4,210 matches
-
generală, însoțită fie de admirație, fie de adversitate, în postura, rar ilustrată și dificilă, a scriitorului de succes. Un succes fulminant de public (cărțile lui devin bestselleruri), dar și de critică, de vreme ce scriitorul practica o literatură accesibilă, atractivă, de mare popularitate și, concomitent, o literatură menită să satisfacă exigențe estetice. O primă secțiune, intitulată Idei patetice, din culegerea Între Socrate și Xantipa expune un consistent și bine articulat program estetic și literar, explicitat cu o expresivitate persuasivă. Este un program original
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
mai aproape de experiențele novatoare ale prozatorului în explorarea psihologiei umane decât de tendințele de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o arhitectonică mai complexă, intersectând și căutările gidiene, cu oarece popularitate în acel moment. Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
imaginea tiranului sadic. Larga difuzare a povestirii germane în Europa Centrală și Apuseană s-a datorat atât legăturilor ecleziastice din mediul catolic, cât și celor comerciale întreținute de sași cu centrul Europei, dar și relațiilor politice ale Curții de la Buda. Popularitatea textului german este asigurată și de o serie de broșuri, tipărite în numeroase ediții, unele nedatate, la Nürnberg (1488, 1499, 1515, 1521), Bamberg (1491), Leipzig (1493), Augsburg (1494, 1530), Strassburg (1500). Personalitatea lui Vlad Țepeș și legendele despre el au
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
capăt, sedus de soluțiile literare „sentimentale”, înlocuind în chip fals intriga ucigașă prin duelul cavaleresc. Privit în întregul său, scrisul lui R. se situează în zona literaturii „alexandrine”, a maximei dexterități prozodice, nedepășind prin nimic modelele, altfel ușor de recunoscut. Popularitatea în epocă se datorează limbajului flexibil și unei anume acurateți a expresiei, care a determinat critica să vorbească de „sonorități plăcute”, de „ușurință caligrafică”. Preocupat de asimilarea modernității europene, R. a tradus relativ numeroase fragmente din lirica franceză, din Ruy
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Lugoj, în 15 iunie 1848, încearcă, fără succes, să obțină aprobarea guvernului lui Lajos Kossuth pentru înființarea unei armate românești. După înfrângerea revoluției ungare este din nou închis (1849-1853) și abia în 1861 revine în viața politică, lipsit însă de popularitatea de care se bucurase înaintea și în timpul revoluției. În scrisori, proclamații sau broșuri politice se relevă constant ca un revoluționar intransigent, cu spirit practic și tact politic, militant neobosit pentru unirea și emanciparea socială a românilor. După mai bine de
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
neîndoielnic, „iubirea de patrie și de adevăr”, dar îl întărâtă, poate, și gândul neîmplinirii unei vocații politice care în zilele Unirii păruse că se manifestă sub promițătoare auspicii. Satira va fi deci pentru el o revanșă, trădând și nevoia de popularitate. Altfel, funcțiile pe care le-a avut de îndeplinit de-a lungul vremii sunt mai puțin importante: inspector în Regia Monopolului Tutunurilor (1872-1875), director al „Monitorului Oficial” (1876), inspector în Serviciul impozitelor asupra spirtoaselor (1880), inspector financiar (1882), director al
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
din latină în slavonă, cu deosebit talent și aplicație, cunoscuta scriere ascetică De imitatione Christi atribuită lui Thomas a Kempis. Exercițiu de durată și acțiune programatică, traducerea introducea pentru prima dată în mediul ortodox est-european o lucrare catolică a cărei popularitate a concurat la un moment dat cu cea a Bibliei. Textul care a făcut însă ca zeci de copiști să o transcrie este transpunerea în românește a romanului popular Viața sfinților Varlaam și Ioasaf (1649), act exemplar sub toate aspectele
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
dezbateri critice, cele două tipuri de modele coabitează în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale, dar într-o manieră paralelă. Perspectiva integrativă schițată la timpul său de către Bandura n-a avut deloc succes. In funcție de problemele studiate, de formarea sa, de sensibilitatea sa, de popularitatea sau de caracterul inovator al unui model, terapeutul se raportează când la o perspectivă când la alta, când la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
