4,009 matches
-
stea mai mult de două zile? Nu te stresa, Își reaminti; asta declanșa Întotdeauna crizele. Se Întreba dacă tribul ăsta - Armaladon sau Larmaladon, cum naiba Îi chema - aveau cafea. Cafeaua creștea la munte, nu-i așa? Dacă nu-și bea porția zilnică de cafea, până la prânz urma să aibă o durere de cap de neînlăturat. Ei bine, asta chiar l-ar stresa. Heidi se așeză pe buștean lângă Bennie. —Cum mai ești? Pentru ea, noaptea trecuse fără nici un incident. Îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să asimileze puțină hrană. Dar acum gusturile lor pretențioase de San Francisco Își reveniseră și pofteau la mâncăruri mai variate. Nu li s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau un adăpost, apă curată și așa-zisa mâncare. Gazdele lor erau binevoitoare și Încercau din răsputeri să Îi facă să se simtă confortabil, punându-le la dispoziție cele mai ferite locuri de dormit și dându-le cele mai mari porții zilnice de mâncare. Pentru a suplimenta orezul și tăițeii, căutau provizii comestibile proaspete, vânau o Întreagă gamă de rozătoare cu oase mici și păsări, iar ocazional câte o maimuță. Orice s-ar fi servit, Marlena Îi spunea lui Esmé că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nimeni n-avea să se joace cu mingea azi. 16tc "16" Cum se fac știriletc " Cum se fac știrile" D ezamăgirea lui Harry nu fu de lungă durată. A doua zi de dimineață, puțin după ce comandase un mic dejun american, porție mare, din apartamentul În care era cazat la hotelul Pagoda de Aur, auzi două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Țara Moldovei și nu făcea parte integrantă din aceasta, trebuia reconfirmată. Prin aceasta Rusia își luase dreptul de a menționa expres în articolul IV al tratatului ruso-turc, încheiat la Iași, la 29 decembrie 1791/9 ianuarie 1792, că Rusia restituia Porții Otomane nu numai Țara Moldovei și Țara Românească, cu tot ceea ce le aparținea înainte de începerea războiului și a ocupării lor de către trupele rusești, ci și „Basarabia” cu cetățile Tighina (Bender), Cetatea Albă (Akkerman), Chilia, Izmail, precum și toate celelalte așezări existente
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
berea, dar mă abțineam și de la orice altă băutură alcoolică, însă cadrul în care mă aflam mă obliga să mă port la fel ca ceilalți, așa că înghițeam, cu eforturi considerabile, mici înghițituri din paharul de jumătate de litru, cât era porția minimă de consum a amatorilor de bere. Vecinii mei de masă care-mi vor deveni cu timpul prieteni sinceri, Ghiță Neamțu și Laurențiu Pop, și-au dat seama repede că băutura nu mă entuziasmează și au conspirat, fără să observ
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de semestru erau excelente de fapt, obținusem media cea mai mare pe an am primit și o a doua bursă, numită "de merit", în valoare de 50 de lei pe lună, numerar. Cu această bursă puteam să finanțez cumpărarea unei porții zilnice de zece țigări ieftine și un bilet de intrare, o dată pe săptămână, la cinema sau la un spectacol de operă pe un scaun într-o zonă rezervată spectatorilor cu buget restrâns. Deși modestă, bursa în numerar era totuși mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tramvai. Anul acela la București s-a remarcat printr-o iarnă lungă și grea, cu zile de ger aprig alternând cu mușcăturile crivățului biciuitor care umpleau până la refuz cupa suferințelor noastre. Dar mai aveam și alte necazuri, ca de exemplu porțiile sărăcăcioase de mâncare cu gust anodin de la cantină, care erau micșorate pe zi ce trecea, iar anumite produse carnea de exemplu pur și simplu erau șterse din meniul nostru și așa dubios. România se pregătea să găzduiască la București în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și nu-i face plăcere. Lui Vasilescu nu-i displăcea deloc «rotunda» și «flasca» Emilia. Ba, eu cred chiar că se simțea nemaipomenit. Și, pe deasupra, spre deosebire de Doamna T., asta știa ce face. Dacă mă-ntrebi astăzi de unde mi-aș lua porția de plăcere, de la rubiconda și călduroasa Emilia sau de la aseptica și frigida Doamnă T., aș răspunde fără ezitare: Emilia.