1,416 matches
-
văd. * Gura politicianului minciuni grăiește. * Imunitatea este o formă mascată de protecție a infractorilor. Nu întotdeauna legea pedepsește fără-de-legile. * Adesea, făcătorul legii este și încălcătorul ei. * Ca să fii demnitar, mai întâi trebuie să fii demn. * Și miniștrii fără portofoliu au portofele pofticioase. * Dacă parlamentarii sunt oameni corecți, la ce le mai trebuie imunitate? Ei și așa sunt imuni la durerile țării. * S-a făcut parlamentar pentru a avea un somn mai liniștit. * Nu întotdeauna durata vieții este egală cu substanța ei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
scape, credea el, de soarta care tot Îi ajunge cândva pe acești venetici fără Dumnezeu, fără neam și fără patrie, alta decât cea unde pot câștiga cât mai mult din orice și cu complicitatea patrioților de români cu patriotismul În portofel! Bineînțeles, „omul de nădejde“ și-a divorțat fata atunci când ginerele, ajuns pe drumuri, nu le mai era pe plac nici lui și nici fetei, consolată Însă cu toate lucrurile de mare preț rămase pe urma soțului, dat afară pe ușă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai galeriilor de artă sunt, în felul lor, niște ciudați. Cel mai ciudat dintre toți e cumpărătorul care intră pentru prima oară într-un magazin cu tablouri, se duce glonț la un peisaj sau la o natură moartă și scoate portofelul fără să se tocmească. După care pleacă la fel de precipitat cum a venit cu lucrarea sub braț. Stai așa, va spune cititorul. Ce-i atât de special la omul tău? E vorba despre o marfă și despre un cost, despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ajungem, la prietenele care ascultă ciripeala soției. Trebuie să le facem să exclame tot timpul: «Oh!», «Vai!», «Super!», «Colosal!», «Fantastic!». De la ele vine plăcerea doamnei, nu de la tablou sau de la noi.“ „Mai e nevoie de ceva“, spune domnul, care scoate portofelul și, fără să se tocmească, cere prin semne să i se împacheteze tabloul generalului scăpătat, tablou pictat de un geniu mort de tuberculoză în brațele iubitei, care s-a stins curând și ea de dorul pictorului într-un hotel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul în care se uitau la tine cei de la Cadre. Chiorâș, pieziș, cu mefiență, de parcă te-ar fi crezut gata să le furi portofelul. R.P. V-am amenințat mai devreme, de fapt, la prima noastră întrevedere, cu o întrebare legată de corectitudinea politică. Ei bine, cum priviți corectitudinea politică? De unde credeți că a început ascensiunea acestui fenomen care, după părerea mea, nivelează și scopește
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să-i vând această carte. La început l-am refuzat clar, dar a insistat atât de mult încât nu am rezistat și i-am dat cartea pe prețul stabilit cu toată lumea, o sută de mii. Bancnota am pus-o în portofel întrun loc anume. Povestea aceasta nu se termină aici, căci ajuns în București, Gara de nord, îmi era o foame teribilă și mă gândeam să-mi cumpăr o pizza de la panipat, un chioșc din gară. Așa am și făcut, mi-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
le fie recunoscătoare pentru valuta încasată din hotel, masă, transport, suveniruri etc. (la capitolul "suveniruri" mi-am făcut cruce cu limba-n gură, gândind la ce au luat cu ei unii concetățeni ca "amintiri" de prin Spania, Franța, Italia, Germania portofele, carduri, bijuterii și, bomba ultimelor zile, 50 de excavatoare furate în "Cizmă"!). Șeful poliției mi-a spus că s-ar putea să fie turiști, da-s cam ciudați, întrucât la două zile de la sosire nu a ieșit nici unul din hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o scot când ajung acasă, tovarășa secretară! Voi ascunde lănțișorul sub bluză! Nu! Acum să o scoți, în fața mea! 65 Mi-am scos lănțișorul de la gât și i l-am dat. A desfăcut cruciulița pe care am pus-o în portofel. Lănțișorul mi-a dat voie să-l pun din nou la gât. ELICOPTERUL ȘI CAMPANIA DE RECOLTARE A PĂIOASELOR Într una din zile, pe deasupra comunei, a trecut un elicopter. L-am văzut în timp ce ateriza sus, la ferma viticolă unde urma
