3,259 matches
-
care omul este judecat după mărimea delnițelor pe care le stăpânește. Caracterul reprezentativ al cuplului Ion- Ana este probat și de raportarea altor scriitori la modelul rebrenian. Marin Preda, de exemplu, construiește cuplul Polina-Birică din Moromeții ca pe o replică polemică la perechea de personaje creată de Rebreanu. Tocmai dialogul fertil peste timp este un argument pentru reușita autorului lui Ion de a crea „oameni ade vărați și viață reală“. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că, prin modalitățile moderne de construire
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
-l stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel de după 1934. Continuitatea teoretică este parțial întreruptă și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a ,leninismului” reapare în 1960 când, în cadrul conflictului chino-sovietic, Mao* publică un editorial intitulat ,Trăiască leninismul!”, în care sovieticii sunt denunțați ca ,revizioniștii moderni”; maoiștii*, care recuperează figura lui Stalin, se reclamă de la maxism-leninism, aceasta fiind considerată singura teorie revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în termeni de totalitarism*. și o mare parte a operei lui Raymond Aron este consacrată analizei comunismului, atât în implicațiile sale internaționale, cât și în cele franceze. Aron o abordează în aproape toate dimensiunile sale, de la Războaiele în lanț (1951), Polemic și Opiul intelectualilor, eseul său asupra revoluției ungare din 1956, la Optsprezece lecții asupra societății industriale (1962) și Democrație și totalitarism (1965). Printre criticii care urcă până la rădăcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul Karl Popper opune, în Societatea deschisă și adversarii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Magistro (Despre învățător) * Confessiones (Confesiuni) Învățăturile. De Civitate Dei a fost scrisă într-un moment de criză în care Apusul era descumpănit în fața invaziei și jefuirii cumplite a Romei de către vizigoții lui Alaric în 410. Concepută inițial ca o scriere polemică față de acuzațiile aduse creștinilor de către păgâni, lucrarea a devenit un răspuns providențial și genial al bisericii creștine occidentale la provocările viitorului, iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civilizații. Cartea cuprinde două părți: prima apologetică
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th. Cornel la dicționarul biografic Figuri contimporane din România (1911), traduce din Dostoievski. În 1913 este redactor-șef la cotidianul lui Al. Bogdan-Pitești, „Seara”; ține rubrica polemică „Tabula rasa”, având ca țintă pe Take Ionescu, Ion I. C. Brătianu, O. Goga, pe socialiști, și cronica teatrală și artistică, cu pagini memorabile despre Constantin Brâncuși, Șt. Luchian, Th. Pallady. Redactor la „Steagul” (1915-1916, 1918), director, împreună cu Gala Galaction, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
analiza discursului este un domeniu transdisciplinar, investigînd fenomenele de limbă în toate compartimentele sale (lexicologic, sintactic, semantic, pragmatic) și elaborînd clasificări pe baza funcțiilor discursului: discurs politic, discurs juridic, discurs didactic etc., dar și pe baza formei discursului: discurs descriptiv, polemic, argumentativ etc. De asemenea, s-a propus conceptul de "formațiuni discursive" de tip presă feminină/feministă. (2) A doua generație (O. Ducrot, J-Cl. Anscombre, D. Maingueneau, P. Charaudeau) este influențată de dezvoltarea teoriilor enunțării și ale pragmaticii. Se consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o atitudine sau o teorie, situație în care el se concretizează ca un enunț sau ca un șir de enunțuri conexate, ce pot intra în componența unui mare număr de discursuri, între care multe dintre speciile discursului științific, discursului oratoric, polemic și dialogic. Aceasta presupune că, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, se pot identifica asemenea specii, pentru ca apoi să se stabilească structura, mijloacele sau validitatea lor. Prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să demisionați; Sau nu erați la curent și nu controlați propriile servicii, deci trebuie să demisionați". Cu această valoare, dilema poate fi un component al actelor de vorbire perlocutorii, ce construiesc anumite tipuri de discurs (în special, cel cu orientare polemică). V. ambiguitate, respingere. