2,403 matches
-
timp, autoarea preferă ambianțele enigmatice, traversate de semne și gesturi greu de explicat. Este înfățișată viața unei femei care provoacă nenorociri celor din jur, ca urmare a unui dominant instinct distructiv. Toate aceste compuneri dramatice s-au dovedit lipsite de posteritate, autoarea neizbutind să depășească decât rareori limita locurilor comune cultivate, în epocă, de o întreagă cohortă de veleitari ai textului destinat scenei. Deși considera că în teatru își elaborează mai precis personajele și poate păstra, astfel, un echilibru convenabil între
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
1863) sau din manuscrisul Memoriile mele, editat postum. Imaginea epocii se recompune destul de viu, impetuosul autor, extrem de inventiv și locvace, fiind când patetic, grav, necruțător, când emfatic, naiv. Literatura lui A., puțin ținută în seamă de mulți contemporani și de posteritate, este a unui poligraf perseverent. Încurajat de I. Heliade-Rădulescu, un mentor literar generos, el publică, în chiar anul debutului în presă, și cel dintâi volum de versuri - Câteva ore de colegiu (1846). Se întâlnesc aici reflexe ale lecturilor din Byron
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
de Francisc PĂriz PĂpai, apărută în 1801 ce rezultat al colaborării a două case editorial-tipografice din Europa Est-Centrală, Johann Michaelis Landerer de Fuskut din Pozsony și Martin Hochmeister din Sibiu (Merituosul literat maghiar beneficia astfel de o frumoasă recunoaștere în posteritate, accentuată de altminteri în prefața semnată de iluministul Petru Bod); a doua ediție, Pax Corporis, de același PĂpai, Cluj, 1764; Institutiones Philosophicae Naturalis dogmatico-experimentalis Quibus Veritates Physicae luculentis observationibus et experimentis illustratae ac confirmatae, nexu scientifico methodi, de Stephano Tökö
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
egală măsură, trădarea celor apropiați, oscilațiile adepților, atacurile perfide venite atât din interior cât și din exterior. Povestea de dragoste dintre atât de încercata regină și Tutmosis, marele sculptor al imperiului, cel care a imortalizat-o în nenumărate ipostaze transmise posterității, constituie, poate, cel mai frumos și mai viabil mesaj al acelor vremuri: mesajul artei. B. a publicat în Italia eseuri (în volumele Concerto di colori e luce și Cultura e promozione umana, 1997) și schițe (în revista „Incontri”). SCRIERI: Mic
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, passim; Dicț. lit. 1900, 142-147; Radu-Ștefan Ciobanu, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, București, 1982; Velculescu, Scriere, 96-111; Mazilu, Vocația, passim; Mazilu, Recitind, I, passim; Dumitru Velciu, Miron Costin. Raporturile literare cu contemporanii și posteritatea sa istoriografică, București, 1995, 92-123; Svetlana Korolevski, Motive comune în opera lui Miron Costin și a lui Constantin Cantacuzino, în Un veac de aur în Moldova (1643-1743), coordonator Virgil Cândea, îngr. Pavel Balmuș, Chișinău-București, 1996, 113-125; Dicț. esențial, 126-128. C.V.
