3,622 matches
-
erudiției vane” și satirizarea „diletantismului” cultural, la care se poate adăuga și apologia „specialistului” (care nu este rea în sine, dar dăunează formării integrale a personalității specialistului, contribuind la transformarea lui în „om unidimensional”). Specialistul epocii moderne - format în perioada postbelică - trebuie adăugat seriei de naivi copilăroși amintiți anterior. El își „vindecă” vidul paideutic consumând produse minore și vulgare provenite din „cealaltă parte a prăpastiei culturale” sau, pur și simplu, din „cultura de masă”. Cunosc mulți ingineri remarcabili ce „iau de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aspecte și probleme noi. Nu cred că mă înșel dacă afirm că una dintre acestea a fost o diminuare drastică a spațiului privat (și, desigur, a intimității), imputabilă atât creșterii populației urbane, cât și crizei de locuințe din primul deceniu postbelic (care a constrâns multe familii să trăiască laolaltă într-un spațiu insuficient), dar, nu mai puțin, și politicii sistematice de distrugere a solidarităților tradiționale, în spiritul planului de atomizare socială, aplicat de noul regim. Or, tocmai analiza acestui nou stil
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stres posttraumatic, a depresiei și anxietății la foștii deținuți politici în comparație cu aceleași elemente investigate la persoane în vârstă care nu au trecut prin asemenea experiențe. Studierea implicațiilor psihologice și sociale ale încarcerării și persecuțiilor politice provine din faptul că România postbelică a avut parte de unul dintre cele mai severe regimuri represive care au funcționat în țările foste comuniste. Una dintre primele acțiuni ale regimului comunist a fost anihilarea oricărei forme de opoziție - politică sau populară. La scurt timp după instaurarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Contemporani, 156-160; Iorgulescu, Ceara, 166-169; Marin Mincu, Un discurs al „absenței”, LCF, 1985, 42; Negrici, Introducere, 115-120; Dan C. Mihăilescu, „Omul fără voie”, LAI, 1994, 24 octombrie; Ulici, Lit. rom., I, 165-167; Dicț. analitic, II, 220-223; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 279-283; Popa, Ist. lit., II, 580-581; Dicț. scriit. rom., IV, 778-780. A. St.
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
Literatorul”, sau în ipostaza de critic literar, ilustrată în suplimentul literar-artistic „Ecart” și în „Caiete critice”. În 1998 publică o carte despre generația ’30, Mircea Eliade și Nobelul interzis, unde vehiculează teoria că, deși Eliade era cea mai îndreptățită personalitate postbelică pentru a obține în anii ’80 prestigioasa distincție, în acel moment s-a declanșat o adevărată campanie de culise împotriva sa. Acuzat pentru mai vechiul său „legionarism”, Eliade ajunge victima unei orchestrații nedrepte din umbră și a unor ciudate manipulări
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
Însemnări literare”, și desfășoară o intensă activitate publicistică. Colaborează cu versuri, eseuri și traduceri la reviste interbelice reprezentative: „Viața românească”, „Integral”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Contimporanul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „Vremea” ș.a., iar în perioada postbelică la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20” ș.a. Prima carte, Aur sterp, îi apare în 1922. În peisajul literaturii interbelice, poezia lui P. se construiește în afara câmpului de confruntare între diferitele orientări ce caracterizează epoca. Modernismul și tradiționalismul îi sunt
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Plăcerea prozatorului de a specula în jurul unei teme dificile (manifestările erosului) se vede numaidecât. După generația lui G. Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, P. rămâne istoricul literar cel mai temeinic pe care îl are, în formulă tradițională, literatura română postbelică. Pasionant, plin de vervă și nelipsit de umor, căci Al. Piru știe să monteze într-un peisaj - în reprezentarea altora, arid, dezolant, de o plicticoasă monotonie - un spectacol fascinant, în care rigoarea științifică nu sacrifică niciodată pasta expresivă de culoare
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
stabilit după 1940 la Chișinău, unde va fi redactor la revista „Octombrie”, apoi consultant literar la Uniunea Scriitorilor. Debutează în 1953, cu monografia Ion Creangă. Lui P. îi aparține meritul de a fi alcătuit și prefațat prima, în spațiul basarabean postbelic, culegere din poeziile lui Mihai Eminescu și de a fi scris monografia Ion Creangă, în care însă primează argumentul de ordin sociologic. Textele din Analize și aprecieri (1959), Ecouri critice (1963) și Articole critice (1966) respectă servil linia dogmatismului comunist
PORTNOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288977_a_290306]
-
opera literară din perspectiva substanțialismului, iar în Viscolul și carnavalul (1980) descrie proza lui Fănuș Neagu în relație cu natura. Cu Dicționar de literatură română contemporană (1971, ediția a doua în 1977) realizează prima trecere în revistă a fenomenului literar postbelic, un adevărat preambul la Geschichte der rumänischen Literatur (1980). Intenția zeflemitoare, notabilă în exegezele critice, se regăsește în proza lui P., îndeseobi în încercările antiliterare din romanul „sentimental” Doina Doicescu și Nelu Georgescu (1977) și în însemnările de „voiaj” din
