3,904 matches
-
albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce in ce mai mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care de multe ori par rupte dintr-un vis. Pereți abrupți deschid drum spre abis, prăpastii în diferite forme care mai de care mai amețitoare, forme în continuă transformare odată cu scurgerea timpului, variind de la un anotimp la altul atât prin costumul de gală alb, verde sau cenușiu al masivului, cât și prin multitudinea nuanțelor de albastru
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De la un timp mă risipesc în gânduri, arzându-mă ca o făclie vie și-ascunsă-n mine, într-o albă noapte, croiesc cu sârg un fel de schelărie pe care urc un munte în surpare; alături stau prăpăstii fără fund, în care nici izvorul nu mai curge, ci...doar ecouri stranii îmi răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături
UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ŢĂRÂNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354535_a_355864]
-
la granița vocabularului Limbii Române ! Cu tot cu Dunărea și Carpații Ei de fată mare ! Carpații ei de curbură, mai ales!!!! Deși-i căsătorită și are și copii ! Să-i trăiască ! Cine-a pus-o să fie așa de ...fatală! Plină de prăpăstii și înălțimi amețitoare !? Puicuță de româncuță (diminutivăm ? diminutivăm!) unsă cu toate alifiile posibile și imposibile ale Occidentului de pretudindeni! Iat-o ! Cum, e-aici? N-o vezi !? Este în fața ta: se lăfăiește pe pagina goală! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA
TANDRĂ CA UN SPIC DE GRÂU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353783_a_355112]
-
nu reușea să-l înțeleagă. Nu-i mai era rușine? Devenea frivolă? Momentan își ocoleau privirile. Ștefan i-a propus să o conducă la masă. Își amintise cu plăcere de sărutul lor involuntar când i-a acordat primul ajutor în prăpastie. Și gustul deosebit al rujului și-l amintea la fel de fidel. Cum ar fi să-i guste din nou savoarea gurii sale rotunde și micuțe? Era tentat s-o facă. Fu trezit din visare de glasul ca o dojană al fetei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
trăi normal nu mai există, astfel că ajungem să fim în contratimp. Oamenii s-au schimbat mult, nu mai există timp pentru ei, pentru visare, pentru romantism dar mai ales de iubire pentru semenii lui. Discrepanța dintre ei a săpat prăpăstii fără nicio punte de legătură, de salvare. S-a ajuns în stadiul când nu mai avem timp să ne cunoaștem pe noi, înșine, darămite să ne cunoaștem unii pe alții. Resentimentele au orbit mințile oamenilor încât nu mai există umanitate
TIMPUL, ÎNCOTRO?! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353886_a_355215]
-
amantul său încă din primii ani de facultate, nu ajungea niciodată pe aceste culmi. Și dacă a ajuns aici de ce nu ar spera să ajungă și mai sus? Politica este schimbătoare, astăzi ești în top, mâine cazi vertiginos pe fundul prăpastiei. S-a văzut acest lucru de-a lungul timpului. Cine-i garanta ei că pe viitor va mai fi la putere același partid din care făcea parte susținătorul său și directoarea liceului unde preda? Nimeni. Deci ea trebuia să fie
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
pasărea să își învețe zborul... LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
putut scrie pe irisul tău. LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
disperare se transmite și străinilor, cărora le provoacă teribile dureri în coate și călcâie. Am citit într-un ziar un interviu luat unui demnitar din...(putere mondială). Reporterul bocea cu obișnuitele întrebări miorlăite: -Credeți că România va mai ieși din prăpastie? Mai avem șanse să intrăm în Europa? Înaltul demnitar i-a răspuns șiret: -Nu mai plângeți!Să plângă cei care vor să vă scoată din Europa. N-au cum. Apoi, demnitarul a continuat visător:ce femei aveți voi... Jurnalistul a
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MONODEISM ERO(T)IC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului în peștera aceea monodeistă lilieci sculptau iriși de piatră întinzând aripile văduve de lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea imundă scaunul șubrezit al vieții ne scârțâie schizofrenic ego-ul hai să urcăm everestul eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat purtând în rucsac vama veche un înot