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. GM DISCURS. Termenul discurs trimite, în ultimele decenii, la realități lingvistice eterogene, uneori vagi, conceptualizate din perspective teoretice diferite, care au fost generate de necesitatea de a surprinde limbajul în acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în plan ideologic un rol fondator și activ într-o situație istorică (de exemplu, dictatura proletariatului). Formula se caracterizează printr-o folosire repetată într-un spațiu public și în împrejurări determinate, ea este bine cunoscută și mereu supusă discuțiilor (uneori polemice). Referința ei nu este un concept stabil, fiindcă are un caracter metaforic și un contur imprecis, datorită definițiilor variate sau chiar contradictorii ori înfruntărilor polemice dintre curentele ideologice și politice (de exemplu formula terorist în opoziție cu formula erou). Prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spațiu public și în împrejurări determinate, ea este bine cunoscută și mereu supusă discuțiilor (uneori polemice). Referința ei nu este un concept stabil, fiindcă are un caracter metaforic și un contur imprecis, datorită definițiilor variate sau chiar contradictorii ori înfruntărilor polemice dintre curentele ideologice și politice (de exemplu formula terorist în opoziție cu formula erou). Prin urmare, conținutul formulei poate avea transformări sau variații perifrastice. V. frazeologie, slogan. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FRAZEOLOGIE. Termenul frazeologie desemnează, în funcție de spațiul lingvistic în care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asupra regulilor discuției. Această diferență se reflectă adesea în maniera în care are loc comunicarea: în primul caz, se stabilesc dezbateri interne într-un cîmp discursiv, iar, în celălalt, discuția are loc în cîmpuri diferite. V. cîmp discursiv, pereche adiacentă, polemică, poziționare, reparație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEOLOGIE v. NEOLOGIZARE NEOLOGIZARE. În limbile romanice occidentale, există termenul neologie cu semnificația de bază "proces de formare a elementelor noi într-o limbă", adică ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin creație lexicală
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discuție în contradictoriu, polemica este în mod necesar unul dintre principiile pe care se construiește discursul narativ, chiar și atunci cînd organizarea lui nu presupune contrapunerea a două tendințe în mod evident opuse. De aceea, se poate admite o structură polemică pentru un mare număr de discursuri, manifestată în forme foarte variate. Analiza situațiilor oferite de structurile discursive concrete a condus la ideea că polemica este o succesiune de enunțuri de dimensiuni variate care se opun în legătură cu o problemă, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și "reciclabilă", fără a fi irațională sau emotivă, precum disputa. Controversa se desfășoară de fapt pe baza divergențelor de fond între poziționări, avînd aspectul unei dezbateri imobile. Caracterul "reciclabil" al polemicii este dat de faptul că se constituie o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
irațională sau emotivă, precum disputa. Controversa se desfășoară de fapt pe baza divergențelor de fond între poziționări, avînd aspectul unei dezbateri imobile. Caracterul "reciclabil" al polemicii este dat de faptul că se constituie o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reciclabil" al polemicii este dat de faptul că se constituie o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică interlocutorul în enunțarea sa, utilizînd argumentele ce-l vizează chiar pe el, nu numai ca persoană, ci ca subiect apărînd o poziție, angajat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de faptul că se constituie o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică interlocutorul în enunțarea sa, utilizînd argumentele ce-l vizează chiar pe el, nu numai ca persoană, ci ca subiect apărînd o poziție, angajat la aceasta și astfel responsabil