“ Maria mi-a tras un genunchi pe sub masă. Meritam o corecție. S-a abținut însă, și-a continuat cu întrebările: „Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curățate, iar lingurile șterse de apă și ulei. Doar șervețelele lipseau, nu le mai găseai din ’79. Ospătărițele purtau bluze albe și fuste negre, incerte, ca profesoarele de liceu. Miroseau a prăjeală și lămâie, îți venea să ceri încă o porție doar ca să se mai aplece o dată deasupra mesei. La sfârșit, îți aduceau nota pe-o tavă micuță, cu două toarte. Lista fusese trecută de mână, cu litere mari și rotocoale școlărești: borșul, mămăliguța, peștele, neapărat berile. Scriitorii făceau cinste, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
selecție. Tatăl lui Doru lucra mecanic la „Grivița“. Genul energic, complex, tandru cu uleiurile și mașinăriile de transport: dacă ar fi putut, ar fi luat locomotiva acasă cu el. Când se îmbăta, o scotea pe nevastă-sa în șuturi în fața porții și-o ținea strâns de braț, ca pe-un agregat. Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea să plângă, știa ea de ce. După un timp, bărbatul devenea duios și ne făcea semn să ne-apropiem. Eram mici, prin urmare ascultători. Traversam strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale mănăstirilor. Nicăieri, nici o urmă de năvală străină. Și totuși, pentru căpitan, senzația primejdiei creștea. Era, poate, o uneltire de curte. - Garda Măriei Sale! Deschideți! strigă căpitanul spre creneluri, trecând podul lăsat peste șanțul de apărare. O cușmă se ivi deasupra porții. - Apăi, dacă ești garda Măriei Sale, de ce păcatele nu ești cu Măria Sa?... mormăi oșteanul morocănos. Stăi numa... După câteva clipe, o voce strigă de la crenel: - Sunt stegarul Balotă, șeful pazei! Ascult! - Iisus! strigă Oană parola zilei. - Deschideți! porunci stegarul. Mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ninja se ridicară, se Înclinară, Își luară armele și dispărură spre locuri ascunse ale palatului. Oan-san trecu printr-un șir de odăi Împodobite cu tablouri greu de distins În Întuneric și ieși pe unul dintre coridoarele exterioare ale fațadei, deasupra porții. De acolo, orașul se vedea ca un uriaș spectacol de lampioane clătinate ușor de adierea vântului. Shiro Îi poruncise să doarmă cel puțin două ceasuri, iar băiatul știa cât de importantă este odihna dinaintea bătăliei. Se Întinse pe podeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cei două sute de lăncieri comandați de Banfi au reușit să-l scoată din Moldova, pe targă, prin păduri umblate doar de lupi. Din armata Ungariei n-a mai rămas nimic. 15 martie 1468, muntele Iga, Japonia Fetița se oprise În fața porții care părea a se deschide către nicăieri. În spatele ei nu era decât pădure, În fața ei nu era decât pădure. Din acest motiv, poarta aceea, Întru totul asemănătoare intrării Într-un templu, o intriga. Midori fusese lăsată să treacă de barirele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tactul Porții de-a calcula pîn-în ultimul moment cu slăbiciunile și dezbinările subsistente, pe când scopul demonstrației era tocmai contrariul: de-a dovedi unirea deplină a Europei și de-a lua văzul Porții. Vinerea trecută, Sever Pașa și Ali Nizami, delegații Porții însărcinați a lua parte la tratările cu ambasadorii, și-au