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
domnul de dimineață, vecinul cu sacoșa de zarzavat. S-a uitat ciudat, bănuitor, în jur și mi-a spus cu o clandestină prudență, șoptit: Am mai găsit una... era sub mașină, se pierduse în timpul nopții". Și mi-a scos din portofel o frunză aidoma aceleia de pe parbriz. O păstrase, ca pe un document important și strict secret, presat cu grijă între două foi de hârtie igienică. Astfel ambalată, frunza părea o piesă de laborator, o biopsie, ceva anatomopatologic. "Trebuie să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
preot bun care face multă pomană. Trebuie să fie destul de bogat, pentru că și-a luat în casa lui doi sau trei copiii orfani, pe care îi întreține ca și cum ar fi lui». Pe 11 februarie 1907, sosește acel preot bun cu portofelul plin! Puține bagaje și lucruri esențiale. E bogat într-adevăr, nu de bani sau de bunuri imobile cum crede sacristanul, ci de o mare credință și încredere în Divina Providență. În timpul zilei îl ajung din urmă Alessandro Noventa și doamna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
învățat să o accepte, să o înțeleagă, să o aline. S-a îndrăgostit de Cristos în suferință și îndurerat în membrele celor bolnavi. Frecventând oratoriul parohiei de la Santo Stefano, a cunoscut situațiile sfâșietoare ale familiilor sărace și și-a deschis portofelul și inima pentru a ajuta și a despovăra. O scurtă evocare merită și ilustrarea vieții publice a lui Francesco Perez. Familia Perez poseda în orașul Zevio circa 1.087 de hectare de teren cu diferite culturi. Și plătea taxe foarte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ale familiilor sărace ori pentru a stabili copiii săraci și abandonați, pe lângă anumite Instituții sau întreprinderi! Când mai apoi don Calabria a fost numit paroh la San Benedetto al Monte, îl găsim pe Francesco prompt nu doar să-și deschidă portofelul ci și să-și suflece mânecile pentru a îngriji, a spăla și a-i educa pe acei copii zdrențăroși, murdari, încăpăținați la orice disciplină, pe care don Calabria și-i luase în casă. La transferarea acelor copii în casa mult
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o metodă veche folosită de apicultori, atunci când văd roiuri de albine gata să emigreze spre alți stupi. Dar, pentru don Calabria era un mesaj pe care îl trimitea persoanelor generoase, ca să vină în ajutorul său. Alteori l-au văzut luând portofelul și bătându-l cu mâna. Spunea: «Eu bat aici. Binefăcătorii de departe aud și-mi aduc Providența». Și aceasta sosea, în formele cele mai neașteptate. Don Calabria avea obiceiul să meargă în fiecare zi la poarta mânăstirii ca să vadă dacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ofer ocazia să-ți poți ajuta aproapele ( Folosește un clișeu, ) GEN: Chiar așa. Cum aș putea-o face? (Cere detalii. ) STAN: Ei bine, după cum știi, în fiecare an fac chetă pentru Fundația Umanitară. GEN: Stai puțin, Stan, să-mi iau portofelul. STAN: Genevieve, anul ăsta am nevoie de puțin mai mult ajutor. O să fiu în vacanță în perioada chetei. GEN: Ce păcat, Stan! STAN: Ai putea foarte bine să mă înlocuiești și m-ai scoate din încurcătură, dacă ai face tu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
gândiți, unul pe care contează bampirul și acolo, pardon, tot bampir vă zicea pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... și când l-om avea pe ala, i avem pe toți... Ia ascultați scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... Ia ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc și zice: "Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică, se scoală
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