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se constituie o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică interlocutorul în enunțarea sa, utilizînd argumentele ce-l vizează chiar pe el, nu numai ca persoană, ci ca subiect apărînd o poziție, angajat la aceasta și astfel responsabil de ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică interlocutorul în enunțarea sa, utilizînd argumentele ce-l vizează chiar pe el, nu numai ca persoană, ci ca subiect apărînd o poziție, angajat la aceasta și astfel responsabil de ceea ce este contestat de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numai ca persoană, ci ca subiect apărînd o poziție, angajat la aceasta și astfel responsabil de ceea ce este contestat de locutor. P. Charaudeau distinge, de aceea, simplul schimb de argumente în legătură cu ceva (ca în cazul unui colocviu științific) și dezbaterea polemică, care este schimbul de argumente punînd ceva în litigiu (ca în dezbaterile politice). S-a încercat inventarierea procedeelor caracteristice ale relației polemice și genurile care le ilustrează în mod deosebit (precum satira și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Charaudeau distinge, de aceea, simplul schimb de argumente în legătură cu ceva (ca în cazul unui colocviu științific) și dezbaterea polemică, care este schimbul de argumente punînd ceva în litigiu (ca în dezbaterile politice). S-a încercat inventarierea procedeelor caracteristice ale relației polemice și genurile care le ilustrează în mod deosebit (precum satira și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de enunțare localizate: insulta, apostrofa, negarea, adjectivele tari, formele fatice ("spune dar...", "crezi tu..."), tehnicile argumentative (citate trunchiate, amalgamări) etc. Polemica se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau unor pasiuni, fiind realizat cu intenția de a manipula și, de aceea, el este atent alcătuit și greu de combătut. Unii dintre gînditorii antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau neagă ceva, și, în acest caz, poate fi operantă și valoarea de adevăr, specifică logicii, care este implicată în majoritatea structurilor discursive, tipul dialogic relevînd în modul cel mai evident acest aspect. În sfîrșit, în discurs, îndeosebi în discursul polemic, pot fi antrenate cuvinte care exprimă valori din perspectiva unor aprecieri reflectate prin cupluri antonimice, precum bine - rău, virtute - viciu, armonie - discordie, corect - incorect, drept - nedrept etc. În asemenea situații, "valoarea" este dată de aprecierea pozitivă și are implicații sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Moise, Mihai Stroe • Dicționar englez-român de termeni economici și juridici, Areta Voroniuc • Dicționar englez-român de termeni folosiți în afaceri, Ioan-Lucian Popa • Dicționar român-englez de termeni economici și juridici, Areta Voroniuc • Dicționar horror, Florin Mircea Tudor • Dicționar SF, Sorin Pârvu • Dictionar polemic de cultură americană, Eduard Vlad • Pînă-n pînzele albe. Dicționar de expresii românești, Stelian Dumistrăcel • Povestea dinaintea vorbei. Dicționar de expresii englezești, Călina Gogălniceanu • Romanian Phraseological Dictionary, Petronela Savin În pregătire: Mic dicționar de magie, Ditte Bandini, Giovanni Bandini Bun de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literară”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Puncte de lumină”, „Actualități literare”, „Cărți și reviste”, „Cronica dramatică”. Astfel, o anumită ideologizare, deschisă ori mascată, se observă în articole și comentarii: C. Nicolau-Stroești, Precursorul naționalismului. De la Eminescu citire..., C. Pârlea, Misiunea scriitorului român, intervențiile polemice ale lui Stelian Popescu-Segarcea, între care aceea intitulată Vrem îndreptarea păcătosului profesor Eugen Lovinescu ș.a. Totuși, în afara unor asemenea texte tendențioase, în R. sunt găzduite frecvent și articole critice mai puțin pătimașe, care încearcă să oglindească prompt și obiectiv viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
direcție ai momentului (T. Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, G. Călinescu, E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu ș.a.). În anul 1927 anunța ca având „în curs de apariție” la editura revistei „Viața literară” un Caiet contemporan cu „siluete polemice” și trei volume intitulate De vorbă cu scriitorii noștri, din care, cu o întârziere de patru decenii, pare-se că s-au articulat cele două cărți ce adună o parte din prodigioasa activitate a gazetarului literar. SCRIERI: Caravanele tăcerii, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]