1,366 matches
-
al teoriei, al modului de a vedea societatea, cât și la nivelul stilului și al formelor de scriitură practicate; * strategia breșei în sensurile încetățenite și în receptările comune, ca exercițiu de frondă adresat unității dintre ființă și gândire, prea des postulată în filosofie; * strategia simulării, a jocului și a ritualului, utilizată în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca: adevăr, obiectivitate, realitate etc.; * strategia paroxistică, a aducerii receptorului în "penultima poziție înaintea extremității", a sfârșitului, prin tehnica paradoxurilor, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Fabius Maximus, de ilustră stirpe foarte veche, ne-ar sugera că Rufus însuși este nobil de viță veche, la fel ca și Fabius. În concluzie, trebuie să subliniem mai ales apartenența lui Rufus la cercul lui Fabius Maximus și să postulăm, implicit, prezența lui la faimoasele convivia organizate de Fabius Maximus, la care lua parte și Ovidiu inter convivas, cum va rezulta la timpul potrivit 173. Celsus e un alt prieten apropiat de-al lui Ovidiu, care s-a arătat profund
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857. Mai târziu el a extins acest concept postulând existența unor mecanisme compensatorii ce intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
inconștientă". Iar rolul de mediator între imaginea absentă, neperceptibilă, și reprezentările ei concrete, dintre inconștient și conștiință îl joacă, bineînțeles, memoria recte "efortul de rememorare" (și nu reamintirea mecanică), specific oricărei activități creatoare. Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a amintirii-imagine (s.n.)20. Cu toate diferențele de nuanță, incipitul romanului lovinescian surprinde foarte exact această "stare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trăite și scrise de el dar semnate de un anume domn numit Proust ceea ce sugerează necesitatea transferului invers, de la literatură la viață, printr-un proces complementar, de remodelare a unității eului și a personalității scindate. Or, cum poetica romanului proustian postulează conjuncția memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica nuvelistică și fundamentul ei estetic, realismul de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru a sugera transferul de la "veghe" la "vis"), autorul Luceafărului va refuza însă "reducționismul de tip psihanalitic" (nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
O în egală măsură ca și de S. În conformitate cu această logică, în experimente se măsoară mărimile de intrare (input) și cele de ieșire (output) și pe această bază, se face interferența asupra a ceea ce se întâmplă în organism, și se postulează diferite variabile intermediare care prin relații matematice devin foarte obiective. Punctul de plecare în teoriile gestaltiste, sunt studiile experimentale asupra percepției ale lui M. Wertheimer (1912) care elaborează legile elaborării percepției. K. Koffka (1924) aplică unele din legile organizării percepției
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
loisiră, de orientările spre studiul mentalităților colective și a imaginarului, de abordările în spirit pluridisciplinar - prin utilizarea anumitor instrumente metodologice preluate din științele socio-umane învecinate, precum sociolingvistica, geografia umană, semantica, psihosociologia, demografia istorică ș.a. -, am fost obligați să redescoperim axioma postulată de Fernand Braudel încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, conform căreia structurile cotidianului s-ar afla la limita dintre posibil și imposibil. În acest context, am fost conștienți, de la bun-început, de faptul că încercarea noastră de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
tîrziu, Jean Calvin publică în latină Institutio religionis christianae, lucrare pe care o traduce el însuși în limba franceză în 1541 și în care reia ideile lutherane ale *sacerdoțiului universal, autorității exclusiv a Bibliei și a *justificării prin credință care postulează, după părerea lui, predestinarea. Începînd din 1534 și mai ales după 1540 și după răspîndirea protestantismului aproape numai sub forma calvinismului, măsurile represive se înmulțesc și sînt accentuate și mai mult prin urcarea pe tron al lui Henric al II
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
