8,531 matches
-
lui Carol Pop de Szatmáry din Turnul Colței sînt documente de panoramă, adunînd centrul istoric acoperiș lîngă acoperiș. Interesul documentar, și sentimental, al lui N. Vătămanu plimbă peste ele o lupă și un sac cu povești, așa că fiecare bucățică din poză, săltată de un mecanism pneumatic ascuns, decolează și fîlfîie puțin, zepelin de secol XIX în Bucureștii veacului 21. Bunăoară, Școala de la Sfîntul Sava, pe vechiul ei loc, lîngă biserica numită la fel, cu elevi de familii bune, dar șotioși ca
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
frumoase mîini ai, Doamnă, Crini de foc/ Care-mi toarnă umbrele pe frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Tinculinii Gaiduri,/ o nubilă cu cîlți gri/ și pluș alb de-a lungul coapsei." O lectură proaspătă, în stare să brodeze pe marginea unui detaliu semnificativ, să-și imagineze un album, ba chiar un film artistic, pornind de la o singură poză. Și să amestece, ca într-un hocus-pocus cu povești, filiațiile canine cu înrudirile personajelor "moșite" de aceeași familie (cel care vorbește mai sus - "m-am făcut codoș de cîini", pare a fi Gore Pirgu). Poza lui Caragiale-tatăl, marțială în zeflemea
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
artistic, pornind de la o singură poză. Și să amestece, ca într-un hocus-pocus cu povești, filiațiile canine cu înrudirile personajelor "moșite" de aceeași familie (cel care vorbește mai sus - "m-am făcut codoș de cîini", pare a fi Gore Pirgu). Poza lui Caragiale-tatăl, marțială în zeflemea, nu se suprapune peste-a fiului. Ca s-o dovedească, altfel de cum o bănuiam toți, avînd în minte anecdoticul conflict dintre sfarmă-blazon și "cel din urmă boier", amator de steme recompuse, Șerban Foarță face o
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
kazah, căruia îi sunt tolerate toate licențele. Prin schematismul său happyendistic, - Borat distinge ultimativ între CJ, vedeta de consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată la antipodul lui Pretty Woman - și complet aleator, finalul adună într-o poză de familie aceleași personaje de la început și populația satului kazah, amintind prin deriziune sfîrșitul cu iz de parabolă al filmului Underground, cu o nuntă pe o bucată desprinsă din continentul iugoslav. Ce a însemnat experiența americană pentru Borat? Mai nimic
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă" (Cine nu vede?); "o elevă îi citește alteia/ un articol dintr-o revistă de modă/ când îl termină/ râd amândouă și se uită curioase la poze/ pantofi fuste taioare rochii pardesie pălării costume de baie/ se perindă prin fața lor/ ca la o paradă// după ultima pagină/ fetele închid revista/ și se ridică/ atunci văd șansele mari/ ce stau să le iasă din blugii XXL/ de a
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
adevăr, așa a fost. Mai întîi, în momentele care au fost o perioadă mare în tinerețe, cînd eu eram prost văzut de toată lumea, de școala românească, de politica românească, la treizeci și unu de ani - de aia am și pus poza pe carte, pe Voința de putere, poza acelui tînăr, care este dintr-o subterană lungă, de neînțeles pentru majoritatea. Subterana mea, nu a unui oarecare, o subterană plină de desene de Goya, de demențe, de hrube halucinante și terifiante, în
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
momentele care au fost o perioadă mare în tinerețe, cînd eu eram prost văzut de toată lumea, de școala românească, de politica românească, la treizeci și unu de ani - de aia am și pus poza pe carte, pe Voința de putere, poza acelui tînăr, care este dintr-o subterană lungă, de neînțeles pentru majoritatea. Subterana mea, nu a unui oarecare, o subterană plină de desene de Goya, de demențe, de hrube halucinante și terifiante, în acea perioadă. Ca și în perioada cealaltă
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
mi-a dat, între douăzeci și patruzeci de ani, un fizic atrăgător, un fizic pe care eu îl disprețuiam, pentru că era banal. Eu vroiam să am fruntea înaltă, ochelari, nasul lung, iar eu eram un băiețel, cum se vede în poza asta șde pe coperta Voinței de putere. D.P.ț, frumușel, de o frumusețe trivială. Dar, de fapt, îmi convenea și eram și potent, deci puteam satisface femeia. Nimic nu este mai îngrozitor decît să nu fii potent. Nimic nu e
