3,116 matches
-
timpul anului. Pe țărmul nord-vestic al Europei acestea au valori mult mai ridicate ca urmare a influenței exercitate de Curentul Golfului (857mm la Trondheim, 1119mm la Tromsö). Verile sunt răcoroase și umede ca urmare a predominării acțiunii maselor de aer polar maritim, iar în timpul iernii vânturile puternice accentuează caracterul aspru al climei. Trăsăturile climatice generale ale zonei reci nu sunt favorabile culturilor agricole, acestea fiind posibile doar pe spații restrânse, în anumite condiții locale mai blânde. VERHOIANSK (67ș34´N, 133ș51´E
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
blânde. VERHOIANSK (67ș34´N, 133ș51´E; 100m) III. MEDIILE ACTUALE DIN ZONA RECE A EMISFEREI NORDICE III.1. REGIUNEA ARCTICA - LIMITE, DESFĂȘURARE, CARACTERISTICI În linii mari și strict teoretice, zona rece a emisferei nordice se desfășoară între Polul Nord și Cercul Polar de Nord. În realitate însă, în funcție de particularitățile climatice de la nivel regional, reflectate și în peisaj, limita sudică a acestei zone reci este dată fie de izoterma de 10ș a lunii iulie sau limita nordică a pădurii - limite care de cele mai multe
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
în funcție de particularitățile climatice de la nivel regional, reflectate și în peisaj, limita sudică a acestei zone reci este dată fie de izoterma de 10ș a lunii iulie sau limita nordică a pădurii - limite care de cele mai multe ori nu se suprapun Cercului Polar de Nord. Acest vast spațiu situat la nord de limitele amintite este adesea numit Arctica, denumire care devine astfel sinonimă cu zona rece a emisferei nordice. Așadar, Arctica este regiunea naturală circumpolară, cu particularități geografice unice, cu un rol deosebit
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
umană este limitată mult de condițiile climatice extrem de dure și de prezența oceanului în mare parte înghețat tot timpul anului. În latitudine, Arctica se desfășoară în linii mari între coordonatele de 90ș latitudine nordică (Polul Nord) și 66ș33' latitudine nordică (Cercul Polar de Nord), cu mențiunea că aceste coordonate sunt strict teoretice, zona rece extinzându-se de multe ori pană la sud de paralela de 60ș latitudine nordică. Între limitele menționate mai sus, în cadrul zonei Arctica se diferențiază regiunea oceanică (ocupată de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda. III.2. MEDIUL OCEANIC DIN REGIUNEA ARCTICA III.2.1. OCEANUL ARCTIC - CARACTERE GENERALE Oceanul Arctic (Înghețat de Nord) ocupă un bazin aproape circular, acoperind o suprafață de peste 14 milioane km2, situat în întregime dincolo de Cercul Polar de Nord. Este, așadar, cel mai mic dintre cele 5 oceane ale globului, fiind totodată și cel mai puțin adânc (adâncimea medie este de cca.1100m). Unii oceanografi consideră că acest ocean nu este decât o mare mediterană atașată Bazinului
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ocean al acestei unice mase de apă circumpolare. Oceanul Arctic comunică larg cu Oceanul Atlantic, limita dintre aceste oceane fiind stabilită convențional după cum urmează: insula Storfossen (din fiordul norvegian Trondheim), insulele Shetland, Feroe, nordul Islandei, țărmurile estice ale Groenlandei de la latitudinea Cercului Polar de Nord. La vest de Groenlanda, limita sudică a Oceanului Arctic este dată de strâmtorile Davis și Hudson. Comunicarea Oceanului Arctic cu Oceanul Pacific se face doar prin Strâmtoarea Bering. Bazinul Oceanului Arctic include și o serie de mări care bordează
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Orientale și Mării Beaufort, comunicând la sud, prin strâmtoarea Bering, cu Marea Bering (și deci cu Bazinul Pacific). Cca.56% din întreaga suprafață a mării include zone cu adâncimi mici, sub 50m. Este una dintre mările nordice preferate de ursul polar, care se întâlnește în număr mare pe banchiza de gheață care acoperă mare parte din an marea. Sunt anumite estimări care susțin existența aici a unor rezerve impresionante de hidrocarburi (cca.30 miliarde barili petrol). Marea Beaufort scaldă țărmurile nordice
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
gheață care acoperă mare parte din an marea. Sunt anumite estimări care susțin existența aici a unor rezerve impresionante de hidrocarburi (cca.30 miliarde barili petrol). Marea Beaufort scaldă țărmurile nordice ale Alaskăi și Canadei. Poziția sa nordică, dincolo de Cercul Polar de Nord, induce un climat arctic în cea mai mare parte a bazinului acestei mări. Astfel, marea este înghețată în cea mai mare parte a anului, cu excepția lunilor august septembrie când scutul de gheață se topește în zona țărmului, generând
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
este încă prezentă în multe din insulele din acest ocean. În afara Groenlandei, în zona marginală a oceanului sunt amplasate multe alte insule de mari dimensiuni: Arhipelagul Arctic Canadian (cu insulele Baffin, Ellesmere, Victoria, Banks, Devon, Melville, Southampton); insulele din apele polare din nordul Europei (Novaia Zemlea, Svalbard, Franz Joseph, Kolugaev, Vaigaci); insula Jan Mayen (situată la est de Groenlanda); insulele din apropierea țărmului asiatic (Severnaia Zemlea, Noua Siberie, Vranghel) etc. Oceanul Arctic este oceanul cu cea mai mare suprafață cumulată insulară (de cca.