modernității, care pune în centru individul. Pentru Adler, constructivismul aspiră și până la un punct a reușit să găsească un teren de mijloc (middle ground) între o perspectivă raționalistă care se concentrează asupra individualității și universalității și o perspectivă interpretativă care postulează cunoașterea contextuală, contingența și interpretarea umană drept pietre unghiulare ale realității sociale. Acest teren de mijloc poate fi identificat în încercările constructiviștilor de a sublinia: a) rolul agenției (indivizi și state) în construcția realității sociale; b) contextul global sau cosmopolitan
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceste diferite raționalități se pot intersecta și suprapune pe nivele consistente. Regulile și normele nu sunt pur și simplu postulate, ci au în spate o complexă istorie conceptuală. Astfel, Onuf pornește de la "paradigme operative" pentru a demonstra că realitățile sociale postulate de către liberali, respectiv marxiști, sunt tarate prin faptul că au în compoziție elemente ideologice proiectate tocmai către de aceste curente de gândire care pretind că se întemeiază pe perspective pre-conceptualizate ae realității. Despre ce este vorba? Orice demers științific, susține
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
loc în anul următor etapei "revoluției socialiste". Transformarea este deosebit de importantă, deoarece de abia din acest moment genealogia comunismului românesc devine superpozabilă în raport cu experiența legitimatoare a leninismului fondator. Se ajunge astfel la "dictatura proletariatului", concept avansat de către Lenin și se postulează "alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare" (Dej: 1960, 20-24). Cu alte cuvinte, PMR pretinde că a demarat "construirea socialismului" ca etapă intermediară în itinerariul clar delimitat din punct de vedere teleologic: comunismul. Tipologia "democrație populară" "revoluție socialistă" este subsumabilă uneia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tradiționalele sentimente antiruse ale polonezilor (Skilling: 1964, 13). Cu ocazia consfătuirii partidelor comuniste care a avut loc la Moscova în anul următor, delegația poloneză a afișat "o atitudine de concesii neprincipiale față de cercurile imperialiste", renunțând la teza leninistă clasică care postula implozia imperialismului ca urmare a contradicțiilor sale interne, fiind motivată de lipsa de dorință de a-și compromite relațiile comerciale cu anumite state occidentale, care demaraseră promițător. De asemenea, polonezii nu se manifestau la fel de critic ca restul partidelor comuniste la adresa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avea la îndemână împotriva supremului inamic. Care era accepțiunea romantic leninistă asupra drepturilor omului? Așa cum am observat, drepturile omului nu puteau fi împlinite decât prin intermediul popoarelor, neputând fi gândite disociat de acestea din urmă. Unitatea organică dintre individ și națiune, postulată de către romantici, reprezintă un element cheie în înțelegerea drepturilor omului de către Ceaușescu. Numai "poporul", liber, suveran și independent își poate oferi sieși un cadru adecvat pentru punerea în practică a drepturilor sale; poporul însemnând partid (și implicit stat) în termeni
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a socialismului" și de transformare a RSR într-o putere cât mai impozantă în plan internațional. Drepturile omului trebuiau puse în practică pentru oameni "concreți", nu "abstracți", fiind condiționate deci de specificități culturale, sociale, economice și politice; caracterul lor universal, postulat de către propaganda "burgheză", nu ar reprezenta altceva decât un mijloc ilegitim de amestec în politica internă a statelor socialiste. Respingând universalitatea drepturilor omului, leninismul romantic se poziționa în continuitate directă cu gândirea conservatoare sau chiar reacționar-romantică, embrionar fascizată și fascizantă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
extern, combinate cu obiectivul perseverent urmărit de a integra PCR și ideologia subsidiară partidului în cadrul societății, amintind, așa cum am observat când am discutat structura ideologică a leninismului romantic, de "organicismul" și "iubirea" pe care romanticii germani le valorizau și le postulau ca fundament al relației dintre monarhi, rege și regină, ambii modele de virtute, și cetățeni, însuflețiți de curajul, cumpătarea și eroismul lor pe lângă faptul că imprimă leninismului romantic o amprentă ideologică distinctă, ar fi în atras din nou oprobiul lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
