2,756 matches
-
închiși și recreează mental prezențele celor din jur doar după felul lor de a se exprima. Uneori deschide ochii, apoi îi închide la loc și „încearcă să developeze ce a fotografiat în fracțiunea de secundă cât a avut pleoapele despreunate”. Povestitorul Nae Stabiliment are o tehnică specială: „Alege, nu se știe cum, doar cuvântul potrivit și e, dacă vreți, nonparafrazabil. Se joacă, mângâie cuvintele, le împrăștie în urechile auditorului, ca un țăran care zvârle semințe pe holdă. Nici prea multe într-
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
răsculase împotriva regelui. Urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca aceasta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai din acest motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămîne întotdeauna loial dinastiei conducătoare. Amintim și Istoria scurtă (Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sînt furnizate de studiile erudite ale lui Isidor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cunoscuta traducere a lui Ion Roman. Considerată unanim de citici drept cartea cea mai profetică despre Germania care a fost scrisă în chiar timpul nazismului (în 1940 circulau vreo 35000 de exemplare, până la interzicere), alegoria întoarcerii din război a povestitorului și a fratelui său Otto și stabilirea lor într-o sihăstrie (schitul de la Rauten) e o apologie a vieții intelectuale, a biruinței spiritului asupra forțelor iraționale. Lângă ținutul Marina, cu vinuri minunate, librării, turnuri de veghe datând din epoca romană
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
se consumă În ritmul impus de hazardul drumului și fiecare ins deține În această aventură colectivă un rol precis. Pélagie LeBlanc este o conducătoare charismatică și Înțeleaptă, un fel de Moise laic și autoritar, Bélonie, bătrânul centenar, este memoria comunității, povestitorul, biblioteca ei orală, o Céline, infirmă și răbdătoare, este vindecătoare și moașă, o tânără stranie, Catoune găsește În situațiile limită prin care trece grupul soluții miraculoase. Dar drumul În căruțe spre nord, de-a lungul coastelor americane, spre Acadia devenită
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
dexteritate ironică, „oameni din Slobozia”, se declară o replică la Oameni din Dublin de James Joyce. SCRIERI: Boare de Waterloo, București, 1984; Așezarea, București, 1989; Apă neagră, București, 1999; Clepsidra vie, Călărași, 2001; Evelyn, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Povestitorii III, RL, 1985, 19; Val Condurache, „Boare de Waterloo”, CL, 1985, 10; Radu Comănescu, Limite depășite, LCF, 1988, 20; Mihai Ungheanu, „Așezarea”, LCF, 1989, 38; Cristea, A scrie, 230-234; Lovinescu, Unde scurte, IV, 213-217; Dan Silviu Boerescu, Fotografia cu cruciulițe
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
procesarea ficțională a existenței. De regulă, preferințele autorului se îndreaptă către primul taler al balanței, de vreme ce povestirea e principial suspectă de trucaj și contrafacere. Și totuși, relația autorului cu materia narativă seamănă întrucâtva cu celebra aporie a lui Zenon: deși povestitorul cel „repede de picior” gonește fără întrerupere spre a prinde din urmă realul, acesta rămâne mereu cu un pas înaintea lui. O atare situație se întâlnește în toate cărțile lui S., care configurează un univers epic atât de omogen, încât
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară („din copilărie”, „din tinerețe”, „din anul 1848”) de dragul adevărului. Nici nu plăsmuiește, ci învăluie
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a lui ..., Iași, 1844; Din poeziile lui..., București, 1857; Suvenire de călătoria în Basarabia meridională, București, 1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
generează comicul. De la ironia îngăduitoare și inofensivă până la sarcasm, se parcurge o gamă de nuanțe care cresc treptat în intensitate. De obicei simplă, cu un stil lipsit de podoabe, s. are efect în cazul în care este relatată de un povestitor talentat, înzestrat cu un anumit dar al expunerii (cursivitate, intonație, mimică). Se apropie uneori de basmul fantastic datorită unor elemente, procedee sau personaje specifice acestuia, existente și în cuprinsul ei (ființe cu puteri supranaturale, obiecte miraculoase). În alte cazuri pătrunde
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
