5,068 matches
-
lipsă de preocupare, sugerând câteva motive care ar fi putut sta la baza acestor atitudini: la început, cercetarea creativității s-a desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, aparent indiferentă sau poate chiar contrară spiritului științific; impresia creată de abordările pragmatice ale creativității că studiul acesteia se desfășoară sub semnul comercializării care, deși îi asigură popularitate, o privează de fundamentarea teoretică psihologică și de validarea specifică experimentului psihologic; atât din punct de vedere teoretic, cât și metodologic, studiile inițiale de creativitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
susțintători ai geniului și talentului (Kaufman, 1926), afirmă că spontaneitatea și geniul erau subiecte „incitante” pentru că reflectau predispoziții înnăscute și nu necesitau educație, o concepție împărtășită la scurt timp de Rousseau și de autorii din perioada romantică târzie. La nivel pragmatic, afirmațiile cu privire la aceste distincții au avut un rol important în evidențierea diferențelor dintre excepționala, imprevizibila forță genială și talentul mai curând previzibil, mai puțin spectaculos, întâlnit în viața de zi cu zi. La sfârșitul secolului s-a concluzionat că, în timp ce
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o aparentă distanță față de implicația cotidiană a cercetării. Pe de altă parte, deși semnificația religioasă și seculară a creativității a fost amplu dezbătută anterior, ideologia creativității comportă relevanța definirii naturii umane și a condițiilor sociopolitice. În timp ce științele naturale și inventatori pragmatici precum Arkwright și Watt încercau să demonstreze de ce era capabilă rațiunea umană și inventivitatea engleză, numeroasele invenții practice și eficiența lor progresivă au condus, într-un final, la consecințe extreme, imprevizibile și involuntare. Multă lume era îngijorată de relocarea rapidă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reprezentarea electoratului rural ca votanți independenți, În cadrul unei democrații parlamentare, În timp ce eugeniștii urmăreau să protejeze interesul colectiv Într-un sistem pe care Îl considerau corporatist. Este foarte probabil ca ambele grupări să fi privit această alianță ca pe una strict pragmatică. Mișcarea eugenistă avea nevoie de un aliat politic care să respecte ideile acesteia despre controlul tehnocratic al măsurilor de asistență socială și al reformei În domeniul sănătății publice. PNȚ nu părea Îngrijorat de nuanțele autoritare și antiparlamentare ale ideilor eugeniste
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
practici, aceasta ar fi Însemnat că maghiarii, germanii, evreii, romii, bulgarii, uncrainenii, rușii, turcii și toate celelalte grupuri etnice, care reprezentau 30% din populația României Mari, erau comunități străine, parazite pentru organismul național 23. Moldovan era Însă mai mult un pragmatic decât un idealist. El era conștient de implicațiile unei astfel de afirmații Într-un moment al evoluției României interbelice În care statul avea nevoie să mobilizeze toate resursele interne, umane și materiale, pentru a crea un cadru funcțional pentru dezvoltarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
acest sens, ci se mulțumește să Încorporeze viziunea deja articulată de Moldovan, fiind vădit mai interesat de realizarea efectivă a transformării rolurilor și organizării sociale decât de detalierea numeroaselor etape implicate În procesul de schimbare instituțională pe termen lung. Mai pragmatic decât Moldovan, Făcăoaru a dedicat un spațiu mai larg specificării stimulentelor economice, atât pozitive, cât și negative, care puteau contribui la avansul transformărilor eugenice. Făcăoaru a preluat critica reformei agrare din 1921, realizată de mentorul său, dar a dus argumentul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mai vechile valori religioase ale publicului căruia se adresau. Încă din 1926, În Biopolitica, Moldovan evidențiase potențialul disgenic al Bisericii. Ceva mai târziu Însă, el a ales să treacă sub tăcere această problemă, pentru că discutarea ei era contrară scopurilor mai pragmatice, de mobilizare printre preoții satelor a unei baze mai largi de susținere a programelor eugenice și a predării ideilor eugeniste. Educarea maselor rurale despre necesitatea de a duce o viață sănătoasă și de a lua decizii reproductive responsabile era un
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
au fost, probabil, foarte mult influențate de amintirea anilor copilăriei petrecuți la sat, așa cum demonstrează pagini ample din scrierile autobiografice ale ambilor autori 35. Adepții eugeniei au integrat Însă această viziune nostalgică Într-o perspectivă mult mai agresivă și mai pragmatică decât alți contemporani, printre care Nichifor Crainic. Mișcarea eugenistă nu Își propunea să mențină intactă energia umană a satelor, ci să transforme țărănimea Într-o forță reală, nu doar potențială de asigurare a sănătății viitoare a națiunii. Eugeniștii Își asumaseră
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
era nerealistă pentru că nimeni nu putea să Își propună să controleze atât de direct și de extensiv comportamentul individual 38. Mai mult, majoritatea eugeniștilor recunoșteau că industrializarea și unele dintre efectele sale sunt procese inevitabile. De aceea, aleseseră o abordare pragmatică a problemei și erau dispuși să se ocupe de tema urbanizării ca fenomen inevitabil. Una dintre pozițiile cele mai explicite În acest sens Îi aparține lui Sabin Manuilă, care În 1929 a publicat o lucrare intitulată Evoluția demografică a orașelor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să găsim o modalitate pentru a proteja libertatea deplină a femeilor, cât și libertatea deplină a doctorilor de a practica avortul, fără a transforma aceste drepturi Într-un obstacol Împotriva creșterii normale a populației țării 54. Manuilă avea o perspectivă pragmatică asupra avortului. În opinia sa, practica ar fi continuat să fie folosită ca metodă contraceptivă, indiferent dacă era interzisă de lege sau nu, pentru că era pur și simplu dificil să fie eficient controlată. În opinia lui Manuilă, legalizarea și reglementarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