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Farmacie. Colaborează la „Darul vremii”, revistă condusă de Victor Papilian, în paginile căreia debutează ca poet în 1930, la „Abecedar”, „Pagini literare”, „Herald”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Saeculum”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole”, iar în perioada postbelică la „Familia”, „Steaua”, „Viața românească”, „Jurnalul literar”, „Poesis”, „Apostrof” ș.a. Fondează și conduce ziarul „Țara” (Sibiu, 1941-1944) și este unul dintre animatorii ultimei serii a revistei „Luceafărul” (Sibiu, 1941-1945). A semnat și cu pseudonimele I. Andreiu, I. Daru, Espectador, Grigorie
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
palme, „22”, 1995, 11; Ruxandra Cesereanu, Poemul hibrid, ST, 1995, 3; Ovidiu Verdeș, Une Parabole postmoderniste: Bacovia relu par Cristian Popescu, „Euresis”, 1995, 1-2; Carmen Matei Mușat, Asediul ficțiunii, LCF, 1995, 33; Care e locul lui Cristian Popescu în poezia postbelică? (anchetă de Dan Silviu Boerescu), LCF, 1996, 7; Ion Bogdan Lefter, Un poet fără noroc, RL, 1996, 10; Cristian Tudor Popescu, Timp mort, Iași, 1998, 125-128, 152-154; Mircea Martin, Cristi Popescu sau Despre moarte ca „operă personală”, MS, 1999, 1-4
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
Laurențiu Ulici, Efectul de sincronism, LCF, 1990, 1; Vasile Spiridon, Contrapunct crepuscular, RL, 1991, 28; Constantin Coroiu, Mărturii în timp, București, 1997, 169-176; Florin Șindrileanu, Antologia poeziei românești culte de la Dosoftei până în 1993, București, 1998, 558; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, Constanța, 2000, 72-74; Popa, Ist. lit., I, 240-241; Al. Piru, Istoria literaturii române, București, 2001, 307-308. S.C.
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
românesc, unde P. susține că avangarda „nu numai că respinge o anumită tradiție sau afirmă zgomotos noul, ci se îndoiește de însăși posibilitatea existenței literaturii ca mod specific de expresie a omului”. De altfel, eseurile de aici, alcătuind prima cercetare postbelică de anvergură consacrată fenomenului, pivotează în jurul raportului dintre spulberarea și instituirea convenției. Prin ricoșeu, prima parte a lucrării abordează și aspecte tangențiale (raportul dintre tradiție și inovație, reabilitarea concretului, condiția manifestelor, arhitectura viziunii, oniricul, statutul ontologic al poeziei, rolul inconștientului
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
ca lume al poeziei e, de fapt, acel «real imaginar» care le cuprinde, sub semnul libertății neîngrădite a spiritului uman de a se recunoaște mereu, de-a lungul istoriei, în roluri mereu schimbate, reluate mereu.” Pe de altă parte, poezia postbelică este circumscrisă cu precădere în altă parte, Poezia unei generații, Pagini transparente (1997), Viață și texte (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), precum și în Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), care este prima abordare monografică a operei poetului. Cea mai semnificativă
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
apărută la Carei, ca bilunar, la 1 și 15 iunie 1947. Director este Ion Cherejan, comitetul de redacție fiind format din Ovidiu Drimba, Ion Caraion, Emil Manu, Gh. Bulgăr, Ion Apostol Popescu. Orientarea publicației este neoumanistă, ca reacție la confuzia postbelică: în articolul- program Noi și arta, Ion Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric pot fi „depășite de generația tânără care, adeptă a principiilor creștine”, respinge
PRIETENII ARTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
a simfoniei”. Van Tieghem numește, de altfel, prin acest termen „ansamblul stărilor de spirit sau de sensibilitate, al tendințelor, sentimentelor, ideilor, formelor, operelor care, la sfârșitul perioadei clasice, conțin trăsături ce anunță romantismul secolului al XIX-lea”. Unii istorici literari postbelici îl prezintă însă ca un curent de sine stătător. Fapt este că p. marchează o etapă de tranziție între cele două curente ce se exclud principial. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, clasicismul începe să fie zdruncinat din afară
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
din Chișinău, precum și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Piesele Odochia (1980) și Osânda (1984), scrise cu o bună cunoaștere a mecanismului dramaturgic, abordează o problematică morală și psihologică generată de impactul pe care îl are asupra oamenilor perioada postbelică, marcată de mari catastrofe morale și sociale (foametea, colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor înstăriți din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea dimensiunilor simbolice și parabolice ale întâmplărilor, relevarea „pragurilor psihologice” în relație cu momentele unei realități care provoacă
PUIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]
-
