2,744 matches
-
Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără léne. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar ucrainean-român, București, Editura didactică și pedagogică, 1964, p. 635). 51. Inscripții medievale și din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar ucrainean-român, București, Editura didactică și pedagogică, 1964, p. 635). 51. Inscripții medievale și din epoca modernă a României, inscripția nr. II 190. 52. Op. cit., p. 535, nr. IX 787. Aceeași sintagmă apare și în inscripția - supravegheată de Psalmist - aflată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
copii nu lipsea. Marele clucer Buzinca și-a împărțit, în 1641, moșiile și robii celor doi fii și soției, „iar din vite, oi și dobitoace să-și ia [soția] mai întâi zestrea, apoi să se facă 4 părți, una pentru pomană, alta lui Papa, alta Grăjdanii și alta lui Preda; să stea Grăjdana în casă cu fiul lui Buzinca, Papa, cât va vrea, nimeni să n-o scoată din casă” și, la fel, nimeni să n-o deposedeze de bijuteriile și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă, iar soțul mieu, Marica, să aibă a mă pomeni cumsecade”; postelnicul Constantin Cantacuzino: „După aceasta [Ilina] să scoată taleri 1500 să facă milostenii și pomene pentru multu păcătosul sufletul mieu, ca doar cu nenumăratele milele a tot milostivului Dumnezeu ca să facă milă în zona judecății, să nu-ș aducă aminte de rele faptele mele”), să achite datoriile rămase (Simion Gheuca, medelnicerul cel mare: „Și ce să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt limpede formulate), toate acestea fac din testament - spunea cineva - o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său, Îl omora ( Într-o grădină din apropiere) pe prințul Pertaub Singh, un băiat de numai doisprezece ani. Această victimă inocentă a conflictelor dintre partide a fost tăiată În bucăți cu săbiile pe când Își spunea rugăciunile alături de brahmanii săi, oferind pomană săracilor, căci ne aflam În prima zi a lunii, numită la hinduși Sancrat, ocazie cu care În general au loc ceremonii asemănătoare. Bai Gurmuck Singh, gardianul copilului, Misser Beli Ram (marele trezorier), precum și ceilalți complici nu așteptară prea mult să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi putut-o Înțelege. Dacă era Însă prezent și vreun medic indian sau un pandit (adică astrolog)272, cum era Întotdeauna cazul când consultațiile se țineau În case respectabile, se vorbea limba indiană, pentru că În general indienii nu cunosc persana. Pomeni oferite, În Orient, cu fiecare ocazie de boalătc "Pomeni oferite, În Orient, cu fiecare ocazie de boală" Pomenile sunt oferite de fiecare dată când e vorba de boală, dar mai cu seamă atunci când pare că se apropie ultimul ceas al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vreun medic indian sau un pandit (adică astrolog)272, cum era Întotdeauna cazul când consultațiile se țineau În case respectabile, se vorbea limba indiană, pentru că În general indienii nu cunosc persana. Pomeni oferite, În Orient, cu fiecare ocazie de boalătc "Pomeni oferite, În Orient, cu fiecare ocazie de boală" Pomenile sunt oferite de fiecare dată când e vorba de boală, dar mai cu seamă atunci când pare că se apropie ultimul ceas al pacientului. În consecință, un mare număr de fachiri săraci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cum era Întotdeauna cazul când consultațiile se țineau În case respectabile, se vorbea limba indiană, pentru că În general indienii nu cunosc persana. Pomeni oferite, În Orient, cu fiecare ocazie de boalătc "Pomeni oferite, În Orient, cu fiecare ocazie de boală" Pomenile sunt oferite de fiecare dată când e vorba de boală, dar mai cu seamă atunci când pare că se apropie ultimul ceas al pacientului. În consecință, un mare număr de fachiri săraci și brahmani se strâng cu aceste ocazii la intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