cântă izvoarele și câmpiile, cântă imobilitatea naturii moldovenești în emoția succesivă a acestui animator, care pe lângă culoare are și vibrație, pe lângă senzație are și fluiditatea armonică și ritmică a expresiei. E. LOVINESCU Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă și lui Caragiale, mai inventiv decât cel dintâi, mai poet decât cel de-al doilea, deși fără echilibrul artistic al lui Caragiale. Prin gura sa vorbește un singur om
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
bătrân, a existenței și a miturilor lui, a istoriei și a fanteziei lui, nu este o „comedie umană”, ci o mitologie, care-și are zeii, riturile și eroii ei legendari. S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt „o mie și una de nopți” ale românilor. Opera lui Sadoveanu este o Halima. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Povestiri, București, 1904; ed. 2, București, 1906; Șoimii, București, 1904; Dureri înăbușite, București, 1904; Crâșma lui Moș Precu și
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de la Bradu-Strâmb, București, 1943; Anii de ucenicie, București, 1944; Lumina vine de la Răsărit, București, 1945; Caleidoscop, București, 1946; Fantazii răsăritene, București, 1946; Păuna Mică, București, 1948; Poezia cimiliturilor, București, 1949; Mitrea Cocor, București, 1949; Nada Florilor, București, 1951; Despre marele povestitor Ion Creangă, București, 1951; Clonț de fier, București, 1951; Cântece bătrânești, București, 1951; Lupta pentru pace, București, f. a.; Nicoară Potcoavă, București, 1952; Însemnări pe marginea articolului 80, București, 1952; Opere alese, I-IV, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1952-1953; Aventură
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1977; Anghelescu, Creație, 47-91; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 98-102, 119-124; Stănescu, Jurnal, I, 7-27; Ungheanu, Lecturi, 88-111; Ungureanu, Contextul, 143-147; Vârgolici, Scriitori, 114-152; Zaciu, Alte lecturi, 110-126; Virginia Mușat, Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război, pref. Al. Piru, București, 1978; Alexandru Paleologu, Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, București, 1978; Mircea Tomuș, Mihail Sadoveanu. Universul artistic și concepția fundamentală a operei, Cluj-Napoca, 1978; Râpeanu, Cultură, I, 141-162
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
ale celor doi soți, propunându-le dicționare și cărți de călătorie. Domnul Oițerman, comis-voiajor, are însă o propunere radicală: lipsa completă a bagajelor, căci totul, inclusiv geamantanele, poate fi cumpărat la fața locului. Aventuri incredibile adună un areopag asemănător în jurul povestitorului, înveterat peregrin și, de altfel, autor al unor delectabile note de călătorie. El va fi sufocat de elanul paranoic al agresivilor săi ascultători. Procedeu caracteristic la Ș., recurgerea la schema basmului este aplicată realităților lumii de astăzi. În Fructele de
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
1871). Cel mai mare interes i-l suscită basmele, pe care le-a cules încă elev fiind, cercetându-le apoi cu atenție. Are în vedere existența variantelor, explicată atât prin diferențele geografice și de timp, cât și prin temperamentul fiecărui povestitor. Cere celui ce creează basme în gen popular să cunoască toate variantele, să le selecteze pe acelea care pot fi combinate cu un câștig estetic, dar să respecte întru totul viziunea asupra vieții așa cum e transpusă în folclor. El însuși
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
critică la o poezie de V. Gr. Pop. Alte articole și note critice îi apar în „Tribuna”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista politică”, „Albina”. În „Convorbiri literare” din 1876 a publicat și povestea Sfânta Vinere, prelucrare abilă a unui motiv popular. Ca povestitor, Ș. se remarcă prin concizie, înrudită uneori cu ariditatea, prin firescul limbajului, popular fără excese. SCRIERI: Sfânta Vinere, Suceava, 1886; Scrierile lui..., îngr. Gherasim V. Buliga, Suceava, 1896. Repere bibliografice: Loghin, Ist. lit. Bucov., 185-187; Dicț. lit. 1900, 835; Grigore
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]
-
care poate citi textul român transliterat În caractere sanscrite, se poate considera Încă fără nici un risc cel așteptat- și cel care va descifra secretul. Traversarea decondiționăriitc "Traversarea decondiționării" Zerlendi va prelua din acest punct și până aproape de final rolul de povestitor, căci preluarea jurnalului său de către narator, cu jocul de oglinzi pe care Îl propune, e dictată de construcția nuvelei, În care toate personajele au fost pasive și fiecare, concentric, și-a definit așteptarea. Dar ce experiență Începe? Aflăm rapid că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