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
fotografiei, un galben. Cu alte cuvinte, eminescologul este gata să creadă că poetul s-ar fi ridicat din fața obiectivului fotografic, ar fi schimbat vesta, s-ar fi reașezat exact în aceeași poziție și fotograful "l-a mai tras o dată în poză!" Victor Crăciun încearcă și o altă explicație a apariției acestei variante: Prin deteriorare - zice el -, una din copii a fost retușată și apoi copiată, păstrându-se astfel de fapt o singură versiune, diferind doar vesta."2 Fără să-și facă
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Alexandru s-a ivit în peisajul literelor românești al anilor '60 ca un tînăr genialoid, pus pe "fapte mari", reamintindu-ni-l întrucîtva pe Nicolae Labiș. Aceeași tensiune ambițioasă, aceeași mixtură de vitalitate și programare tematică, aceeași poză de teribilism adolescentin nu în temeiul avangardei ci al unui substrat tradițional. Și chiar un limbaj asemănător, notificînd influența imediată a autorului Luptei cu inerția asupra succesorului său. Acesta ține a-și jalona un aspru context biografic, similar celui labișian
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
răsărit, celălalt la apus, / Armele - brațe-atîrnate de umeri / Păzesc un răzvrătit presupus.// Semnul din frun-te-l am de la secure / Cînd le ascut și după ce le-ncearcă,/ Bărbații pleacă tulburi prin păduri / In căutarea trunchiului cu barcă... (Portret).Fără a recădea în poza idilizantă de la începutul secolului trecut, dar și fără a-i refuza unele trăsături, bardul marchează respingerea orașului văzut ca o entitate de la bun început coruptă, falsă ( e o deosebire totuși între criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia din Chiriacu alături de Wendy, Adina (sora lui) și Grigore (fratele mai mare), la Sinaia alături de Mihail Polihroniade, și apoi cîteva fotografii făcute în cursul
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
și să le vîndă, acelorași, cartea cea bună. În marfa lor, se găsea, însă, dezavantajată, la vedere, de mărimea ei de buzunar, aproape mai mult lată decît lungă, o broșură pe care scria chiar așa: Cartea cea bună. Dedesubt, o poză cît de cît cunoscută culturii române, a lui Kogălniceanu, numele lui, și precizarea: Scrieri alese. Din 1924, de la Cultura Națională. O foiță poleită, tipărită la Socec & co. și aplicată pe coperta a doua a exemplarului pe care l-am luat
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
acredita ca o emanație covingătoare a ființei sale concrete, a alcătuirii sale anatomo-fiziologice. A-i acorda o organicitate de care să se slujească precum de un scut. Somatizarea creației d-sale nu exclude însă o notă autoironică ce subliniază menirea pozei în chestiune, poză ce formează o bufonerie sui generis, care, aidoma oricărei bufonerii ("măscăriciul nenăscutelor încă generații", se recunoaște poetul), are rolul de-a se contrapune unui existențial advers: "poet mare am fost azi de la orele nouă la zece cînd
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
emanație covingătoare a ființei sale concrete, a alcătuirii sale anatomo-fiziologice. A-i acorda o organicitate de care să se slujească precum de un scut. Somatizarea creației d-sale nu exclude însă o notă autoironică ce subliniază menirea pozei în chestiune, poză ce formează o bufonerie sui generis, care, aidoma oricărei bufonerii ("măscăriciul nenăscutelor încă generații", se recunoaște poetul), are rolul de-a se contrapune unui existențial advers: "poet mare am fost azi de la orele nouă la zece cînd străpungîndu-mi cu pumnul
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
exasperarea pe care o poate stîrni, uneori, reușește parcă să micșoreze distanța dintre artă și viață: ele se amestecă de-a valma, iar această confuzie nu rămîne fără urmări. Experiența artei îmbracă atunci culorile intimului și, suprimînd orice inhibiție sau poză, îngăduie tocmai acea extraordinară libertate de care face dovadă Jan Lawers. El se mișcă înăuntrul colecției ca un obișnuit de-al casei... Eu însumi n-am scris, oare, pe vremea cînd eram încă foarte tînăr, cel mai bun text al
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