făcut vizitele la reprezentanții puterilor, iar duminică s-a ținut la d. Goeschen, ambasadorul Engliterei, cea dendîi întrunire privitoare le negocierile {EminescuOpXII 83} turco-grece. Seara ambasadorii s-au întrunit la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adaugă că nu transpirase nimic în publicitate despre discuțiunile ce s-ar fi urmat între ambasadori. Ceea ce transpiră așadar e numai opinia principelui de Bismarck asupră-le: că războiul e inevitabil. Cele șase note separate ce i s-au prezentat Porții și cari, adunate la un loc, constituie în esență o notă colectivă întrebau fără îndoială până unde Poarta mai poate augmenta propunerile ce le făcuse prin nota ei de la 3 octomvrie. Aceste propuneri ale ei respingeau linia trasă de Conferința
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost viceprezident al Constituantei și ca atare a luat parte la votarea Constituției actuale, care poartă contrasemnătura lui în calitate de ministru, sub aceea a M. Sale Regelui. Se știe că, în urma sosirii M. Sale Regelui, țara era amenințată de invazie din partea Porții. Generalul Ioan Ghica era pe atunci ministru de război al M. Sale. În această calitate el organiza apărarea țării, gata a întîmpina agresiunea posibilă a oștirilor Porții. Numit mai târziu agent diplomatic al țării la Viena, a fost cel dendîi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mult mai mult decât daca ne-am așeza cartierul general în Rumelia orientală. Prințul Vogoridi e altfel înțeles cu intențiile noastre, dar nu e nimic alt decât un pașă turcesc și, deși nu avem a ne teme de nimic din partea Porții, totuși unele din marile puteri europene ar putea cere să ni se refuze ospitalitatea. Noi nu voim însă să facem neplăceri amicilor noștri. " La întrebarea mea daca liberalii ar voi să organizeze o răscoală în Bulgaria, Slaveicof răspunde: Nu gândim
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
va lua Instrucția Publică; e portofoliul său de predilecțiune. [ 25 aprilie 1880] ["SCHIMBĂRILE DIN ANGLIA... "] Schimbările din Anglia par a avea de efect grăbirea soluțiunii punctelor încă pendente ale Tractatului de la Berlin. Se constată mai întîi o presiune generală asupra Porții de-a face cesiunile de teritoriu către Grecia și Muntenegru. Cestiunea Arab-Tabiei reapare. "Daily News" anunță că Austria ar fi luat inițiativa pentru regularea și a cestiunii acesteia, propunând României de-a ceda Bulgariei o mică parte a teritoriului de lângă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
escepție măcar...! [ 22 iulie 1880] {EminescuOpXI 260} RĂSPUNSUL PORȚII LA NOTA COLECTIVĂ În "Neue freie Presse" de la 28 iuliu cetim răspunsul la nota colectivă privitoare la cestiunea fruntariei greco-turce pe care ministrul otoman de esterne Ab[b]edin Pașa, în numele Porții, l-a trimis ambasadorilor marilor puteri, în cuprinsul următor: Exelență, subsemnatul, ministru de esterne al Majestății Sale împăratul otomanilor, a avut onoarea să primească nota pe care i-au adresat-o Exelențele lor ambasadorii Germaniei, Rusiei, Marei Britanie, Italiei, Francei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și prin tonul provocator al d-lui Gambetta, știrile despre situația orientală iau din ce în ce un caracter mai liniștit. Din Constantinopol ni se telegrafiază că față cu cererea de prelungire a termenului de trei săptămâni, acordat de puteri Porții pentru esecutarea convenției cu Muntenegrul, ambasadorii vor prezenta guvernului turcesc un memoriu colectiv, invitîndu-l să declare în cel mai scurt termen ce hotărâre a luat și cum are de gând s-o îndeplinească. La acest memoriu Poarta desigur va răspunde
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]