Chișinău (1950), unde mai târziu va fi decan al Facultății de Istorie și Filologie (1954-1957), profesor (1976), șef al Catedrei de literatură moldovenească și prorector (1957-1964, 1969-1974). Doctor în filologie (1954), debutează cu monografia Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică (1967), scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și ale realismului socialist. Și în următoarele volume - Articole și studii literare (1969), Proza sovietică moldovenească. 1924-1941 (1979), Creația lui Andrei Lupan în școală (1982), Mesajul ideologico-estetic al literaturii contemporane (1983) - R. practică o
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
socialist. Și în următoarele volume - Articole și studii literare (1969), Proza sovietică moldovenească. 1924-1941 (1979), Creația lui Andrei Lupan în școală (1982), Mesajul ideologico-estetic al literaturii contemporane (1983) - R. practică o critică sociologizantă. SCRIERI: Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică, Chișinău, 1967; Articole și studii literare, Chișinău, 1969; Literatura și viața poporului, Chișinău, 1973; Proza sovietică moldovenească. 1924-1941, Chișinău, 1979; Creația lui Andrei Lupan în școală, Chișinău, 1982; Mesajul ideologico-estetic al literaturii contemporane, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Marginalii
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
Funia de nisip (1987) dezvoltă teme din viața satului, prezente anterior în câteva povestiri din Cântecul drumului, carte din care, la rândul lui, romanul Aniversarea (1990) reia temele citadine. Funia de nisip folosește ca metaforă, pentru situația țărănimii din România postbelică, povestirea populară despre țara învinsă căreia puterea învingătoare îi pretinde să facă o funie de nisip, după ce îi ceruse, mai înainte, să-și omoare toți bătrânii. Când reprezentantul țării învinse solicită să i se dea un model de funie de
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
volum, apărut în 1977, sub un nume simplu și neutru, Din clasicii noștri. În realitate, acesta a avut efectul unui adevărat detonator, căci a declanșat în lumea literară românească una dintre polemicile cele mai răsunătoare și mai îndelungate ale epocii postbelice. Începând prin a semnala cu probitate o seamă de manifestări și elemente precursoare, Edgar Papu nu își revendică decât meritul de a fi „botezat” o tendință mai generală, cum i se părea la acea dată, și care se afirma cu
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Bogdan Lefter, critic de direcție și ideolog al p. optzecist - îi recunosc drept precursori pe reprezentanții Școlii de la Târgoviște (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu) și pe unii mari poeți - considerați a fi fost marginalizați - contemporani cu epoca modernismului postbelic (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu). Din epocile mai vechi este identificată o întreagă constelație de autori și opere reprezentând „curiozități literare, experimente, anticipări”, Mircea Cărtărescu aflând prefigurări „postmoderniste” în cronici rimate din secolul al XVIII-lea, în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
experimente, anticipări”, Mircea Cărtărescu aflând prefigurări „postmoderniste” în cronici rimate din secolul al XVIII-lea, în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, în scrieri ale lui Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Iordache Golescu, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Anton Pann, Al. Macedonski. Exponenții modernismului postbelic, activi în anii ’60-’80, sunt, cu rare excepții, contestați și depreciați valoric, acuzați de retardare estetică, dar și de culpa de a fi cauționat, prin pasivitate, regimul totalitar comunist, lăsându-se „recuperați” și recunoscuți drept valori „oficiale”. Implicarea subiectivă
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
în Occident. Toate astea nu înainte să optăm între următoarele puncte de plecare: postmodernismul desemnează în spațiul literar românesc: a) curent poetic lansat în Cenaclul de Luni; b) generație de creație distinctă; c) un anume moment poetic, și anume cel postbelic, caracterizat printr-o «rescriere» în altă cheie a modelelor (tipurilor) poeziei interbelice. [...] d) nu în ultimul rând, un anume mod de a face proza care consună cu cel al lui Barth sau Pynchon. Aici chiar că pot spune liniștit că
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Politica postmodernismului, tr. Mircea Deac, postfață Călin Andrei Mihăilescu, București, 1997; Gheorghe Crăciun, În căutarea referinței, Pitești, 1998; Carmen Mușat, Perspective asupra romanului postmodern și alte ficțiuni teoretice, Pitești, 1998; Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Experimentul literar românesc postbelic, Pitești, 1998; Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, postfață Paul Cornea, București, 1999; Adrian Dinu Rachieru, Elitism și postmodernism, Iași, 1999; Mihaela Constantinescu, Forme în mișcare: postmodernismul, București, 1999; Dan Grigorescu, Romanul american al secolului XX, București 1999, 262-335; Mihaela Ursa, Optzecismul
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]