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
unele fragmente, chiar să modifice unele romane (Sectarii, de exemplu, are un cu totul alt final), să postdateze unele povestiri (Valurile, vânturile e datată 1942, deși a fost scrisă în conformitate cu clișeele proletcultiste din jurul lui 1960), în încercarea de a oferi posterității o imagine definitivă a ceea ce credea că este el însuși. El zugrăvește mai cu seamă intelectualitatea satelor de peste munți, compusă din preoți, notari, doctori. Stilul e potrivit materiei; fără coloare lexicală deosebită, curent și din ce în ce mai îndemânatic, excepție făcând, în scrierile
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
impresionantă a gândirii în formularea ideilor. Napoleon era și foarte spontan, lucru care uneori îi juca feste, el neputând emite mereu și replici demne de admirat. Temperamentul său coleric fiind recunoscut, „scăpările” de comportament mai erau trecute cu vederea. Judecata posterității - a lumii, în general, a francezilor, în special - este una care atrage în mod aparte atenția, nu doar a cercetătorilor. Și în acest ilustru caz, Franța dovedește că este o țară civilizată, care știe să-și cultive, să-și protejeze
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
slujirii Franței. întreaga lui viață atestă acest adevăr, consemnat cu subiectiva sinceritate, dar și cu obiectivitate în răsmiile de scrisori, precum și în Memoriile pe care le-a scris în ultimul său exil, de pe insula Sfânta Elena, și le-a lăsat posterității nu ca pe un act menit să-l apere, ci ca pe un document ce ne poate ajuta să-l judecăm cu dreptate. Măcar așa cum el a încercat să judece și să presupună cum va arăta viitorul omenirii: „Războiul va
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii săi de astăzi. Numai că ea se îndoiește. Pe nesimțite o cuprinde remușcarea. Rușinea chiar. Pentru sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceea nici arta nu are cum să fie expresia vreunei idei ori năzuințe spre frumos, ci este doar o metodă de a înregistra evenimentele și a le transforma în le gendă pentru a îmbogăți prezentul și a-l lăsa moștenire posterității. Cotesc în sfârșit și ajung la una din cele două intrări prin care se face accesul la altar. În timp ce gloata e ținută la distanță, ei doi sunt lăsați să pătrundă înăuntru. Urcă treptele printre basoreliefuri ce par să facă trecerea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda de sigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cincisprezece minute, ca să nu mai vorbim de aceea dintre proprietatea privată și cea publică, reușise să se cațăre pe un gard de piatră și să intre Într-o curte care adăpostea șase găini și un cocoș zburlit. Roxanne Înregistra pentru posteritate imagini artistice cu Dwight plimbându-se pe un drum pustiu. Wendy ochise niște copii fotogenici care aparțineau surorii soției bucătarului și era ocupată să le facă poze cu un aparat Nikon foarte scump, În timp ce Wyatt se strâmba la ei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
picioarele în apă rece trei ore și jumătate, gândind la cugetarea ceea atât de adâncă, încât întrece cu mult adâncimea puțului din fundul curții, îți dădeai seama că a fost spusă cu mare schepsis. Pentru viitorime și mai ales pentru posteritate, voi însera aici mărețele lui cuvinte, așa cum le-a rumegat capul său și le-a scris cu însuși, mâna sa: „Lumea trebuie să fie condusă de cei geniali și curați”. Și cu asta punct. Nu-i așa că omul acesta cugetă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
textul său va spune că tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea. Oare așa a gândit Tertulian? Putea să PARADOX ȘI NONSENS 147 147. o facă. Dacă asta a vrut să spună, posteritatea nu l-a trădat când i-a rezumat poziția în formula lapidară pe care totuși nu a scris-o: Credo quia absurdum. Gândire întru totul originală de astă dată, dar e greu de crezut că cineva, fie el și orator
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
textul său va spune că tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea. Oare așa a gândit Tertulian? Putea să PARADOX ȘI NONSENS 147 147. o facă. Dacă asta a vrut să spună, posteritatea nu la trădat când ia rezumat poziția în formula lapidară pe care totuși nu a scriso: Credo quia absurdum. Gândire întru totul originală de astă dată, dar e greu de crezut că cineva, fie el și orator, a așezat criteriul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Nimeni nu știa că numai gluga și întunericul îi ascundeau chipul îmbătrânit brusc și degetele ca de mort. S-a apropiat de Iisus, privindu-se în ochi. Doi oameni care-și pipăiau destinul. «Ești gata, Învățătorule», I-a șoptit Iuda (posteritatea, revizuind istoria, a reprimat, mai târziu, această mențiune din textele