți îi aud în poveste venind, dar nu știu cum se face, cred că moș Ene fiindcă nu sunt cuminte mă pedepsește, doarece nu prind sfârșitul la nici o poveste
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
atât de Harstad cât și de Narvik, cu toate că poartă numele celor două orașe ca aeroport. Orașele sunt în direcții opuse unul de celălalt, la vreo 50-60 km de aeroport, iar orașul Evenes se găsește pe malul altui fiord, înșirat sub poalele munților stâncoși din zonă. Eram așteptat la sosire atât de fiică cât și de ginere cu mașina, un Audi 6, cumpărat cu vreo 2 luni în urmă. Aici dacă nu ai mașină nu te poți descurca. Trebuie să mergi la
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
aflat la vreo 70 de km. Lodingenul este cap de pod ca așezare, de aici mai departe nu poți mergedecât cu feribotul.Orășelul Lodingen (aici se spune Kommune la oraș) este așezat pe malul stâng al Fiordului de Vest sub poalele muntelui. Casa copiilor mei este așezată chiar sub stânca muntelui. Munții de aici nu sunt falnici ca la noi, sunt mai mărunți și numai din granit. Copacii sunt rari și firavi și întâlnești mai puțin coniferele. Orășelul se întinde pe
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
aici nu sunt seisme de nu le este teamă de mișcările tectonice? Drumul până la Sordland este frumos. Șoseaua șerpuiește un timp pe malul fiordului, apoi se desparte de el spre stânga, intrând printre munții înzăpeziți încă în luna mai. La poalele lor pe suprafața mai puțin înclinată sunt numai bolovani mari de piatră, așezați de milenii fără nicio noimă, parcă ar fi rodul unei ploi cu meteoriți. Nu există nicio explicație logică al apariției lor așa cum sunt aruncați ca din întâmplare
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
pentru conștințiozitatea și efortul depus în realizarea acestui volum „Scriitori și autografe” ce va rămâne o vie mărturie a oamenilor de cultură pe care i-ați cunoscut dv și mama dv și care au trecut pragul bibliotecii din orașul de la poalele Muntelui Cozia și de pe malul bătrânului Olt, Călimănești. Ion Nălbitoru Referință Bibliografica: EVENIMENT CULTURAL LA CĂLIMĂNEȘTI / Ion Nălbitoru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1314, Anul IV, 06 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate
EVENIMENT CULTURAL LA CĂLIMĂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361086_a_362415]
-
să-l ajung. Pe malul râului un vers mai scriu Și-mi pare câmpia un covor oltenesc Pe care mă-ntind, și e târziu, Tot mai departe orașul îl zăresc. Paznic la flori și-o pisică Singur în castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
am întors târziul în târziu coborând numai cu Grieg. În mine se făcuse îngrozitor, chiar groaznic de frig. NU FRUNZE, CRENGI, CI RĂDĂCINI ȚI-ADUC Prihană sau ocară - cum aș putea s-o smiorcăi pe pragul Tău de psalm? În poala Ta lin, pur și calm mai doarme încă fetița umbrei de vioară. Mi-e gustul crâncen, de prin alte zodii, singurătăți ce le cunosc doar pinii. Demult mi-am smuls dintru adâncuri coroana rădăcinii. Cu mii de brațe e-adevărata-mbrățișare! Luminii
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fumazburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindăcu ochiulera evident după despărțitura în silabe a degetelorcă a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminișpână la poala oftatul ei dacă aplecai urecheaîl auzeaicând șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșese agățau cu gura uscată pe iarba fântâniide mătasepână ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgeadimineața... XXXIII. INTERZISĂ INTRAREA LITEREI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
război ce sărbătorea onomastica ultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
peste picior ca un veteran de războice sărbătorea onomasticaultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămiziși să participecu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzecicovorul și-a cârpit ochiul de șoarecși s-a așezat în poală ca o fetițăpregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbăiar pereților de emoțiele-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloniși cu flori de mucegais-au luat de amintiricu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viațăși au deschis ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
care lumina izvorăște - o mare carte - printre ruine, cândva altare, temple, basilici, amfiteatre, piețe, grădini, străzi, case, cetăți, palate, monumente. Filă de filă privești uluit cum se perindă viața și moartea prin lupte, războaie, victorii, înfrângeri. Dincolo de marginea timpului, la poalele Olimpului asculți pașii ce, încă, răsună în orașul lui Zeus, sacrul Dion, privești cum își serbau victoriile Filip al II- lea - Alexandru cel Mare - la-ntoarcerea din Theba sau ultimul rege al Macedoniei, Perseas, regăsești urmele lăsate de pelerini la
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