impozitare, atât în prezent, cât și în viitor, acesta va raționa în mod similar cu angajații, dependent fiind de profiturile reinvestite în ceea ce privește sursele de venit viitor. Dar actorii de la nivel de stat dintr-o democrație sunt de asemenea interesați de popularitate și de realegere. Aceștia ar putea hotărî să promoveze redistribuția în favoarea angajaților pentru a câștiga voturi. Acest lucru este destul de dificil, dată fiind lipsa de resurse care să-i poată face fericiți pe toți cei implicați, mai ales că redistribuirea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mare interes. Voi furniza un alt exemplu, de data aceasta de mai mare relevanță pentru științele sociale. Să ne imaginăm o situație internațională tensionată între o superputere dominantă (S) și un rival mult mai mic (R) care, din motive de popularitate politică internă și prestigiu internațional în regiune, nu dorește să se subordoneze. Ne-am putea gândi la conflictul dintre Statele Unite și Irak după războiul din Kuwait, și în special la activitățile din așa-numita „zonă de interdicție a zborului” de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cel marginal. Spre exemplu, într-o astfel de pretinsă situație se află multe țări din lumea a treia, care se văd nevoite să-și vândă recoltele unui număr limitat de națiuni puternice și avansate din punct de vedere economic. În ciuda popularității modelelor de tipul celor din economia de piață, acestea au o aplicabilitate limitată în științele sociale. Jocurile de n persoane sunt frecvente, dar acestea au rareori nu număr mare de jucători individuali care să se grupeze în două tabere opuse
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pe stradă persoanele care le apăreau În cale despre intențiile lor de vot sau expediau nesistematic prin poștă chestionare. Tehnica respectivă, numită „vot de paie” (straw vote), a fost utilizată de către ziarul Harrisburg Pennsylvanian cu ocazia alegerilor prezidențiale din 1824. Popularitatea AIPO s-a datorat predicțiilor corecte pe care le făcea prin studiile sale, Începând cu prognozarea victoriei lui Franklin D. Roosvelt În alegerile prezidențiale din 1936 cu o abatere de 6,5%. Astfel, În perioada anilor 1936-1950 discrepanța dintre rezultatele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conduce până în 1996, și apoi, într-o nouă serie, începând din 200l. Din anul 2000 susține cronica literară în „Ziarul de duminică” (supliment cultural al „Ziarului financiar”), iar începând cu anul 1999 realizează la postul Pro TV rubrica de mare popularitate „Omul care aduce cartea”. Primul volum, Perspective eminesciene, îi apare în 1982 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Paralel cu publicarea unor lucrări originale, traduce din autori francezi (integrala teatrului lui Eugène Ionesco și eseuri ale lui Jean-François Revel) și prefațează volume de
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
integral, în aceeași revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând și reluând noua versiune în numeroase ediții. Contribuie astfel la cunoașterea la noi a filosofului german cam în același timp când el începuse a se bucura de popularitate în Europa. Umanismul profund al lui M. reiese și din afirmația potrivit căreia nici o creație durabilă, în ordinea spiritualității, nu se poate realiza în cercul individualismului, ci numai prin ridicarea în sfera de interese a omenirii. Raționalist ponderat, el a
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
ortodocși cu certificate de bună purtare rămân neatinse. Temele, desigur „clasice”, ale teologiei ortodoxe românești din „epoca de aur” - „Biserica Ortodoxă în lupta pentru pace și dezarmare”, „Credința strămoșească pe calea progresului,” „Ortodoxia și propășirea patriei” - și-au pierdut subit popularitatea. Asta nu înseamnă că veți pomeni vreodată o discuție serioasă despre originea și terapia acestui coșmar est-european numit colaboraționism. N-o fac rușii, n-o facem nici noi. Procesul comunismului a rămas în seama eshatonului. În loc să recunoască imediat mucenicia unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi ortodox”) fără să abandoneze un aer cosmopolit intratabil, H.-R. Patapievici are o identitate vizibilă incertă. Ca autor conservator, el a știut să fructifice geniul inconsecvenței. Țintind dialogul cu un public foarte variat, Patapievici și-a păstrat o remarcabilă popularitate pe piața cărții. Faptul a fost confirmat și la apariția ultimului său volum despre Omul recent. Este vorba despre o carte-manifest cum puține s-au scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple frontiere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cititorilor deja captivați de frumusețea învățăturilor cuviosului Siluan și de aerul rarefiat al teologiei monastice transmise de către starețul Sofronie noilor generații de creștini. Chemarea la adâncirea personală în taina smereniei universale reprezintă mesajul central al cărții arhimandritului Zaharia. Dată