produs al fanteziei expansive, în căutare de sensuri transcendente, proza lui Tudor Dumitru Savu n-are detașare ironică față de propriile canoane și, tocmai de aceea, inflația livrescului nu are un sens superior. [...] De cele mai multe ori, vigoarea, indiscutabilă, a talentului de povestitor pe care-l arată autorul explodează în cadrele strâmte ale influențelor, deși acestea sunt manipulate abil, până la insinuarea impresiei de originalitate. Ce contrariază la acest prozator e faptul că el nu calchiază un stil anume, o manieră, și nu s-
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
materie de traduceri este transpunerea de către Samuil Micu a Bibliei (1795), superioară celei apărute la București în 1688. În structura interioară a scrisului învățaților ardeleni, erudiția se aliază cu talentul literar. Scrierile istorice ale lui Micu dezvăluie o vocație de povestitor; aridul Șincai din Hronică... a scris, în latinește, o elegie, iar în românește, cea dintâi pastorală, conținând un dialog între ciobani; producțiunile lui Petru Maior, de la expunerile istorice la predici, cuceresc prin concretețea narației, prin detaliul savuros, uneori picant, prin
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
XIX-lea, S. ilustrează în proza lui, adunată parțial în volumele Realități și visări (1897), Povestiri și schițe (1903), tendința de a ieși dintr-un tipar provincial, de a depăși romantismul artificios, eticist, înveșmântat frecvent într-o greoaie haină latinizantă. Povestitor talentat, cu toate că e mai puțin cunoscut decât alți confrați de la „Tribuna” și „Luceafărul”, S. dovedește în instantaneele lui epice sau lirice un spirit de observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și discreție, dar mai cu seamă ușurința de a scrie
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
Popa, Marin Preda și noua literatură a satului, ST, 1987, 2; Ion Cristoiu, „Întâlnirea din Pământuri”, CRC, 1987, 23; Ion Cristoiu, Ochiul naratorului, RL, 1987, 29; N. Steinhardt, Guica sau Imanența exasperată, ST, 1987, 7; Ion Vlad, Marin Preda, condiția povestitorului, TR, 1987, 32; Nicolae Manolescu, „Scrieri de tinerețe”, RL, 1987, 50; Liviu Petrescu, Marin Preda - scriitor abisal, ST, 1987, 12; Băileșteanu, Aorist, 120-127; Cosma, Romanul, I, 114-124; Cristea, Fereastra, 69-71, 119-122; Dimisianu, Subiecte, 88-90; Holban, Profiluri, 27-37; Rotaru, O ist.
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
rost. Totuși, poveștile publicate în „Tribuna” și în „Convorbiri literare” au o formă oarecum cizelată de către folclorist. Formulele tradiționale (inițiale, medii, finale), proverbele, zicătorile, expresiile populare, destul de numeroase, provincialismele introduse moderat de S., care intervine și cu unele reflecții în maniera povestitorului popular, conferă textelor ceva din pitorescul basmelor lui Ion Creangă. Culegerea Ardeleanu glumeț (1889) reunește anecdote cu o tematică variată. Prostia, îngâmfarea, infidelitatea conjugală sunt câteva defecte satirizate. Merită, de asemenea, amintite ghicitorile, întrebările și răspunsurile, „frământările de limbă” adunate
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
cele două piese apar în volum. Masivul roman Victorie clandestină a fost considerat un debut remarcabil, după Nicolae Manolescu S. fiind „probabil singurul romancier de mare anvergură apărut în ultimii șapte-opt ani, într-o proză care a afirmat mai ales povestitori și nuveliști”. Apreciat pentru spiritul analitic și pentru capacitatea de a realiza o structurare complexă la nivel epic, scriitorul e asimilat tradiției romanului românesc interbelic (Mircea Zaciu), majoritatea comentatorilor relevându-i și afinitatea faulkneriană. Substanța epică, dispusă în două planuri
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
Hronicu leatului 7481”, ST, 1976, 6; Fănuș Băileșteanu, „Poemele depărtării”, CNT, 1977, 51; Valentin F. Mihăescu, Atracția pentru povestire, LCF, 1978, 19; Mircea Popa, „Poemele depărtării “, ST, 1978, 3; Vasile Chifor, Povestire și reportaj, T, 1978, 8; Eugenia Tudor-Anton, Seninătatea povestitorului, VR, 1978, 9; Vasile Chifor, „Jurnal neterminat”, R, 1979, 11; Lit. rom. cont., I, 521-522; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 308-315; Pompiliu Marcea, Romanul unei promoții, R, 1982, 5; I. Sîrbu, Intinerariile vieții și ale prieteniei, CRC, 1982, 52
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]