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
grosimi impresionante, de cca. 3000m, fiind rezultată din aportului marilor fluvii, în principal Mackenzie, Lena și Kolîma. În afara dorsalei Lomonosov, mai sunt și alte dorsale oceanice: Alpha, Nansen. III.2.3. Condiții climatice Bazinul Oceanului Arctic se suprapune zonei climatului polar (arctic), de tip oceanic în cea mai mare parte și de tip continental pe mici sectoare. Temperatura aerului este scăzută tot timpul anului cu variații mici de la un sezon la altul. În ansamblu însă, datorită prezenței masei oceanice cu influența
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
cu influența sa moderatoare, Arctica înregistrează temperaturi ușor mai ridicate decât Antarctica (unde masa de uscat are efect invers). Ca urmare a acestor temperaturi scăzute, partea centrală a oceanului este permanent înghețată, sub forma unei platoșe de gheață numită banchiză polară (arctică), având grosimi de cca.3m în acest sector. Iarna, înghețul se extinde aproape dublu față de anotimpul de vară, ajungând până la țărmurile Asiei și Americii de Nord, cu efecte asupra vieții economice a porturilor de aici. Anomaliile termice pozitive generate de influența
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
sub forma unei soluții sărate, o adevărată ”saramură”. Pe măsură ce temperatura scade se formează o crustă de gheață care se divide ușor în sloiuri, iar acestea, ca urmare a acțiunii valurilor și vânturilor se încalecă, se contopesc, dând astfel naștere banchizei polare. Odată cu creșterea temperaturii aerului (începând din luna martie), banchiza polară se retrage treptat până în luna septembrie (când se înregistrează minimul anual) după care scăderea temperaturii aerului și implicit a apei determină a creștere a suprafeței banchizei până în luna martie (când
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
scade se formează o crustă de gheață care se divide ușor în sloiuri, iar acestea, ca urmare a acțiunii valurilor și vânturilor se încalecă, se contopesc, dând astfel naștere banchizei polare. Odată cu creșterea temperaturii aerului (începând din luna martie), banchiza polară se retrage treptat până în luna septembrie (când se înregistrează minimul anual) după care scăderea temperaturii aerului și implicit a apei determină a creștere a suprafeței banchizei până în luna martie (când se înregistrează maximul anual). Aceste oscilații ce apar în fiecare
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
este divizată în câmpuri de gheață, a căror deplasare este facilitată de curenții oceanici, plutind adesea până în zonele de țărm, pătrunzând în golfuri sau estuare și constituind un pericol pentru transporturile navale din zona latitudinilor mari. Uneori, porțiuni din banchiza polară din Oceanul Arctic pătrund în strâmtorile Davis și Danemarcei, ajungând până în dreptul Labradorului și Islandei, unde, în cele din urmă, se vor topi sub acțiunea apelor mai calde ale Oceanului Atlantic. În anumite situații, prin unirea blocurilor de gheață se formează adevărate
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
un an sau chiar mai mult. Monitorizarea evoluției gheții care acoperă Oceanul Arctic este realizată de Institutul NSIDC (National Snow and Ice Data Center) care utilizează datele satelitare pentru a obține îndeosebi o imagine clară a ratei de topire a banchizei polare, comparându-se cifrele actuale cu mediile unor perioade anterioare. Curenții de suprafață din Oceanul Arctic, ce antrenează atât apa oceanică precum și gheața, se dezvoltă sub forma a două sisteme: Sistemul Beaufort, format în Bazinul Nord American, ce constă într-un curent
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
corpului, numită exoschelet și, împreună cu alte orgamisme din zooplancton, reprezintă sursa de hrană pentru consumatorii secundari, între care și codul arctic. În Oceanul Arctic sunt prezente toate grupurile majore de copepode: Calanoida, Cyclopoida, Harpacticoida. Codul arctic (Boreogadus saida), numit și codul polar, preferă apele reci, cu temperaturi sub 4șC (fiind printre puținii pești care trăiesc și în ape de 0șC fiind adaptat prin prezența în sânge a unei substațe antigel (o proteină) care împiedică înghețarea acestuia). Este întâlnit mai ales în partea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
multor specii arctice care trăiesc de 10 ori mai mult decât corespondentele lor din zona tropicală. Dintre cefalopode, în apele Oceanului Arctic trăiesc 7 specii de caracatiță și calmar. Între consumatorii terțiari se remarcă: diverse specii de foci, morsa, ursul polar. Morsa (Odobenus rosmarus), spre deosebire de focă (ce face parte tot din categoria pinipedelor) trăiește numai în zona circumpolară nordică, având un areal de distribuție destul de fragmentat. Ușor de recunoscut după cei doi colți încovoiați îndărăt, fixați pe falca de sus, morsa