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
vorbește, riscul singurătății sau al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea față de semeni, ci dorința folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu și așa ușor ajungem în prăpastia singurătății și a deznădejdii. Nu așa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creației lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am ști să-l cinstim și am lucra
„DESPRE SOCIETATEA DE ASTĂZI CARE NE ÎMPINGE SPRE O UTOPIE IMPUSĂ” – UN DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE MITROPOLIT IOAN SELEJAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/353199_a_354528]
-
fost supus unui regim cumplit de distrugere morală și fizică prin umilințe și înfometări inumane trecând prin experiențe-limită din care s-a salvat interior doar prin credință și poezie (în închisoare va alcătui și memora volumul de poezii Șoim deasupra prăpastiei apărut postum, în anul 1991). Eliberarea lui din temniță s-a făcut cu prețul umilitor al „reeducării” și al compromiterii prin anexarea la propaganda regimului comunist român al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și apoi, din anul 1965, al lui Nicolae Ceaușescu
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
Acasa > Cultural > Accente > LUMI PARALELE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului adesea rămâi atârnat de un gând undeva în afara timpului în afara spațiului a gravitației imponderabil ca un alpinist deasupra unei prăpastii e destul de neclar cum mergi printre stele și nu te prăbușești în gol cum îți găsești carbonul și oxigenul în vid unde nu există nimic ( sau aproape nimic! ) cum îți țeși propria pânză de mătase în care se opresc și
LUMI PARALELE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352753_a_354082]
-
se mai aude „corul” lor minunat, vorba cuiva privind diferența dintre cor și turmă: „ unii cântă iar ceilalți behăie”. Nu vrem să ajungem o turmă, mânată de unul - doi ciobani deveniți păstori peste noapte! Lucian Blaga spunea: „Soarta este o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea”. Să ridicăm ochii spre cer, să prindem curaj! Conducătorii trebuie să beneficieze și de această valoare umană a curajului. Nu poți fi nici prudent, echilibrat, înțelept în hotărâri, dacă nu
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
viață! - Atunci nu ai timp să te gândești la așa ceva. Primul impuls este să-l salvezi pe cel aflat în pericol, fără să-ți calculezi riscurile proprii. Bine că nu s-a terminat mai rău. Mașina s-a rostogolit în prăpastie după ce am scos fata afară, dar putea să se întâmple oricând, chiar și când era în mașină. Poate că tocmai greutatea corpului său o mai ținea în echilibru agățată de ciotul de stâncă. - Tocmai despre acest lucru vă spuneam. Dacă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
își continua ea gândurile studiind-ul în continuare. Dalia avea avantajul că nu trebuia să vorbească, ci doar să privească. Să observe și să tragă concluzii. Dar ce concluzii să tragă? O durea întregul corp. Se simțea pe malul unei prăpăstii. Îi era teamă ca cineva să nu o împingă spre abisul din care abia a fost scoasă de acest bărbat interesant, chiar deosebit de frumos, ai putea spune. Își revedea mereu mental zborul peste parapet și apoi se așternea liniștea. Luminile
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
locală a marcat gol. - Of, Doamne. Știu, numai eu sunt vinovată. Te rog să mă crezi, Cris, nu am făcut deliberat acest lucru. Te iubesc atât de mult încât totul s-a întâmplat pur și simplu. - Andrada, tu știi ce prăpăstii vorbești? - Ce anume? - Cum poți gândi așa ceva? Noi am plecat pur și simplu să-i cerem bunicului mașina. Nimic premeditat. Că s-a întâmplat să nu fie nici unul acasă, este cu totul altă poveste. Este destinul. Că s-a întâmplat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
bine? Să mori sau să trăiești? Ce este viața? Cum de mai rezista pământul ăsta sub noi? Cum de nu se scufunda înghițindu-ne în abisul lui? Cum de norii și soarele ne mai suporta? De ce nu se căsca o prăpastie care să ne absoarbă? Sau să ne pulverizeze ceva sau cineva în neant pe toți, să ne distrugă odată pentru totdeauna, să nu mai fie foamete, chinuri, țipete și cenușă? Să ascult liniștea munților, susurul apei și zumzetul naturii, să
