2,294 matches
-
Și cum pot face asta într-un tablou intitulat „Ziua de spălat“ cu minimum trei figuri? Mda ce fel de grandoare mai poate apărea într-asta? Vreau să fac o serie de picturi denumite Faptele lui Dumnezeu care să arate potopul, confuzia Babelului, prăbușirea zidurilor Ierihonului, distrugerea Sodomei. Da, da, da, un imn Celui Care Provoacă Toate Catastrofele Vechiului Testament, care face bine lucrurile dar le chinuie și le distruge la fel de bine. Sau mi-ar plăcea să pictez o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răsărea și trebuia îndepărtată: Dumnezeu nelăsîndu-i pe Adam și Eva să învețe ce-i bine și ce-i rău, Dumnezeu preferînd carnea în detrimentul legumelor și făcîndu-l pe primul agricultor să-l urască pe primul păstor, Dumnezeu făcînd tabula rasa prin potop și lăsînd doar un număr suficient pentru înmulțire, Dumnezeu încurcînd limbile pentru a împiedica popoarele unite să-l ajungă la Babel, Dumnezeu spunînd unui popor să invadeze, să extermineze și să ia sclavi în numele lui, apoi îngăduindu-le celorlalți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
emana bogăție, căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul urmărea panta cu miriade de culori, de la confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poteci. Un difuzor plasat pe vîrful dealului le spunea oamenilor să stea departe de monumente. — Rima trebuie să fie undeva în vîrf, spuse Alexander, poți merge? — Da, da, zise Lanark înfierbîntat. Da, toți trebuie să ajungem în vîrf, o să vină potopul, un potop imens. — Tată, nu fi prost. — Nu sînt prost. Cineva mi-a spus că totul se va termina într-un potop; era foarte sigur. Da, trebuie să mergem cît mai sus posibil, fie numai și pentru priveliște. Pe măsură ce urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
difuzor plasat pe vîrful dealului le spunea oamenilor să stea departe de monumente. — Rima trebuie să fie undeva în vîrf, spuse Alexander, poți merge? — Da, da, zise Lanark înfierbîntat. Da, toți trebuie să ajungem în vîrf, o să vină potopul, un potop imens. — Tată, nu fi prost. — Nu sînt prost. Cineva mi-a spus că totul se va termina într-un potop; era foarte sigur. Da, trebuie să mergem cît mai sus posibil, fie numai și pentru priveliște. Pe măsură ce urcau pe micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Alexander, poți merge? — Da, da, zise Lanark înfierbîntat. Da, toți trebuie să ajungem în vîrf, o să vină potopul, un potop imens. — Tată, nu fi prost. — Nu sînt prost. Cineva mi-a spus că totul se va termina într-un potop; era foarte sigur. Da, trebuie să mergem cît mai sus posibil, fie numai și pentru priveliște. Pe măsură ce urcau pe micile poteci abrupte, Lanark se simțea din ce în ce mai plin de energie și bucurie. încercă să zburde puțin. — Te-ai însurat, Sandy? — Ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E universal. Ar trebui să te uiți. în spatele clădirii care ardea era o panglică imensă de lumină arămie și nori care se ridicau din acoperișurile prăbușite sau care se prăvăleau în acel moment. Nu erau alte lumini. — întîi focul, apoi potopul! strigă Lanark exultînd. Ei bine, am avut o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării, spuse Alexander. Nimic nu mai poate fi apărat acum, aud cum vine apa, spuse Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privi pretutindeni, contemplînd cu gura și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în flăcări păreau mici vîlvătăi care urmau să se stingă foarte curînd. Ușor dezamăgit, văzu potopul retrăgîndu-se din panta drumului. Rima veni lîngă el și-i spuse sîcîitoare: — Din nou ai greșit, Lanark. El dădu din cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată? Ea rîse, îl luă în brațe și-l sărută pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau și vedetele strălucitoare de cinema de pe vremea aceea, dar mai sumar îmbrăcate, și pentru că reprezentarea practicilor sexuale era interzisă de codul moral din SUA, aventurile lor se rezumau la captivitate și sclavie. Asemenea fantezii îmi compensau timiditatea sexuală. î Potopul de informații despre ficțiunile pe care le gustați sugerează o totală lipsă de interes pentru lumea din jur. R Nu era vorba de lipsă de interes, ci de lipsă de anticipare. înseamnă că v-am indus în eroare, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi o răutate 216 {EminescuOpVI 217} M-oi trage lângă cetate Și voi scrie frumoasă carte, Carte -n patru cornurele Ca să-ți fie maică jele, Pe de laturi cu bănaturi, În mijloc pară de foc Cât de cât să mă potop Că de lume n-am noroc - La cine-i da-o s-o citească Lacrimile să-l pornească, Pe mine să mă jelească. 185 Hăi, săraci feciori frumoși, Cum stau ei în lagăr scoși Cu puștile -n piromită, Cu straițele fără de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin piețe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate și acoperă zidurile cu o cenușă întunecată; nu mai poți trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna. O cale la îndemâna oricui de a face cunoștință cu un oraș este să încerci să afli cum se muncește în el, cum se iubește și cum se moare. În orășelul nostru, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a iubi. Iată de ce, obosit să aștepte venirea voastră, a lăsat flagelul să vă viziteze așa cum a vizitat toate orașele păcatului de când au oamenii o istorie. Știți acum ce este păcatul, așa cum au știut Cain și fiii lui, cei de dinaintea potopului, cei din Sodoma și Gomora, Faraon și Iov și toți cei blestemați. Și așa cum au făcut-o atunci toți aceștia, și voi, din ziua în care acest oraș și-a închis zidurile în jurul vostru și al flagelului, vă uitați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
