8,144 matches
-
așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri îl frapaseră pe Margoulies în momentul în care dăduse cu ochii de vaginul lui Bull: în primul rând, părul pubian lipsea cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre Bexhill-on-Sea, pe autostrada A-22. Cititorul de bună-credință (chiar și cel rău și lipsit de principii) ar putea fi surprins să afle că Bull se număra printre cei care cântau cel mai tare și care glumeau cel mai cu poftă. Colegii de echipă erau uimiți să-l vadă într-o dispoziție atât de bună, dispoziție pe care cei mai mulți o puneau pe seama spiritului de gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul, după cum știm, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști naturale și cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa se explică mulțimea de poeme dedicate peisajelor minunate ale naturii, pe care le-a lăsat posterității. "Ah, ce greu e să apuci pe drumul ce duce spre Sichuan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care o vedea prin gaura ei. Într-o zi, o broască țestoasă de mare s-a apropiat din întâmplare de marginea fântânii. Văzând-o, broscuța îi spuse plină de sine: Vezi cât de fericită mă simt aici. Când îmi vine pofta, pot să sar nestingherită de ici-colo. Iar când sunt obosită, mă ascund într-o crăpătură a peretelui stâncos al fântânii ca să trag în liniște un pui de somn. Este aici și o mică baltă în care pot să înot în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a răspuns cu un zâmbet larg pe față: "Greșești, frate! Nu că n-aș vrea să le mănânc, n-am curajul s-o fac! Dacă mă înfrupt acum cu pește și pui, va fi foarte greu apoi să mai am poftă de orez cu legume sărate. Îți mulțumesc pentru amabilitate și nu mai fi, te rog, supărat pe mine!" Prietenul lui a fost profund mișcat. Când a fost întrebat despre ambițiile sale, Fan a răspuns: "Dorința mea este să ajung fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o zi, el ceru să fie primit de regina-mamă Zhao. Crezând că vine în problema fiului ei, ea îl așteptă furioasă. Cu toate acestea, în loc să-i spună să-și trimită fiul în regatul Qi, Chu Long o întrebă dacă avea poftă de mâncare și dacă se simțise bine în acele zile. Văzând că regina-mamă se calma încetul cu încetul, Chu Long îi spuse: Fiul meu cel mic se numește Shu Qi și este preferatul meu. Cum eu îmbătrânesc, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai țin socoteala și am dat pe programul doi. Acolo o fată cu părul negru legat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia ca un transformator electric și care s-a auzit întâia oară spre sfârșitul capitolului patru, pusese stăpânire nu doar pe inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta de mîncare dac-o vedeai. Așa că, vă asigur, a optat pentru cel mai mare volum din preajmă. Uneori, Îmi place să cred că primele clipe ale luptei mele pentru existență au fost Însoțite, ca Într-un marș triumfal, de ferfenițirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eram niște ființe cît se poate de normale. Nu mai e nevoie să spun, sosirea acestei hîrtii proaspete pe care nu se căcase, nu se pișase și nu făcuse nimic nimeni, n-a avut tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă pe picioare și să ies din colțul meu Întunecos afară, În pivnița luminată de lămpi de neon, pentru mine imensă ca un ocean, mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mare influență și n-au durat mult, Însă, odată cu apariția Naufragiaților, situația s-a schimbat. Această nouă sectă a fost fondată de un dictator din cale-afară de sîngeros, pe nume John Hunter. Într-o zi, după ce violase și prădase după pofta inimii Într-un sătuc, acesta fusese doborît de pe cal de creanga unui copac. Deși inițial a părut că n-a pățit nimic, la scurt timp, dictatorul a Început să primească mesaje din cosmos, mesaje din care a aflat că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cîntărește patru funți și opt uncii jumătate. Aceste cuvinte fură urmate de o tăcere ciudată, ca și cum ar fi fost așteptate toată ziua, dar nu tocmai din gura lui. Deodată, o femeie voinică, din marginea grupului de privitori, spuse, rîzÎnd cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Helen, pe când ea accelera de-a lungul punții descoperite a autostrăzii, m-am întrebat brusc cum aș putea-o răni. M-am gândit s-o duc din nou pe traseul morții soțului ei - poate că asta i-ar fi reactivat pofta sexuală față de mine, i-ar fi reațâțat bruma de ostilitate erotică pe care o simțea față de mine și de bărbatul mort. Pe când treceam de porțile Laboratorului, Helen se aplecă în față peste volan, brațele ei subțiri ținându-l într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Olimpic ori doar absolvent de liceu tânărul privește spre lumea civilizată ca spre Paradis indiferent că aspirațiile lui țin de stomac ori de creier. Mai trist însă decât aceasta este că tânărul român își pierde speranța. Cheful de viață și pofta de competiție se diluează treptat. Planurile lui de viață, caracterizate printr-un grad de optimism mult mai ridicat, specific vârstei, sunt din ce în ce mai supuse haosului. Deși nu înțelege profund și total de ce i se întâmplă aceasta, tânărul conștientizează dramatic lipsa perspectivelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