vizau înlocuirea „elitei gerontocratice din 1982” cu o nouă nomenclatură, mai tânără, de o formație mai recentă, cu calificări adaptate mai bine exigențelor epocii (ibidem, pp. 647-648). Dincolo de întinerirea elitei conducătoare, strategia gorbaciovistă a putut fi privită ca o tentativă pragmatică de adaptare la logica globalizării capitaliste, care amenință să marginalizeze complet economiile de tip sovietic. Așadar, era vorba despre o ruptură de facto cu o „formulă politică” discreditată de două decenii în chiar ochii celor care continuau să beneficieze de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
modul absolut general, cu variante corespunzătoare fiecărei țări în parte, am asistat la emergența treptată a unei noi elite (atât politice, cât și economice) relativ indiferentă față de principiile ideologice care animau generația precedentă. A fost calificată în diferite feluri: elita pragmatică (Rona-Tas, 1994), noua tehnocrație (Szelenyi și Szelenyi, 1995), transformatorii (Kabakchieva, 1996), noua nomenclatură (Tilkidjiev, 1996), nomenclatura tardivă (Vladimirov, 1996). Acest fapt introduce o distincție generațională importantă între vechea elită (a puterii pe bază ideologică) și una nouă, combinând trăsăturile unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de substituție în cazul unor dificultăți de erecție, totul ne lasă să credem că filosoful a fost virtuos de nevoie și că n-a avut raporturi intime cu Marie nu atât dintr-o înclinație teoretică pentru castitate cât din incapacitate pragmatică de a se comporta în alt mod! Temperamentul lui nu face din el un abstinent militant. Cu atât mai mult cu cât tergiversările și ezitările din textul Eseurilor semnalează niște remușcări! în ediția din 1595, Montaigne utilizează un registru care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la Montaigne, Schopenhauer sau Nietzsche, de exemplu. Filosoful nu produce concepte sau gândiri pentru plăcerea de a le vedea funcționând perfect, asemeni unei mașinării inteligente și bine unse, el vizează incarnarea, producerea de efecte concrete într-o viață
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte... Discursul epicurian despre dorințe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. -11- O prudență utilitaristă și pragmatică. în perspectiva terapeutică care-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează utilitarismul. Evident, Epicur consideră binele ca fiind identic cu ceea ce este bun; la rându-i, ceea ce este bun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excelentă atunci când face posibilă o plăcere, ea nu prezintă niciun interes ca atare. Asemeni lui Platon, care face din ea o ocazie de a accede la Frumosul în sine și de a contempla ideile pure, Epicur aservește estetica unei funcții pragmatice și utile: ea calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar fără austeritatea la care Magistrul îndemna cu severitate. Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne spune această vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. în această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă în povestea de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie Andră, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF: Clouard; ediția Tel-Gallimard: Ernout. în standurile anticarilor am găsit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dimensiunile nefiind corelate suficient. În același timp, există dimensiuni ale calității vieții care sunt doar sporadic adresate de sistemele de măsurare a dezvoltării, cum ar fi gradul de democratizare al societății, gradul de participare ș.a. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de a elabora sisteme de indicatori care să constituie o contrapondere „obiectivă” la strategiile și programele decidenților politici. De asemenea, se poate observa o normativitate excesivă sau un decalaj între generozitatea obiectivelor de dezvoltare și posibilitățile limitate de măsurare. Una
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
reprezentanți ai stakeholder-ilor. Una dintre cele mai elaborate abordări ale stabilirii p. o găsim în literatura politicilor medicale, unde, începând cu anii ’70, s-a impus abordarea bugetării programelor și analizei marginale (Program budgeting and marginal analysis - PBMA), o strategie pragmatică, bazată pe informații, care pornește de la principiul prioritizării activităților în funcție de rata de revenire a investițiilor. Nu se ia însă cea mai mare rată a investițiilor totale, ci a investițiilor marginale. Cu alte cuvinte, va fi selectat acel program de sănătate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu se mai punea accent pe planurile ambițioase de schimbări sociale de amploare, organizate de stat și ghidate de sisteme de indicatori sociali cu relevanță națională (Wong, 2006). În schimb, s-a pus un accent tot mai mare pe aspectele pragmatice și legate de politici sectoriale. Abordarea planificată a dezvoltării a revenit tot mai mult nivelului descentralizat al organizațiilor publice (vezi planificare strategică), ca și al administrației locale și regionale. Un mare avânt l-a luat planificarea urbană sau regională, definită
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]