firească a unor valuri tsunami de peste 15 metri care s-au adăugat peste calamitatea cutremurului, cu un grav accident la centrala atomică de la Fukushima. După primele imagini pe care le prezintă televiziunea, apar aspecte apocaliptice ale sfârșitului lumii, în care potopul biblic pare o nimica toată pe lângă dezastrele combinate ale cutremurului și valurilor uriașe care au inundat o parte a teritoriului japonez. Un oraș cu 27.000 de locuitori este spulberat de valuri. Mașini, case, ambarcațiuni și chiar nave cu tonaj
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acu’ tot cvartalu’. Dacă se mai apucă de ceva, am de gând să chem poliția să-l pună sub observație. Nu pot să mai îndur! Nervii îmi sunt la pământ. Până și când face Ignatius baie se aude de parcă vine potopu’ la mine-n casă! Cred că m-au lăsat balamalele. Sunt prea bătrână. M-am săturat de oamenii ăștia. Domnișoara Annie privi peste umărul domnului Levy. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, domnule. La revedere. Intră în graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai fie nimic de spus. Ce avea de gând să facă domnul Levy? Abelman, din păcate, părea să fie un om meschin, prea mic la suflet ca să accepte o ușoară critică. O moleculă hipersensibilă de ființă umană. Scrisese omului nepotrivit. Potopul de ocări combative și curajoase fusese revărsat asupra unui auditoriu prost ales. În momentul acela, sistemul lui nervos nu i-ar fi îngăduit să se prezinte la tribunal, pentru un proces. S-ar fi pierdut complet în fața judecătorului. Se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Noe erau oameni buni de toate credințele, a continuat mătușa Banu. David era acolo; la fel și Moise, Solomon, Iisus și, pacea să fie cu el, Mahomed. Astfel echipați s-au Îmbarcat și au Început să aștepte. Curând a venit potopul. Allah a poruncit: „O, cerule! A venit timpul! Lasă-ți apele să curgă. Nu te mai Înfrâna. Trimite peste ei apa și mânia ta!“. Apoi a poruncit pământului: „O, pământule, reține apa la suprafață, nu o Înghiți“. Apele au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de repede, Încât nimeni care nu era pe arcă nu a reușit să supraviețuiască. În clipa asta traducătoarea a ridicat din nou vocea, fiindcă asta se Întâmpla să fie partea preferată a Asyei. Îi plăcea să vadă cu ochii minții potopul ștergând de pe fața pământului satele și civilizațiile, Împreună cuamintirile nedorite ale trecutului. — Zile În șir au plutit, au plutit, Însă peste tot În jur era numai apă. Curând mâncarea a Început să se Împuțineze. Nu era destulă mâncare ca să gătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul lui Noe, oricât de Înspăimântător ar fi fost, a Început Încetișor, pe neauzite, cu câteva picături de ploaie. Picături răzlețe, vestind catastrofa ce avea să vină, un mesaj pe care nimeni nu l-a observat. Pe cer se adunaseră nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au luat-o iarăși de la Început, de data asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de mică, astfel Încât Asya putea vedea cutiile gole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuit să fie ultima oară. N-a fost. E adevărat că noua figură n-a ieșit neagră, e adevărat că n-a ieșit albă, dar, o, ceruri, a ieșit galbenă. Oricine ar fi renunțat, ar fi trimis la repezeală un potop ca să termine cu albul și cu negrul, i-ar fi rupt gâtul omului galben, era o concluzie logică a gândului care-i trecuse prin minte sub formă de întrebare, Dacă nici măcar eu nu sunt în stare să fac un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o umbrelă se întoarce pe dos, câte o pălărie zboară de pe cap, femeile țipă ca să nu râdă, bărbații râd ca să nu țipe, și vântul se întețește, e ca un taifun, oamenii alunecă, cad, se ridică, cad din nou, ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de metri, Și apoi, întrebă Marta, căscând, Apoi ne-am întors și a început să ningă, la început câțiva fulgi rari ca niște ghemotoace de bumbac, apoi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arătăm noi cine suntem, tati, spuse Valentina, luându-l de braț. O să-și Înghită ifosele alea de rahat. — Cine Îți dă voie să vorbești așa urât? Mama ta? se crispă Antonio, trecând peste faptul că el tocmai se abandonase unui potop de injurii. — Tati, oftă Valentina, nu se vorbește despre ea, ai jurat! Dar nu mai avură timp să discute. Portarul, deoarece Îi confirmaseră prezența fiului acelui barbar la petrecere, deschise ușa cea mare și șopti disprețuitor: — Treceți. Recepționera În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să ascult, învăț că lumea nu e roz și că cerul există ca idee, că iarba e verde sau că omul nu e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]