opac; iar apelul retoric la un iluzoriu „domn” care, „deși bogat, citește totuși”, și-a dobândit averea cinstit și, în plus, ar fi „înzestrat cu o inimă” e tocmai un denunț al opacității definitive: „Ca să restabilim valoarea muncii intelectuale - căci pomana e o infamie - am hotărât să scoatem această foaie. Nici n-am putut răzbate până la publicul cel mare, care singur poate întreține o revistă și care ne-ar fi scăpat de toate necazurile. Dă sprijinul dumitale pentru triumful muncii intelectuale
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
cu poftă (râsul lui e celebru). Nu îi plac indivizii retorici, îi oprește brutal: „Ce tot spui d-ta, acolo? Știi, doar, că eu sunt un om serios?!” - adică: Domnule, vorbești prostii, nu mă interesează ce spui, bați câmpii de pomană. Uneori este tăcut și se uită la individul din fața lui cu o privire albită, absentă. Privirea arată că nu îl interesează discuția și nu îi place compania interlocutorului. Este preocupat de altceva, are temele lui. Romanul la care lucrase în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
tău de aur s-a ivit în zare, asemenea unui vis minunat. Priveam cu uimire, întrebându-mă: Cine este Regele regilor? Speranțele mele au tresăltat de bucurie și mă gândeam: S-a isprăvit cu zilele negre! Și eram gata, așteptând pomenile nemaivăzut de bogate, ce aveau să curgă, ploaie, pretutindeni în țară. Carul s-a oprit în dreptul meu. Privirea ta a căzut asupra mea și ai coborât zâmbind. Am simțit că venise, în sfârșit, norocul vieții mele. Atunci deodată, mi-ai
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple văzduhul, bufnițele
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
bun se ducea la export, în țările socialiste sau în „Lumea a Treia”, îndeosebi în Africa și în lumea arabă. Pentru comerțul socialist intern rămâneau numai resturile, deșeurile neexportabile. Coada - o școală a umilirii cotidiene, a răbdării, a supunerii, a pomenii și a abrutizării gregare. Cu cât erai mai jos pe scara socială reală, cu atât erai mai aservit mecanismului cozii. Cu cât aveai mai puțină demnitate personală, cu atât o suportai mai ușor. Shop-urile, magazinele cu circuit închis erau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ele același gust sălciu (deși culorile erau încă diferite), pufarinele erau acum otova, alb-căcănii și cu același gust de grâu fiert. „Asta e”, „ca la noi, la nimenea”, „așa e soarta noastră”... O nesfârșită așteptare fatalistă, răbdătoare, pasivă a unei pomeni de la un „tătuc” omnipotent, abstract - partidul-stat, reflexivul impersonal „se” („Ce se dă aici?”). Capacitatea îndelung antrenată de a îndura oricât. Foarte mulți erau bucuroși că sunt împreună, iar azi regretă „cozile de altădată”. După 1989, „fenomenul” cozilor la alimente a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să se înfrupte copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Marian Papagahi, „Zenobia”, TR, 1985, 25, 26; Simion, Scriitori, III, 35-58; Grigurcu, Existența, 15-21; Popescu, Teatrul, 116-125; Cândroveanu, Lit. rom., 273-277; Micu, Limbaje, 26-39; Mircea Mihăieș, Malul surpat, O, 1990, 21; Pop, Avangarda, 304-312, 334-362; Ion Holban, Am văruit de pomană un munte întreg, CRC, 1991, 16; Negoițescu, Ist. lit., I, 327-329; Ioana Pârvulescu, Fața secretă..., RL, 1994, 23; Rémy Laville, Gellu Naum. Poète roumain prisonnier au château des aveugles, Paris, 1994; Vasile Spiridon, Cealaltă parte, LCF, 1995, 26; Lovinescu, Unde
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
și tipologiile personajelor circulă de la un text la altul, într-un sistem de ilustrare mutuală, abil construit. În proza scurtă - Insectar de buzunar, Galeria palavragiilor (1957), Vara pe verandă (1966), Înmormântare pe teren accidentat (1973), Iubiri contemporane (1975), Elegie la pomana porcului (1976), Doamna Voltaire (1979) și în dramaturgie - Teatru (1971), Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere (1981) - , situațiile și „caracterele” se manevrează de așa natură, încât permit întruparea teoriilor lui M. asupra fenomenelor ce jalonează existența umană
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