câte rădăcini au mai murit! Și pietrele nu au știut... nici roua din ochi de stânjenel, doar cerul făcut inel. De-atunci infinitu-i înstelat, fluid întins în noapte-mi, de-aș fi știut... de-aș fi strigat... mai rămâneam-n poale la tine mamă! Ai tăcut! Numai tu știai gustul rădăcinii... ai fost atât de rea, nu ai vrut să-l împarți cu nimeni! Paris, 15 Ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Fără sfârșit / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380
FĂRĂ SFÂRŞIT de MARIA COZMA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361228_a_362557]
-
în ogradă masa cu merinde, în inima satului era joc. Mă prindeam și eu în horă, bujorii în obraji-mi înfloreau, și tare mândră mai era mama, fete ca-ale ei nu mai erau, gătite cu ii țesute-n ițe și poale cu trandafiri, iar la gât năframa mioriței, purtată din neam în neam. Strigăte lucide Doamnei, Elena Gugiuman (sora mea) Mi-e dor de rădăcinile copacilor din grădină, ce se-ntind până sub casa mea; mi-e dor de mama plecată
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
în calitate de studentă a Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca. Sporturile acvatice sunt practicate cu precădere în apele ce scaldă plajele din zona turistică a Limassolului, pentru că în partea de vest - unde se află și plaja mea de suflet, Curium, chiar la poalele dealului pe care cu mii de ani urmă fusese construit vestitul oraș antic Kourion -, apele mării sunt mai agitate, valurile te biciuiesc, uneori nemiloase, iar sporturile acvatice sunt mai puțin sau deloc practicabile. În simbioză perfectă cu amplasarea sa în
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
și eu două versuri, sub ale ei. Și apoi a scris și ea două versuri, apoi eu ... Și deodată am auzit-o exclamînd: Doamne, scriem la fel ... uită-te la caligrafie. Cine a scris versurile astea? Iarba și-a suflecat poalele și de sub ele Au zburat porumbei de zăpadă Peste umbra unei stele Care se oprise să te vadă Cu ochii ei de viorele Și strălucirea ei de floare Trecea prin părul tău inele Pîrîuri repezi de răcoare ... Nu mai știam
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
Mai înfloresc salcâmii cu floarea de parfum Și dorul se mai strânge la margine de drum? Mai stau în soare munții cu vârful pan' la cer Și stelele din noapte la umbra zilei pier? Mai cântă frunza-n codru pe poala de alun Și mai aleargă cerbul fugind ca un nebun? Mai vezi în câmp cum grâul se face auriu Și-l unduiește vântul în drumu-i spre pustiu? Legată de văzduh, mai cântă ciocârlia În țara ta ce spui că este
AŞ VREA SĂ-NTREB... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360817_a_362146]
-
oilor la munte”, obiceiuri moștenite din moși - strămoși. E duminică. Toaca de la biserica „Buna Vestire” și cea de la Biserica de Sus, cu hramul „Intrarea în Biserică”, cheamă pe credincioși la rugăciune. De pe ulițele satului, din stânga și din dreapta Râului Doamnei, de pe sub poalele codrilor de pe Valea lui Gheorghe, Valea Ruzii sau Valea Lupului, curg roiuri de oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare, femeile în costume naționale cusute în război, cu marame de borangic, bărbații cu cioareci, cămăși cu poale albe, scrobite, cu veste
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
din dreapta Râului Doamnei, de pe sub poalele codrilor de pe Valea lui Gheorghe, Valea Ruzii sau Valea Lupului, curg roiuri de oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare, femeile în costume naționale cusute în război, cu marame de borangic, bărbații cu cioareci, cămăși cu poale albe, scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
toată ziua să se îndrepte spre casele lor, pentru o binevenită odihnă: „Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele s-aud mugind Și flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e de vuiet plin, Fumul alb alene iese Din cămin”. Iată viața la țară, iată viața pașnică și sănătoasă din Domneștii
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
blând popor! Și cântând, pășește-agale O copilă-n urma lor. Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte bună! Mâine iar vom fi-mpreună, Tu să râzi și eu să cânt. Mâine, până-n zori te scoală, Adă flori de-argint în poală Și le-așterne pe pământ!” S-a dat drumul la vânătoare. Pădurile schitului sunt pline de animale sălbatice ce se vor afla în bătaia puștilor. Când se ivesc zorile, vânătorii salută cu iubire soarele. Cu ochii caută vânatul, iar cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
funcționar bugetar. Miloși, rucărenii!...Ăla și ăia de-atunci, c-acu gestul unui echivalent ca cel mai de sus ar fi umilitor. Guvernul, era concluzia la știre, ar putea lua drept punct de reper, în evaluarea „coșului zilnic” mărunțișul din poala ne(fericitei) femei. O, tempora! • Se fac demersuri pentru botezarea liceului din Rucăr. Nașul râvnit? VICTOR SLĂVESCU, fiu al locului, eminența cenușie a științei finanțiste românești din perioada interbelică. Poate de la botez să ne vină mândria de-a fi rucăreni
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele cerului / și să mă închidă-n carapacea luminii. / Împreunează-mi mâinile în rugăciune! / Ocrotește cuvântul ce nu mă omoară / și acopere-mi cerul / cu întregul Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]