bucuria) Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiță Dandanache. Trahanache: Așa da! Zoe: Mi-e frică!... Tipătescu: Nu mai avem nici o grijă. Trahanache: ... Dă-mi înscris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele... (vorbește încet cu Zoe.) Tipătescu: (scoate portofelul, rupe o filă și scrie pe ea, apoi o dă lui Zaharia) Iată... Trahanache: Mă duc să deschid ședința. Tipătescu: Anunță îndată candidatura, ridică ședința și vino să mergem la preferanță, te așteptăm... Trahanache: (vrând să treacă prin portița grilajului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Dacă se-ntâmplă așa ceva, o încurcăm amândoi. Stați liniștit, am fost foarte bine instruiți în sensul ăsta și știu ce am de făcut. Nu las eu dușmanii să pună laba pe date. Am scos din buzunarul secret al pantalonilor un portofel dintr-o foiță flexibilă de metal și am vârât lista acolo. În afară de mine, nimeni nu poate deschide portofelul acesta din pricina cifrului secret. În clipa în care cifrul este accesat de altcineva, tot conținutul se distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știu ce am de făcut. Nu las eu dușmanii să pună laba pe date. Am scos din buzunarul secret al pantalonilor un portofel dintr-o foiță flexibilă de metal și am vârât lista acolo. În afară de mine, nimeni nu poate deschide portofelul acesta din pricina cifrului secret. În clipa în care cifrul este accesat de altcineva, tot conținutul se distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ. Am băgat portofelul în buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
foiță flexibilă de metal și am vârât lista acolo. În afară de mine, nimeni nu poate deschide portofelul acesta din pricina cifrului secret. În clipa în care cifrul este accesat de altcineva, tot conținutul se distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ. Am băgat portofelul în buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc în timp ce lucrez și ar fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o vază? — Nu știu, o să te lămurești când ajungi acasă. A scos apoi din geanta ei roz un plic în care se afla un cec. Mi l-a întins. Suma era mai mare decât mă așteptasem. Am băgat cecul în portofel. — Nu-i nevoie să semnez undeva pentru primirea lui? — Nu, răspunse ea. Am ieșit din încăpere și am străbătut același coridor lung și întortocheat până la lift. Tocurile ei înalte răsunau la fel ca și la venire, dar nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o scenă dintr-o carte cu benzi desenate, aparatul s-ar fi zvârcolit în aer, dar așa ceva nu se întâmpla în realitate. Stătea cuminte pe măsuță, iar eu îl priveam și-mi vedeam de băutură. Lângă telefon se aflau briceagul, portofelul și cutia cea mare pe care o primisem cadou. Mă gândeam să o deschid și să văd ce conține. Dacă era ceva de băgat în frigider? Dacă se afla în ea vreo creatură sau ceva deosebit de important și urgent? Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cea mare e la liceul metropolitan Shimura, iar cea mică la Futaba din cartierul Yotsuya. Mi s-a părut ciudată combinația de licee, dar am decis să-l cred pe individ. Ca să verific cele spuse de el, i-am scos portofelul din buzunarul de la spate, țintuindu-l mai departe cu briceagul. În portofel erau șaizeci și șapte de mii de yeni, dintre care cincizeci de mii în bancnote nou-nouțe. Mai avea un permis de muncă emis de Compania de Gaze din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din cartierul Yotsuya. Mi s-a părut ciudată combinația de licee, dar am decis să-l cred pe individ. Ca să verific cele spuse de el, i-am scos portofelul din buzunarul de la spate, țintuindu-l mai departe cu briceagul. În portofel erau șaizeci și șapte de mii de yeni, dintre care cincizeci de mii în bancnote nou-nouțe. Mai avea un permis de muncă emis de Compania de Gaze din Tokyo și o poză de familie. Ambele fete erau îmbrăcate în chimonouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de familie. Ambele fete erau îmbrăcate în chimonouri de sărbătoare, așa cum se poartă de Anul Nou. Nici una nu era frumoasă. Semănau foarte bine, așa că nu mi-am dat seama care urma liceul Shimura și care Futaba. Am mai găsit în portofel un abonament de tren pe ruta Sugamo-Shinanomachi. Bărbatul mi se părea inofensiv, așa că am închis briceagul. Hai, întinde-o de-aici! I-am înapoiat portofelul. — Vă mulțumesc mult! Dar ce mă fac acum? M-au plătit și eu nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]