3,816 matches
-
budinca asta. Pentru azi, bineînțeles, ce credeai? Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde să-ți iau zahăr candel! În schimb, o să punem așa, de la noi, câteva bucățele de portocală glasată. Am ascuns un borcănel în cămară. Nu te supăra, Mirciulică, dar ai devenit atât de lacom! Atât de lacom! Ce spuneai tu de domnul maior Cristescu? Bineînțeles că l-aș pofti și pe el, dar n-are timp. Te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai vrea? Se uită la ceas și Melania încercă să-l rețină politicoasă. ― Te grăbești? ― Nu pot s-o las prea mult singură pe Florence. Ei, dar văd că mi-ai băgat în plasă toată cămara! ― Mai nimic, Șerbănică, o portocală, câteva chifteluțe, budinca. Știu că voi n-ați gătit nimic azi. Ai grijă să nu verși bulionul. Ți l-am pus într-un borcan, dar trebuie să fii atent. Când ajungi acasă, dă-i o ceașcă fierbinte lui Florence, o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă duc la cinema ori joc remy cu câțiva prieteni. Sîntem foarte mult împreună sau foarte puțin. Depinde din ce unghi privești lucrurile. Chiar și acum... Preferă să petreacă Revelionul cu soră-sa. Mi-a comunicat și meniul: curcan cu portocale. În același timp, nu s-a sfiit să-mi ceară o grămadă de servicii. Câteva telefoane la serviciu, un costum de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu te apropia! Pleacă! Pleacă!! Bătrâna, cu mâna întinsă, făcu încă un pas. Șopti: ― E de ajuns să rup hârtia. Numai un colțișor... ― Pleacă!! ― Un colțișor și gata! ― Nu! Melania Lupu se aplecase peste el. Îi simțea răsuflarea. Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se aplecă și mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la spital. Trece prin momente grele... Lacrimile îi inundară din nou ochii: N-are pe nimeni și... Știu că abuzez, dar dacă mi-ați permite să-i duc și un mic pachet, oh, nu mare lucru, desigur... Câteva dulciuri, o portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rezultatul statistic al seriei de analize începute de câteva zile. Când un microb, spune Rieux după o scurtă tăcere, este capabil ca în timp de trei zile să mărească de trei ori volumul splinei, să dea ganglionilor mezenterici volumul unei portocale și o consistență păstoasă, acest microb tocmai că nu îndreptățește ezitările. Focarele de infecție sunt în extensie crescândă. În ritmul în care se răspândește maladia, dacă nu e oprită energic, ea riscă să omoare jumătate din oraș în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am constatat că odorul înfiat avea jucării la care eu nici n-am visat, că la dispoziția lui se afla o serie de produse alimentare în excedent și odorul înfiat ajunsese să joace fotbal în camera lui servindu-se de portocale pe post de minge. O adevărată risipă, din prea marea lor dragoste. La rândul meu le-am atras atenția avertizându-i că nu e bine ce se întâmplă în casa lor, că pe măsură ce-i oferea copilului confort, e nevoie ca să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am parte de același zâmbet, pentru un alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre piața din apropiere să mai și cumpăr unele fructe de prin alte părți (lămâi, portocale, banane) unde sunt servit politicos de vânzătoarea respectivă. Și pentru a mă repauza un pic, mă opresc la o boxă de carne unde vânzătoare e strănepoata Carmen, care nu mai poate de bucurie și mă invită înăuntru pe un scaun
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poate face. Apoi s-a dus în camera în care așteptau ceilalți și le-a comunicat că au primit exact ce își doreau mai mult: dezarmarea. Guttman aplicase același truc, luptându-se pentru măr ca să obțină ce voia cu adevărat: portocala. —Și tăblița asta pe care a luat-o, aveți idee ce scria pe ea? A spus că e o listă de cumpărături, a unei femei. Și l-ați crezut? —Domniță, nu pot citi alfabetul ăsta antic. Știu doar ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale, pâine integrală, spanac și astfel de lucruri. Eu unul nu vreau să contribui la degradarea unui minor. — Ce trăncănești acolo? Vinde-mi un cârnat d-ăla! Mi-i foame. N-am mâncat la prânz. — Ba nu, strigă Ignatius cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Bot să-ncerc. Boate-ți aduc be cineva. — Nu te mai apleca spre mine, țipă sergentul. Nu vreau să-mi dai și mie răceala! Ridică-te! Cară-te de-aici! Du-te și ia niște tablete ș-un suc de portocale. Mare-i grădina Ta, Doamne! Tre’ s-arestez be cineva, spuse din nou agentul Mancuso, cu și mai puțină convingere ca prima dată. Plecă apoi în noul său costum, ultima glumă pe care i-o făcuse sergentul. Purta o șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