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
poate cântări frecvent peste 1200kg (adultul poate ajunge până la 2000kg). Dintre pinipede, doar elefantul de mare o depășește ca dimensiuni. Morsa preferă apele puțin adânci din zona de șelf și are doar doi prădători naturali: balena ucigașă (orca) și ursul polar. În afara acestor dușmani naturali, în secolele XIX-XX omul a reprezentat inamicul numărul unu, prin exploatarea comercială intensă care a dus la declinul numeric al acestui mamifer. De asemenea, morsa a jucat un rol important în viața unor populații indigene arctice
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
urechi ce preferă apele reci ale Oceanului Arctic, trăind adesea sub banchiza de gheață. Pentru a putea respira, face găuri în stratul de gheață. Este cea mai mică focă arctică (1.5m lungime, 50-70kg greutate), fiind adesea vânată de ursul polar. Foca cu blană (Callorhinus ursinus) este o specie de focă cu urechi ce se întâlnește în zonele de țărmuri stâncoase ale mării Bering. Dimensiunile masculilor sunt mult mai mari decât ale femelelor, având lungimi cu 30-40% mai mari și fiind
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
specie de focă cu urechi ce se întâlnește în zonele de țărmuri stâncoase ale mării Bering. Dimensiunile masculilor sunt mult mai mari decât ale femelelor, având lungimi cu 30-40% mai mari și fiind de 4.5 ori mai grei. Ursul polar (Ursus maritimus) este prădătorul suprem din Arctica, fiind considerat mamifer marin, deși își petrece puțină vreme în apă. Este cel mai mare carnivor terestru (poate ajunge la 350 680kg). Habitatul său preferat este asigurat de banchiza arctică, de unde poate vâna
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Arctica, fiind considerat mamifer marin, deși își petrece puțină vreme în apă. Este cel mai mare carnivor terestru (poate ajunge la 350 680kg). Habitatul său preferat este asigurat de banchiza arctică, de unde poate vâna cu ușurință în special foci. Ursul polar a evoluat din ursul brun, în urmă cu 200.000 - 300.000 ani, și, în ciuda timpului scurt scurs de la separarea acestor specii, ursul polar a cunoscut modificări morfologice semnificative, adaptându-se la condițiile unice ale Arcticii. Cea mai importantă adaptare
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
său preferat este asigurat de banchiza arctică, de unde poate vâna cu ușurință în special foci. Ursul polar a evoluat din ursul brun, în urmă cu 200.000 - 300.000 ani, și, în ciuda timpului scurt scurs de la separarea acestor specii, ursul polar a cunoscut modificări morfologice semnificative, adaptându-se la condițiile unice ale Arcticii. Cea mai importantă adaptare este culoarea albă a blănii. Blana este și cea care a atras primii vânători, ceea ce a determinat o scădere masivă a efectivului mondial pe parcursul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
culoarea albă a blănii. Blana este și cea care a atras primii vânători, ceea ce a determinat o scădere masivă a efectivului mondial pe parcursul anilor 1900 (până în 1973 când a fost semnat un tratat internațional care reglementează vânatul acestui mamifer). Ursul polar are o mare rezistență (poate parcurge până la 5000km/an) și o mare viteză pe distanțe mici (poate rapid atinge 30km/h). La naștere puii de urs au o greutate de doar 600g, iar timp de doi ani și jumătate, puii
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
viteză pe distanțe mici (poate rapid atinge 30km/h). La naștere puii de urs au o greutate de doar 600g, iar timp de doi ani și jumătate, puii sunt vegheați de părinți. Latitudinea maximă la care poate fi întâlnit ursul polar este cea de 88șN, iar arealul habitatul său cunoaște migrații sezoniere determinate de retragerea sau avansarea banchizei polare și implicit de migrarea focilor. Se estimează la cca. 20.000 - 25.000 numărul exemplarelor de urs polar care mai trăiesc azi
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
doar 600g, iar timp de doi ani și jumătate, puii sunt vegheați de părinți. Latitudinea maximă la care poate fi întâlnit ursul polar este cea de 88șN, iar arealul habitatul său cunoaște migrații sezoniere determinate de retragerea sau avansarea banchizei polare și implicit de migrarea focilor. Se estimează la cca. 20.000 - 25.000 numărul exemplarelor de urs polar care mai trăiesc azi în regiunea circumpolară nordică. Principala amenințare actuală este topirea banchizei arctice în contextul schimbărilor climatice globale, ceea ce restrânge
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]