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
trăind în țarcul tău limitat, dar fericit. Ce-ți poți dori mai mult? Viața este mizerie, viața este păcat, viața este suferință, viața este umilință. Până în acele zile așa am asimilat-o, ca fiind suma tuturor negațiilor, a minusurilor, a prăpastiilor, a întunericului și a lehamitei. Ca fiind perversă, cinică, sarcastică, acidă și îngrozitor de netrebnică. Poate am fost un laș fiindcă ar fi trebuit să-mi trag un glonț în cap și să termin cu toată povestea. Ar fi fost mult
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
ORICÂND... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Chiar și-ntre lumi, cu gându-s tot la tine. Ce dacă-n juru-mi umbrele roiesc Și zdrențuiesc seninul pe coline. Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc Și-mi leg de vântul stărilor o clipă Care-nspre cerul tău mă va purta Să-ți fiu aripă, să îmi fi aripă În zborul către soare... Vor conta Nuanțele de ger din ochii serii Dar nu-ntr-atât cât
AICI, ACOLO, ORIUNDE, ORICÂND... de AURA POPA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354117_a_355446]
-
ca printr-o oglindă afumată, vag, estompat, important este că vedem totuși ceva, pe Cineva care merge înaintea noastră și ne arată Calea, care dezțelenește drumul, care cercetează să nu existe pentru noi primejdii neașteptate, capcane ascunse, fiare la pândă, prăpastii întunecoase în care să ne alunece pasul. (Miopie) • În înțelepciunea Sa Dumnezeu a făcut și unele lucruri vizibile pentru ca măcar pe acestea să le vedem. Dacă avem ochi. Dumnezeu a creat însă și o lume tainică, invizibilă chiar și pentru
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
atât de intense și atât de multe, precum se întâmplă și-n epoca noastră, e firesc să se creeze o situație instabilă de lungă durată, pe care cu greu o poate cineva urmări. Așa se interpretează de altfel și lărgirea prăpastiei între generații, pe care o constatăm azi. Viața creștină, ca viață de învrednicire universală a omului, îmbrățișează fiecare element omenesc autentic, oriunde și oricând îl întâlnește. Considerarea lașă (derizorie) a creștinismului și identificarea lui cu tipuri convenționale și forme cucernice
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
a decalogului românesc." Sângele începu să-i fiarbă în vene : era vremea să pună mâna pe condei , gingașa lui mitralieră cotidiană și să-i dea drumul , rafală după rafală! Probabil că Nietzsche are dreptate : "Cu cât privești mai îndelung o prăpastie, cu atât prăpastia privește mai îndelung în tine". Iar dacă viața te pune într-o situație fără ieșire, există, totuși , două modalități de rezolvare. Și acestea sunt, paradoxal sau nu, disperarea și sinuciderea! O disperare asumată, benefică. O disperare ce
A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI !?! (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354583_a_355912]
-
Sângele începu să-i fiarbă în vene : era vremea să pună mâna pe condei , gingașa lui mitralieră cotidiană și să-i dea drumul , rafală după rafală! Probabil că Nietzsche are dreptate : "Cu cât privești mai îndelung o prăpastie, cu atât prăpastia privește mai îndelung în tine". Iar dacă viața te pune într-o situație fără ieșire, există, totuși , două modalități de rezolvare. Și acestea sunt, paradoxal sau nu, disperarea și sinuciderea! O disperare asumată, benefică. O disperare ce te obligă la
A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI !?! (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354583_a_355912]
-
stâncoși sau pentru varii modalități de a calări valurile, cu sau fără motoare rapide sub tălpi, precum și pentru scufundările submarine la adâncimi periculoase. A nu se uită că, deși sub aspect geologic insula e o prelungire a lanțului munților betici, prăpastia dintre ea și continent măsoară adâncimi de până la 1500 de metri! La polul opus, nu în ultimul rând, cuibăriți la adăpost călduț în nișă liniștii și vieții tihnite, se plasează cea mai mare parte a locuitorilor „obișnuiți” ai Ibizei, care
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]