savuroasă dintr-o măcelărie. Totuși nimeni nu m-a strigat ademenitor de după ferestrele oblonite. Seducători subtili, ale căror minți șirete palpitau în apartamentele întunecate. Mi s-a părut că aud totuși ceva. O cutie în care fusese suc înghețat de portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o ca să cercetez dacă micul cilindru gol nu conținea vreo comunicare. Dar nu se vedea decât un rest cleios de suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Brad își îndepărtă privirea. — Deci, acum ești la colegiu? — Nu. Mi-am luat un an liber, zise ea și îi zâmbi. Nu aveam note prea bune. M-am distrat prea mult. Scoase o sticlă mică de plastic, cu suc de portocale. Ai niște votcă? — N-am la mine, spuse el, surprins. — Gin? — Ăă, nu ... Dar ai putea face rost, nu? zise ea și îi zâmbi din nou. — Cred că da, spuse el. — Îți promit că mă voi revanșa, zise ea, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de mâncare. Vrei asta? Gerard se aplecă și gustă. O scuipă imediat. — Ihhh! — E mâncare pentru pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum te cheamă? — Gerard. O portocală? Ai o portocală? Țopăia într-o parte și în alta pe stâlp, nerăbdător. Îmi plac portocalele. — Cum de vorbești așa de bine? Aș putea să te întreb același lucru. — Știi ceva? O să te arăt tatălui meu, spuse copilul. Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asta? Gerard se aplecă și gustă. O scuipă imediat. — Ihhh! — E mâncare pentru pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum te cheamă? — Gerard. O portocală? Ai o portocală? Țopăia într-o parte și în alta pe stâlp, nerăbdător. Îmi plac portocalele. — Cum de vorbești așa de bine? Aș putea să te întreb același lucru. — Știi ceva? O să te arăt tatălui meu, spuse copilul. Întinse mâna. — Ești îmblânzit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum te cheamă? — Gerard. O portocală? Ai o portocală? Țopăia într-o parte și în alta pe stâlp, nerăbdător. Îmi plac portocalele. — Cum de vorbești așa de bine? Aș putea să te întreb același lucru. — Știi ceva? O să te arăt tatălui meu, spuse copilul. Întinse mâna. — Ești îmblânzit, nu-i așa? Fir-aș al naibii! zise Gerard și păși pe mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai nevoie de mine. — Hel-lo. — Frumos loc ai aici. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai nevoie de mine. — Hel-lo. — Frumos loc ai aici. Numele meu e Gerard. — Aaa, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai nevoie de mine. — Hel-lo. — Frumos loc ai aici. Numele meu e Gerard. — Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? spuse pasărea. — Te superi dacă iau o portocală? — Hel-lo, spuse pasărea. Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? — Te-am întrebat dacă pot să iau o portocală. — Hel-lo. Gerard își pierdu răbdarea. Se întinse spre portocală. Pasărea roș-albastră se repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de mine. — Hel-lo. — Frumos loc ai aici. Numele meu e Gerard. — Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? spuse pasărea. — Te superi dacă iau o portocală? — Hel-lo, spuse pasărea. Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? — Te-am întrebat dacă pot să iau o portocală. — Hel-lo. Gerard își pierdu răbdarea. Se întinse spre portocală. Pasărea roș-albastră se repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură, cu portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e Gerard. — Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? spuse pasărea. — Te superi dacă iau o portocală? — Hel-lo, spuse pasărea. Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? — Te-am întrebat dacă pot să iau o portocală. — Hel-lo. Gerard își pierdu răbdarea. Se întinse spre portocală. Pasărea roș-albastră se repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură, cu portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În momentul acela observă că cealaltă pasăre era legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spuse pasărea. Aaa, ce se-ntâmplă, doctore? — Te-am întrebat dacă pot să iau o portocală. — Hel-lo. Gerard își pierdu răbdarea. Se întinse spre portocală. Pasărea roș-albastră se repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură, cu portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În momentul acela observă că cealaltă pasăre era legată de stinghie. Gerard mâncă portocala pe îndelete. Apoi zbură înapoi, să mai ia. Se apropie de stinghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
repezi să îl ciupească, cu răutate. Gerard se feri și zbură, cu portocala în gură. Se așeză pe un trunchi de copac și se uită în spate. În momentul acela observă că cealaltă pasăre era legată de stinghie. Gerard mâncă portocala pe îndelete. Apoi zbură înapoi, să mai ia. Se apropie de stinghie din spate, iar mai târziu, din lateral. Zbura prin surprindere, ferindu-se de fiecare dată de pasăre, care nu putea spune decât: — Hel-lo! După o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]