primească cu resemnare orișice. Ei se întorc la psihologia deplorabilă a sclavilor din timpurile străvechi, care tremurau veșnic dinaintea stăpânului, știind că el avea asupra lor toate drepturile, chiar și pe acela de a-i ucide, când și cum avea poftă. Se cuvine să ne oprim puțin și asupra maselor populare, mai precis asupra totalității cetățenilor cu drept de vot, chemați să-și aleagă reprezentanții. Ne putem întreba de ce sunt atât de ușor de manipulat și ce anume își doresc acestea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unul de-ai lor pentru a-i reprezenta, este pentru că personalitățile ridicate din rândurile lor nu au pentru dânșii nici un prestigiu. [...] Dar a avea prestigiu nu este suficient ca să-ți asiguri succesul în alegeri. Electorul ține să-și vadă flatate poftele și vanitățile; candidatul trebuie să-l copleșească cu lingușeli extravagante, să nu ezite să-i facă cele mai fanatice promisiuni;” În epocile de egalitate, spune pe drept Tocqueville, oamenii nu au nici o încredere unii în alții, din cauza similitudinii lor; însă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
epocii științifico-industriale. Ca filozofie a vieții adânc înrădăcinate în cultura modernă, ne-a condus pe marginea autodistrugerii, pentru că ne determină în mod firesc să îmbrățișăm valorile hobbesiene. Aceasta face dificilă identificarea cu orice scop sau semnificație mai înaltă, dincolo de satisfacerea poftelor noastre fizice. Eliminând umanul, economiștii au eliminat apoi conduita. Găsind interacțiunile dintre oameni prea complexe și dificile pentru a spera să le măsoare, economiștii (corporatiști în special) au ales să observe mai degrabă comportamentul piețelor decât pe cel al oamenilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la Duhul Sfânt («să mă guști pe Mine, viața cea adevărată»). Astăzi sunt îmbrățișate tot mai des cultul plăcerii (eroticului) și cultul mâniei (violenței) prin intermediul mass-mediei.” Citându-l pe Victor Frankl într-o conferință de presă, domnia sa spunea că: „nu pofta plăcerii, neîmplinirea ei, voința de putere; nu acestea ne îmbolnăvesc, ci vidul spiritual, lipsa de sens a existenței”. Filozoful Petre Andrei remarca pe bună dreptate: „În special astăzi se aduc multe critici democrației, uneori nemeritate, alteori justificate. Dar defectele care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de a stăpân. [...] Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.” Chiar și în Biblie găsim sfaturi prețioase în acest sens: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mult decât atât. Era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai dulce, cea mai orice; în cele șase luni petrecute împreună, fusesem la câteva petreceri, la zeci de baruri, întâlnisem grămezi de fete, și nici una nu îmi trezise vreo poftă. Sonia câștiga în fața lor la scor de forfait. Și văzând luminile de la McDonalds-ul de pe Polizu colț cu Buzești, mi-am dat seama (deși nu exista nici o legătură între M-ul galben și regula mea) că poate nu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doilea gând zise: Mâzgâlici se ascunde pe podul Mogoșoaia. Al treilea și de obicei cel mai eficient gând tăcu. Tu ce zici? îl întrebă Reptigli. Ce să zic, făcu acesta. Nu se ascunde pe podul Mogoșoaia, asta e clar ca pofta bună, mai curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acela și-l iau pe acesta, dar ce întâmplare cu amândouă cărțile... Doamne, puteai să fii mai explicit, dar ai exprimat ideile principale. Acum e rândul ei. Ea surâde. Are gropițe. Îți place și mai mult. Spune: - Da, aveam o poftă teribilă să citesc o carte bună. Asta, la început nu mi-a plăcut, dar apoi a început să-mi placă... Ce ciudă mi-a fost, când am văzut că se întrerupe. Și nici autorul nu era acela. Mi se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
punctul de a fi, dar nimeni nu știe încă ce va fi... - (Iată, o vezi pe Cititoare încercând să scruteze dincolo de marginea paginii tipărite ivirea la orizont a navelor salvatorilor sau invadatorilor, a furtunilor...). Cartea pe care aș avea acum poftă s-o citesc e un roman în care se simte apropierea povestirii, ca un tunet confuz încă, a destinului istoric și a destinului personajelor, un roman care să dea senzația că trăim o răsturnare încă fără nume, fără formă... — Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
filtrul atenției ei, să se oprească pentru o clipă, înainte de a fi absorbite de circuitele minții ei, și să dispară transformându-se în nălucirile ei interioare, în ceea ce e mai personal și de necomunicat în ea. Uneori îmi vine o poftă absurdă: aș vrea ca fraza pe care o scriu să fie cea pe care femeia o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]