un adept al lui amour fou. După ce săptămâni în șir cutreierasem orașul fără vreun rezultat, într-o după-amiază am stabilit, în sfârșit, un contact într-un salon de înghețată. Două tinere m-au întrebat dacă pot să le fac o poză. Nu încăpea nici o îndoială: erau turiste străine. Am intrat ușor în panică, fiindcă știam că acum trebuia să se întâmple. Acum ori niciodată. }ineam în mână un cornet cu înghețată de lămâie. - Stai așa, a spus una dintre ele, că
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
în panică, fiindcă știam că acum trebuia să se întâmple. Acum ori niciodată. }ineam în mână un cornet cu înghețată de lămâie. - Stai așa, a spus una dintre ele, că ți-o țin eu. Vorbeau o germană ciudată. Am făcut poza. Păcat că înghețata s-a topit, altfel aș fi luat-o acasă ca pe o relicvă și aș fi păstrat-o într-o casetă de lemn. Însă cornetul puteam, fără doar și poate, să-l păstrez într-o casetă de
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
întreagă, într-o ediție tip Pléiades, îngrijită de profesorul Mircea Anghelescu la Academia Română (din păcate - nu e cazul celei de față, dar orișicît - asemenea lucrări iau tot mai des, în vremea din urmă, drumul anticariatului). Pe supracopertă, mai sus de poza lui Filimon la vârsta îmburghezirii, scrie așa: Ciocoii vechi și noi, Nuvele, Basme, Escursiuni în Germania Meridională, Publicistică. Am sărit, dintru-nceput, la basme. Neocolindu-l pe cel cu care începe ediția, o prefață, din 2005, a îngrijitorului ei, despre
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
al suvenirurilor ordinare, sînt peste tot prin oraș. Și turiștii se bucură de ele, mai cu seamă de degetele fără sanda ale împăratului din antichitatea tîrzie, destul de chinuite de mulțimea celor care le folosesc ca loc de odihnă sau de poză. La asta e bună istoria... De care, spuneam, Trierul nu duce lipsă. Porta Nigra, o impresionantă citadelă crenelată asortată lîngă un cîmp cu flori miniatural - la Trier, florile cresc, pe ruine, pretutindeni, îndulcind vechimea cu nuanțe - viețuiește pe latura de
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
Dacă deschideai ușa, simțeai aromele îmbietoare de la cocina de porci din apropiere. Pe servanta de la capul patului erau mai multe bibelouri, așezate cu grijă pe mileuri, să nu zgârie mobila, iar de deasupra, de pe perete, ne privea gazda dintr-o poză de nuntă înrămată, mare cât un tablou. Femeia ori avea un sân mult mai mare decât celălalt, ori - atunci când fusese pozată - i se eliberase unul din sutien pe sub rochia de mireasă. Fața ei era ca o lună și rima perfect
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
ea și, cocoșat, va căuta cu mădularul lui hămesit coliba primitoare. Iar el, mădularul, va fi poftit înăuntru, va fi așezat ceremonios la masă și va fi tratat regește. La sfârșit, i se vor servi cafeluță și bezele. Cât despre poza de nuntă - ce să mai vorbim? Ei deja i se întăriseră sfârcurile (și astfel diferența dintre sâni era și mai marcată), iar el profita că partea de jos a corpului nu se vedea și și-o lua la labă discret
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
zice că sînt über alles. Mai des în centrele comerciale decît în muzee, înghesuiți, de cum vin, la raionul de la intrare, cu suveniruri și cărți în care iei cu tine ce-ai văzut, deși poți face, la Orsay, de pildă, și poze (fără blitz - aiurea...). Există, însă, un loc unde-și iau revanșa. Aproape de Pompidou, la Atelierul Brâncuși, cu intrare liberă și infuzie gratuită de mîndrie. Atelierul, care mai mult se pozează decît se admiră (bagă, dragă, zoom, și te mai uiți
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
îi arată un memoriu semnat de treizeci de membri ai S.S.R., pentru convocarea adunării generale, alegerea unui comitet și reintegrarea scriitorilor evrei (ne aflăm în septembrie 1944): "Citesc și îi înapoiez hîrtia, fără un cuvînt. Nu mă interesează. Sincer, fără poză, fără nici un dram de exagerare, nu mă interesează. Mi-e greu să-i explic lui Cioculescu și nici nu încerc. Dar, fiindcă stăruie ca să vin neapărat la adunarea generală, îi spun că nu voi veni". Aflat în armată, Sebastian se
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]