existau și acte de vorbire angajante, identificabile în primul rând în mesajele care promiteau, întotdeauna în viitor, bunăstare socială generală bazată pe o industrializarea adecvată și un mod de producție echitabil care să elimine diviziunea muncii, sursa de altfel, așa cum postulase Marx, a fenomenului capitalist. Pentru a se ajunge acolo era nevoie însă de muncă, abnegație și dăruirea eroică a tuturor cetățenilor proiectului revoluționar al partidului; "combativitate revoluționară", fermitate, intransigență și vigilență în vederea depistării ("demascării") "dușmanilor de clasă" interni sau externi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
schimbări calitative în procesele de gândire ale acesteia. Majoritatea cercetărilor referitoare la dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă au ca punct de plecare teoria lui Piaget, care susține că dezvoltarea psihoindividuală parcurge mai multe stadii. Pentru unii autori, stadiul inteligenței formale, postulat de Piaget, ce reflectă capacitatea persoanelor de a gândi abstract „marchează începutul gândirii mature la adulți” (Tennant, 1988, p. 69). Multe cercetări au evidențiat faptul că, în lucrările lui Piaget, există diverse explicații ale modului în carestructurile cognitive se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții alternativetc "Concepții alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților este diferit de cel al copiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
schimbări calitative în procesele de gândire ale acesteia. Majoritatea cercetărilor referitoare la dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă au ca punct de plecare teoria lui Piaget, care susține că dezvoltarea psihoindividuală parcurge mai multe stadii. Pentru unii autori, stadiul inteligenței formale, postulat de Piaget, ce reflectă capacitatea persoanelor de a gândi abstract „marchează începutul gândirii mature la adulți” (Tennant, 1988, p. 69). Multe cercetări au evidențiat faptul că, în lucrările lui Piaget, există diverse explicații ale modului în carestructurile cognitive se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții alternativetc "Concepții alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților este diferit de cel al copiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este inevitabilă și că nu se leagă neapărat de sărăcie sau bogăție. Unul din cele mai cunoscute curente în domeniul criminologiei actuale este Școala din Chicago. Sociologii acestei școli promovează o viziune a unei ecologii sociale în studierea zonei urbane, postulând faptul că în zonele cu o sărăcie crescută principalele structuri sociale de susținere a individului (familia și școala) devin disfuncționale și nu mai sunt apte să controleze comportamentele indivizilor. Astfel se creează un mediu favorabil învățării comportamentelor deviante. în domeniul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
-se că simptomele aferente trebuie să dureze minim o lună pentru a legitima o asemenea afecțiune. Cât privește stresul inductor, acesta dacă se repetă poate fi și de intensitate medie pentru a genera PTSD și nu neapărat supradimensionat, cum se postula în DSM III. Vom adăuga, de asemenea, și că în ultima ediție din „Clasificarea Internațională a Maladiilor” (ICD-10), se vorbește de PTSD. La capătul acestui succint recurs istoric, ne punem întrebarea firească, de ce traumele psihologice, deși au însoțit destinul uman
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
influentă astăzi în cunoaștere și care este de fapt singura cu adevărat întregitoare și viabilă, trebuie să recuperăm și să onorăm și dimensiunea spirituală, în absența căreia nici o maladie gravă nu se poate vindeca. Evoluând deocamdată în perimetrul strict clasic, postulat de știința academică, vom schița liniile directoare, aferente farmacoterapiei, evitând detaliile posibile, care exced domeniul nostru de expertiză. Prescrierea unei medicații adecvate pentru tratarea sindromului de stres posttraumatic, conform opiniei formulate de D.J. Stein și colaboratorii săi (2000), trebuie prefațată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
induc frică după evenimentul traumatic, în ordine descrescătoare a impactului lor anxiogen. Desigur că nu se recurge la acest procedeu dacă amintirea este singulară. Se trece apoi la reconstruirea imaginară, cât mai fidelă și amănunțită a fiecărei probleme, în ierarhia postulată de listă. Pentru a tempera un debut anxiogen se pot păstra ochii deschiși și folosi timpul trecut. Eficacitatea maximă a procedeului este condiționată de închiderea ochilor și utilizarea timpului prezent. Relatarea este reluată de mai multe ori, în cursul aceleiași
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]