1,495 matches
-
determinat de contextul regional sau de factori generici. Cu alte cuvinte, populismul are legătură cu factori specifici care pot fi mult mai pregnanți în unele regiuni decât în altele? În același timp, putem spune că anumite aspecte ale relației dintre populism și democrație trec dincolo de particularitățile regionale. De pildă, forțele populiste promovează întotdeauna repolitizarea anumitor subiecte, care, fie intenționat, fie neintenționat, nu sunt abordate de establishment. În concordanță cu acestă perspectivă trans- și intraregională, acest capitol concluziv este elaborat pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
I, pentru a le evalua validitatea. Apoi, în al doilea subcapitol, trecem de la "empiric" la "teoretic", adică prezentăm perspective noi pornind de la cele opt studii de caz. În final, în ultimul subcapitol, propunem câteva direcții de cercetare ulterioară pe tema populismului și a democrației. 10.1 Evaluarea conceptelor și a ipotezelor cadrului teoretic Cadrul teoretic dezvoltat în acest volum se bazează pe abordarea conceptuală a lui Sartori (1970). Am propus concepte minimale atât pentru populism, cât și pentru democrație, întrucât prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
direcții de cercetare ulterioară pe tema populismului și a democrației. 10.1 Evaluarea conceptelor și a ipotezelor cadrului teoretic Cadrul teoretic dezvoltat în acest volum se bazează pe abordarea conceptuală a lui Sartori (1970). Am propus concepte minimale atât pentru populism, cât și pentru democrație, întrucât prin intermediul acestora, obținem o înțelegere mai bună a noțiunilor, evităm dilatarea conceptelor (conceptual stretching) și putem obține o perspectivă transregională asupra întregii cărți. Într-adevăr, între Europa (Vestul și Estul) și Americi (cea de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
conceptual stretching) și putem obține o perspectivă transregională asupra întregii cărți. Într-adevăr, între Europa (Vestul și Estul) și Americi (cea de Nord și cea de Sud) există diferențe pe multe niveluri, ceea ce face ca o comparație a relației dintre populism și democrație între aceste regiuni alte lumii să fie dificil de efectuat. În acest sens, utilizarea conceptelor minimale s-a dovedit a fi foarte de folos, întrucât ne-a permis să "călătorim" prin diferite cazuri și chiar regiuni geografice. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populiști. Desigur, ambii lideri sunt destul de diferiți în termeni de agendă și scopuri politice, dar au în comun o caracteristică importantă, care ne permite să-i analizăm făcând uz de același cadru conceptual. Aceasta înseamnă că definiția minimală propusă pentru populism trebuie văzută ca un punct de pornire, pe baza căruia este posibil să a) determinăm dacă anumite cazuri ar putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
analizăm făcând uz de același cadru conceptual. Aceasta înseamnă că definiția minimală propusă pentru populism trebuie văzută ca un punct de pornire, pe baza căruia este posibil să a) determinăm dacă anumite cazuri ar putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri de populism. Mai precis, definiția minimală propusă pentru populism poate fi folosită pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
văzută ca un punct de pornire, pe baza căruia este posibil să a) determinăm dacă anumite cazuri ar putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri de populism. Mai precis, definiția minimală propusă pentru populism poate fi folosită pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv din America Latină (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). În mod similar, considerăm că definiția minimală a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
baza căruia este posibil să a) determinăm dacă anumite cazuri ar putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri de populism. Mai precis, definiția minimală propusă pentru populism poate fi folosită pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv din America Latină (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). În mod similar, considerăm că definiția minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri de populism. Mai precis, definiția minimală propusă pentru populism poate fi folosită pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv din America Latină (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). În mod similar, considerăm că definiția minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri de populism. Mai precis, definiția minimală propusă pentru populism poate fi folosită pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv din America Latină (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). În mod similar, considerăm că definiția minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile autoritare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și în ce privințe, diferă între ele anumite cazuri de populism. Mai precis, definiția minimală propusă pentru populism poate fi folosită pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv din America Latină (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). În mod similar, considerăm că definiția minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile autoritare și cele democratice. În același
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile autoritare și cele democratice. În același timp, acest concept este util pentru emiterea de ipoteze referitoare la relația ambivalentă dintre populism și democrație. După cum afirmam în capitolul introductiv, populismul poate avea un impact pozitiv pentru democrație în termeni de îmbunătățire a "incluziunii" și negativ în privința "contestării publice". Studiile de caz din prezentul volum confirmă sau resping această teză? General vorbind, dovezile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile autoritare și cele democratice. În același timp, acest concept este util pentru emiterea de ipoteze referitoare la relația ambivalentă dintre populism și democrație. După cum afirmam în capitolul introductiv, populismul poate avea un impact pozitiv pentru democrație în termeni de îmbunătățire a "incluziunii" și negativ în privința "contestării publice". Studiile de caz din prezentul volum confirmă sau resping această teză? General vorbind, dovezile prezentate susțin acest argument. Atât în Europa, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Europa, cât și în Americi, actorii populiști caută să dea glas și putere grupurilor marginalizate, dar tind și să combată însăși existența forțelor de opoziție și să încalce regulile competiției politice (Rovira Kaltwasser, 2012). Modul în care anumite forme ale populismului definesc "poporul pur" și "elita coruptă" determină tipul și gradul de incluziune pe care acestea le promovează. Ca să folosim cuvintele lui Mouffe: "Nu referirea la "popor" este echivocă. (...) Problema stă în modul în care acest "popor" este creat" (2005a: 69