fiind popularitatea crescândă de care se bucură în România teologia starețului Sofronie și învățăturile duhovnicești ale cuviosului Siluan, un studiu exegetic precum Hristos, calea vieții noastre va stimula, probabil, o dezbatere publică mult mai temeinică a surselor și implicațiilor teologice ale scrierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să nu uităm, până la intervenția autorităților televizuale sau a justiției, există telecomanda!), „vipurile” emergente au persistat în cultura monologică în care crescuseră înainte sau după 1989, trebuind să învețe însă până la urmă rudimentele dialogului, grație talk-show-urilor, al căror vârf de popularitate poate fi datat între sfârșitul anilor ’90 și 2000-2001, într-o perioadă în care viața politică mai prezenta suficient dinamism pentru a trezi interes și putea fi discutată de oricine, ca fotbalul, abisurile psihologiei sociale și misterele universului. (Doar emisiunile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
strategi ai „Regimului Iliescu”, buni cunoscători ai intelectualului român încă de pe când îl reeducau, fabricau, utilizau și manipulau, adică din perioada 1948-1989. Poate că „Regimul Băsescu”, instalat surprinzător prin ambigua alternanță politică de la sfârșitul anului 2004 și repede compromis - în ciuda popularității relativ stabile a președintelui însuși: un alt paradox al (sondării) opiniei publice - prin bâlbâieli, gafe, erori, extravaganțe geopolitice și dezbinare (toate dând celor care își mai amintesc crizele „Regimului Constantinescu” sentimentul că istoria se repetă), a venit prea târziu pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tocquevilliană; sau, în alți termeni, bazat pe redefinirea drepturilor politice ca „drepturi ontologice” - cum numesc eu ceea ce unii suporteri ai globalizării desemnează prin formula „bunuri publice globale”: aer curat, apă potabilă, hrană etc. Corporațiile instrumentează dibaci aceste noi culturalisme, astfel încât popularitatea mediilor „etnice” nu le-a putut scăpa. Vicepreședintele executiv al redutabilei American Association of Advertising Agencies, Jerry Gibbons, o spune perfect (traduc de pe situl NCM): „(Sondajul) demonstrează că mediile etnice și reclamele comerciale pe care le conțin operează o legătură
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Gesellschaft („societate” - dar, vom vedea mai jos, aceasta e o echivalare prea literală) și Gemeinschaft („comunitate”), avansată de Ferdinand Tönnies (1855-1936), unul din clasicii mondiali ai sociologiei (în sens mai larg, ai științelor sociale). Principala victimă a acestui succes de popularitate este tocmai substanța crucialei contribuții a lui Tönnies la teoria socială: cei mai mulți cred că savantul german a propus o antinomie, iar destui consideră că el opta, nostalgic și regresiv, pentru comunitate; ba, susțin criticii săi mai vehemenți, pleda, reacționar și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al XIX-lea, în scrierile bizarului Franșois-Xavier Garneau. În Statele Unite, doar cei ce-și spun anarchist communitarians și se autodefinesc drept libertarian socialists par ceva mai confuzi (vezi și mai jos rândurile despre libertarian). Să revenim la filologie și la popularitatea termenului comunitarian la noi. Fenomenul este inevitabil, uzul va fi probabil dictat de această majoritate bilingvă (români anglofoni). Am văzut chiar termeni mai problematici, ca utopianism în locul mai vechiului utopism (luat din franceză), cosmopolitanism în loc de cosmopolitism, conservativ în loc de conservator. O
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la prieteni. Multe persoane preferă reflexologia palmară celei plantare pentru că palmele sunt disponibile în orice moment din zi sau din noapte. Destul de frecvent, reflexologia palmară și cea plantară sunt folosite împreună pentru menținerea stării optime de sănătate. Reflexologia a câștigat popularitate atât printre terapeuți, cât și în alte medii profesionale. Oamenii profită de pauzele de cafea sau de prânz și folosesc tehnicile reflexe pentru a-și recăpăta energia și pentru a se elibera de stres. Multor atleți le place stimularea reflexogenă
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
iese Înainte festiv: «cu brațele-ncărcate de poame și bucate, cu maldăre de soare În suflet și-n ferești». și pictează În culori vii și linii dinamice, imaginea globală și exuberantă a țării de mâine, imaginea ei de baladă”. Dar popularitatea lui Dan Deșliu crește și mai mult câteva luni mai târziu când i se publică poemul Lazăr de la Rusca În Scânteia 37 apoi, la scurtă vreme, În volum. Motivul poemului fusese popularizat pentru prima oară de Petru Dumitriu 38, Într-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]