din cotidian, reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către acest spațiu se concentrează efortul artistic al autorului, celelalte realizări satirice, fără a-și pierde din incisivitate, devenind marginale (Elegie la pomana porcului). Intrigile schițelor dobândesc profunzime, încărcându-se de gravitate, ironia lasă loc sarcasmului ori zâmbetului trist. Bătrânul neputincios din Nescafé, căruia familia nu îi mai acordă nici o atenție, așteptându-i moartea și strângând, pentru noua viață de după eveniment, cutii cu
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
corida o luptă cu moartea?, București, 1973; Frumos e în septembrie la Veneția, București, 1973; Înmormântare pe teren accidentat, București, 1973; Iubiri contemporane, București, 1975; Într-o casă străină, I, București, 1975; O singură noapte eternă, București, 1975; Elegie la pomana porcului, București, 1976; Fugiți, vin clienții!, București, 1979; Doamna Voltaire, București, 1979; Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, București, 1980; Mobilă și durere, București, 1981; Soarele și ambianța, îngr. și pref. Lucian Raicu, București, 1983; Acești nebuni fățarnici, îngr. și
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
el rămânând în viață. Neștiutor de carte, M. și-a câștigat existența cu negoțul ambulant de mărunțișuri pe Podul Calicilor de lângă Tribunalul din București sau prin târgurile muntenești, ademenindu-și clenții cu vorbe meșteșugite: „O gheată pe bani, alta de pomană” sau „Marfă ruptă gata pe un sfanț bucata”. Curând îi vine ideea să tipărească niște cărticele cu anecdote, pe care le dicta direct zețarilor, împărțindu-le, odată cu marfa, la cine stătea să îl asculte. Așa au apărut o serie de
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
ani” (femeie, 55 de ani). În anul 1999, o profesoară a avut ideea de a cumpăra pentru sat o veselă nouă și a umblat din poartă în poartă pentru a strânge bani de la oameni. În general, aceștia le folosesc pentru pomeni și nu se percepe o taxă. Evenimentele de acest gen se țin de cele mai multe ori la bufet. În general, serbarea nunților nu se mai face în sat, din lipsa căminului cultural, preferându-se organizarea la restaurantele din Luduș. Vesela aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
particular). Una dintre instituțiile necesare în sat este căminul cultural. Mulți dintre localnici au menționat lipsa acestuia și nevoia construcției sale. Căminul cultural este perceput ca un loc de strângere a tinerilor, de organizare a unor evenimente precum nunțile, botezurile, pomenile, care acum se țin la barul din Ațintiș sau în restaurantele din Luduș. De asemenea, comuna are nevoie de un nou sediu pentru biblioteca comunală care funcționează în prezent într-o cămăruță mică lângă bar. Prin urmare, căminul cultural ar
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Pe de altă parte, există și oameni care nu mai cred în spiritul comunitar: „Dacă n-ar fi amenințați de primărie să-i deie amendă, nu” (poștaș, 45 de ani) sau: „Nu se mai duce nimeni, nu lucră nimeni de pomană. Vecinii au întins piatra... Dacă-i obligă primăria” (pensionară, 57 de ani). Strategii de consum media Toți cei intervievați declară că citesc ziare. Astfel, ziarul cel mai citit în sat este Renașterea Bănățeană, dar: „Mai există aproximativ zece abonați la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
degrabă un caracter formal, fără a atrage participarea locală. Există câteva instituții „informale” similare vecinătăților săsești localizate câteva sute de kilometri în sud: comunitatea locală are achiziționate farfurii și tacâmuri, mese de bănci, echipament necesar în cazul organizării nunților, botezurilor, pomenilor etc. O „banca țigănească” funcționează din 1998 ca o casă de ajutor reciproc informală, având aproximativ 100 de contribuabili. Aceștia au ales de la început un casier și un comitet. Casierul strânge lunar aproximativ 3 milioane de lei. Când unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]