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
urmare, caută să promoveze incluziunea unor grupuri mari care sunt, subiectiv și obiectiv, excluse din societate. Dincolo de acestă diferență importantă, merită să subliniem o asemănare revelatoare pe care o regăsim în toate capitolele cărții, și anume lipsa de respect a populismului față de contestarea publică, derivată din perspectiva monistă asupra societății. Într-adevăr, populismul face o distincție maniheistă între "poporul pur" și "elita coruptă", care nu lasă prea mult spațiu pluralismului (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009; Mudde, 2004). Conform definiției minimale a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
obiectiv, excluse din societate. Dincolo de acestă diferență importantă, merită să subliniem o asemănare revelatoare pe care o regăsim în toate capitolele cărții, și anume lipsa de respect a populismului față de contestarea publică, derivată din perspectiva monistă asupra societății. Într-adevăr, populismul face o distincție maniheistă între "poporul pur" și "elita coruptă", care nu lasă prea mult spațiu pluralismului (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009; Mudde, 2004). Conform definiției minimale a lui Dahl, democrațiile care există în realitate diferă în multe privințe. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sau implict, un concept mai larg al democrației pentru a face diferența între regimuri democratice "de proastă calitate" și cele "de foarte bună calitate". În pofida acestui cadru teoretic deja existent, am fost interesați nu doar de studierea impactului pe care populismul îl are asupra democrației ca atare, ci și, cu precădere, de efectele negative și pozitive pe care populismul le poate avea asupra calității democrației. Distincția pe care o facem nu este de mică însemnătate. Există o diferență importantă între "o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și cele "de foarte bună calitate". În pofida acestui cadru teoretic deja existent, am fost interesați nu doar de studierea impactului pe care populismul îl are asupra democrației ca atare, ci și, cu precădere, de efectele negative și pozitive pe care populismul le poate avea asupra calității democrației. Distincția pe care o facem nu este de mică însemnătate. Există o diferență importantă între "o democrație fără atribute" și "calitatea democrației". În vreme ce, expresia dintâi face aluzie, în primul rând, la regula majorității și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de democrație exercitate în mod direct. Cea din urmă formă amintită este percepută ca o metodă potrivită de a da puterea poporului înapoi și de a evita prăpastia dintre guvernanți și guvernați (Canovan, 2005: 107). Totuși, aceasta nu înseamnă că populismul este în dezacord cu reprezentarea democratică în sine. Este mai corect să spunem că populismul se opune presupusei "proaste întrebuințări" a canalelor democratice de reprezentare și să asociem această perspectivă numai cu alegerile periodice. Din acest unghi, populismul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
metodă potrivită de a da puterea poporului înapoi și de a evita prăpastia dintre guvernanți și guvernați (Canovan, 2005: 107). Totuși, aceasta nu înseamnă că populismul este în dezacord cu reprezentarea democratică în sine. Este mai corect să spunem că populismul se opune presupusei "proaste întrebuințări" a canalelor democratice de reprezentare și să asociem această perspectivă numai cu alegerile periodice. Din acest unghi, populismul poate fi văzut ca un soi de extremism democratic, în sensul în care acesta manifestă,în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înseamnă că populismul este în dezacord cu reprezentarea democratică în sine. Este mai corect să spunem că populismul se opune presupusei "proaste întrebuințări" a canalelor democratice de reprezentare și să asociem această perspectivă numai cu alegerile periodice. Din acest unghi, populismul poate fi văzut ca un soi de extremism democratic, în sensul în care acesta manifestă,în mod deosebit, neîncredere față de toate tipurile de organisme nealese prin vot, care capătă tot mai multă putere în zilele noastre (Vibert, 2007). Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numea Kalyvas (2005), puterea constituantă, adică principalul actor din cadrul unui regim democratic în privința (re)creării și actualizării normelor și regulilor legale de nivel superior care reglementează exercițiul puterii. Ca un adaos la acestă observație generală, este important de analizat dacă populismul chiar are un efect pozitiv și/sau negativ asupra calității democrației. Pentru a răspunde la această întrebare, ne-am selectat studiile de caz pe baza a două criterii: (1) dacă principalii actori populiști sunt în opoziție sau la guvernare și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
criterii: (1) dacă principalii actori populiști sunt în opoziție sau la guvernare și (2) dacă regimul democratic este consolidat sau neconsolidat. Primul criteriu arată că factorul cel mai relevant ar trebui să fie puterea reală a forțelor populiste; adică, dacă populismul este limitat doar la opoziție, are puțin spațiu de manevră, și deci are un efect minor asupra calității democrației. Al doilea criteriu se referă la "maturitatea" regimului democratic și se bazează pe ideea că, atunci când un regim democratic este consolidat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la opoziție, are puțin spațiu de manevră, și deci are un efect minor asupra calității democrației. Al doilea criteriu se referă la "maturitatea" regimului democratic și se bazează pe ideea că, atunci când un regim democratic este consolidat, chiar și un populism de tip guvernamental ar trebui să aibă un efect redus asupra calității democrației, de vreme ce, cea din urmă este suficient de robustă în confruntarea cu "provocarea populistă". Ce ne comunică cele opt studii de caz despre cele două criterii? Dovezile din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației, de vreme ce, cea din urmă este suficient de robustă în confruntarea cu "provocarea populistă". Ce ne comunică cele opt studii de caz despre cele două criterii? Dovezile din carte îl susțin pe primul. De fapt, toate cele patru cazuri de "populism în opoziție" (Blocul/Interesul Flamand din Belgia, Partidul Reformei din Canada, "Republicanii" din Republica Cehă și Andrés Manuel López Obrador din Mexic) arată că, atunci când actorii populiști sunt în opoziție, nu au o influență mare asupra calității regimului democratic. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]