oficiale, dar o găsești în evangheliile apocrife). Iisus s-a uitat încă o dată la el cu iubire nesfârșită, știind că memoria lui va fi damnată, deși el, Iuda, era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a fi necesară în numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai închisorilor și ai societății ea însăși transformată în închisoare. Ar trebui un scriitor... Numai că eu nu am puterea miraculoasă de a urca la lumina posterității adevărul în complexitatea lui umană și subumană. Un regim în care parte din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede în așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cei mai mulți se prefăceau a crede în așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sunt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa e, știu dar sunt totuși strigătul unei disperări pe care posteritatea n-are cum să și-o închipuie, căci n-are cum să-și imagineze o asemenea realitate la scara unei societăți de milioane de oameni. Mă gândesc... În momentul acesta domnul Pavel se întoarce din piață, poarta scârțâie ușor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
le poate cuprinde? Toate câte au fost... -...Au trecut, vor trece, îi preluai vorbirea (în timpul acesta, doamna Pavel își dădea mai departe în cărți), dar lipsește un Balzac, un Dostoievski, un Tolstoi al nostru, care să le aducă la lumină posterității; vom rămâne astfel fără martori și cine ne va mai crede peste o sută de ani? - Asta nu e nimic. S-ar putea să se întâmple ceva mult mai grav. Da. Să nu poți să comunici nici atunci. Era gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era Piatră. Nu răspundea la alt nume și adesea, nici măcar la porecla ce-i fusese aleasă. Tăcerea era destinul său, drumul îi era deal, iar pietrele - pietrele lui Sisif. Le număra zilnic, una câte una, contabilizând bucățile de macadam pentru posteritate. O muncă fără sfârșit pentru un om cu memoria slabă, un șir infinit de numere fără nici o sumă. Prima dată, cu atât de mult timp în urmă, încât nici nu-și mai amintea, încercase. Limba lui uscată se împiedica tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Eugen Lovinescu, 1. I. L. Caragiale. Comediile sale. 2. Năpasta, în I. L. Caragiale interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1972, p. 88. footnote>. Tipologia comică din teatrul lui Caragiale demonstrează uriașa prezență inovatoare, originală, reprezentată în literatura română de I. L.Caragiale. III Posteritatea teatrului lui Caragiale Opera dramatică de „meschino-comediante” a lui Caragiale - cum și-o definea însuși dramaturgul într-o scrisoare din 1907 adresată lui Mihai Dragomirescu - este cea mai virulentă condamnare comică și tragică a unei umanități aflată în primele sale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate directă: romanticii îl descoperă cu uimire și admirație, Daumier și expresioniștii îl moștenesc, iar Picasso a continuat marile linii ale artei lui Goya. În literatură, iluminismul pozitivează și “secularizează” răul. Binele și răul sunt diminuate, aduse la opoziția estetică dintre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
să-și sune bătrânul unchi, ha? —Vedetă? Despre ce Dumnezeu vorbești acolo? A, nu știu, poate despre știrea aia micuță cu „nepoata mea misterioasă“. Se pare că iubitul tău e destul de la modă, așa că... ăă... cuceririle lui sunt adesea consemnate pentru posteritate În paginile extrem de jurnalistice ale revistei Scoop. N-ai văzut? —Iubitul meu? Presupun că te referi la ilustrul Philip Weston. Într-adevăr, așa e, draga mea, așa e. Nu e chiar ce am vrut eu să-ți spun când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rezolva prin prezentarea unui raport unificat sub forma unui memorandum de două pagini. Acest document va purta opt semnături (printre care două ale miniștrilor cabinetului), care vor fi considerate Top Secret și ca atare văzute doar de acele secțiuni ale posterității special autorizate pentru a citi documente relevante ale securității guvernului englez. Va conține, de asemenea, o concluzie definitivă și finală asupra incidentului de la Fatehpur și, nu trebuie să mai spunem, incorectă din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ori voit oamenii, pe care i-a transformat în personajele operei sale cu o anume identitate. Neastâmpărul acesta permanent i-a dat posibilitatea de a crea o pleiadă de tipuri și caractere, concretizate în eroii operei monumentale ce a lăsat posterității. Perioada autoexilului berlinez constituie, deci, o altă etapă a vieții sale, în care neastâmpărul său hiperactiv îl situează în postura unui om care caută cu orice preț să știe, să vadă, să cunoască, să comunice intens cu personalități politico - culturale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]