1,412 matches
-
cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote hiperbolice, atingând punctul de clocotire spre sfârșitul deceniului al treilea al secolului XX. Pe plan cantitativ, extrema dreaptă românească nu doar că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de acest conflict deschis între viziunea explicit naționalistă și concepția critică asupra trecutului național. Înainte de a scruta prefacerile aduse de interbelic în gestionarea politică a trecutului românesc, considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al analizei, unui bilanț provizoriu privitor la raporturile mutuale dintre educație și naționalism în context european, respectiv autohton românesc. Suita de analize
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul jumătății de secol cuprinsă între cele două uniri (1859-1918), chestiunea originii a tranzitat o serie de prefaceri consecutive, de la romanitatea pură, prin sinteza duală daco-romană, către paradigma substrat-strat-adstrat (daco-romano-slavism). Tendința generică reperabilă în toate aceste mutații poate fi redusă la procesul de relegare a purității originare (teza latinității absolute) pe fondul unei duble evoluții: i) una mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în 1914 a devenit ultra-șovin" (Loughlin, 2001, p. 9). Prefacerea radicală de la socialismul antipatriotic intransigent la șovinismul augmentat de accente fasciste i-a asigurat un loc în compania unor nume precum cele ale lui Benito Mussolini și Georges Sorel care au suferit la rândul lor maxima transformare a convingerilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obscurele procese ce se petrec înăuntrul minții subiecților care au suferit experiența liminală a apostaziei politice nu face obiectul analizei de față. Oricât de tentantă ar fi ispita intelectuală de înțelegere a mecanismelor psiho-sociale ce dau naștere unor astfel de prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al 31-lea an de domnie al împăratului August poate fi luată drept o "spălătură semantică" menită să elimine coloratura creștină din cronologia convențională. Originea. În lungul secol al naționalismului românesc, chestiunea fundamentală a originii a suferit o serie de prefaceri succesive. De la latinismul pur izvorât în paradigma Școlii Ardelene, s-a trecut apoi prin afirmarea tot mai pregnantă a factorului autohton, ajungându-se în final către asimilarea slavilor și consolidarea modelului substrat-strat-adstrat. Istoriografia comunistă a operat în cadrul acestei paradigme triale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și orânduirea socială. Modificările suferite de structura și substanța istoriei românești nu au fost abrupte și nici radicale, deși efectul cumulativ al retușurilor s-a dovedit a fi unul destul de dramatic. Două etape pot fi distinse în prelungul proces de prefacere post-rolleriană a trecutului românesc. Într-o primă fază, deși factorul național a fost reintrodus timid în metanarațiunea românească, periodizarea trecutului a rămas cea marxist-leninistă. Pe tot parcursul deceniului șase și chiar și la începutul celui de-al șaptelea, după cum atestă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obținută în 1878, sau crearea României Mari în 1918. Originea. Privită în durata lungă a secolului și jumătate de literatură didactică istorică românească, chestiunea originii s-a dovedit a avea o natură cu adevărat mercurială, aflându-se într-o permanentă prefacere în funcție de evoluția contextului socio-politic. După ce în faza antinaționalistă a socialismului românesc (1947-1964) originea românilor a stat sub semnul slavismului, odată cu turnura naționalistă aceasta a intrat sub specia traco-dacismului. În fapt, se revine la paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în afacerile domestice ale Partidului. Apostazia Partidului la doctrina antinațională este astfel desăvârșită. Concluzii: renaționalizarea memoriei istorice românești. Inițiate timid încă din anii '60, autohtonizarea politică și autarhizarea culturală românească se intensifică progresiv, atingând cote maxime spre sfârșitul anilor '80. Prefacerile memoriei istorice românești oglindesc evoluțiile de ordin politic. Cea mai remarcabilă mutație o reprezintă re-naționalizarea memoriei românești după ce în prima fază a socialismului fibra națională a fost pe de-a-ntregul desprinsă din înțelegerea istorică a trecutului poporului român. Memoria istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în cadrul aceluiași sistem, fiind o revoluție lăuntrică, intra-sistemică. Cu toate acestea, modelul teoretic nu necesită o revizuire majoră. Chiar dacă formal, regimul comunist a rămas pe toată lungimea existenței sale (1947-1989) același sistem politic unitar, el a suferit o radicală prefacere internă. Placa turnantă a fost acționată în anii din urmă ai deceniului șase, când a început tranziția de la internaționalism la naționalism și de la sovietocentrism la autohtonism. Această considerabilă întorsătură doctrinară care a redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ideile care reclamau necesitatea tranziției și imperativul reformei s-au răsfrânt, desigur, și în educația de stat, care în jumătatea de secol de socialism a fost transformată într-unul din stâlpii de susținere ai regimului. În ciuda conștiinței acute a necesității prefacerilor sistemice, marca distinctă a tranziției postcomuniste românești a fost caracterul său retardat, dat de lentoarea cu care s-au urnit lucrurile în sensul reformării moștenirii regimului comunist. "Studiul de diagnoză" comandat de ministrul Andrei Marga și apărut sub titlul Învățământul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
controlul educațional asupra sistemului particular prin obligativitatea aprobării planurilor de învățământ și a programelor analitice de către Ministerul Învățământului. De asemenea, Legea stipulează că "în unitățile de învățământ se utilizează numai manuale școlare aprobate de Ministerul Învățământului" (art. 128, al. 2). Prefacerile cele mai semnificative ale sistemului național de învățământ au fost lansate în ministeriatul lui Andrei Marga (1997-2000) sub egida ideii de "reformă comprehensivă" a educației. Textele programatice, precum și evaluările post-festum scrise de (ex)ministrul Marga ilustrează din plin proeminența ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunitatea de valori europeană. Anul 1998 apare astfel ca momentul critic - punctul de inflexiune - care marchează simbolic debutul procesului de reconfigurare a memoriei publice românești pe aliniamentele eticii europene a memoriei. În acest an poate fi reperată producerea unei masive prefaceri a ordinii discursive a memoriei publice românești. În avangarda reflecției istoriografice, debutul acestui moment tranzitoriu este ilustrat de publicarea provocatoarei cărți semnate de L. Boia, Istorie și mit în conștiința românească (1997), lucrare care a dat startul deconstrucției mitologice a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consistă într-o serie de deplasări discursive simultane, pe care le vom despleti din totul organic în care sunt legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la trecutul național ca răspuns cultural la provocarea integrării europene. De la eroism belic triumfalist la post-eroism critic. O primă dislocare discursivă de importanță centrală reperabilă în memoria publică transmisă prin intermediul literaturii didactice este dată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Tismăneanu, 2006). Angajându-se în efortul de clarificare a trecutului în vederea așezării unei noi temelii morale pentru construirea unei societăți inspirate de principiile politice ale democrației liberale, autoritățile statale românești au adoptat norma europeană a "politicii regretului". Toate aceste deplasări, prefaceri și chiar rupturi în gestiunea politică a trecutului românesc, ce pot fi înțelese în cheia oferită de noțiunea de "revoluție mnemonică", ilustrează noua condiție postnaționalistă a memoriei istorice românești. Capitolul 4 Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnice în politica românească imediat postdecembristă. Gestiunea politică a trecutului se face în termeni similari gestiunii național-comuniste. Memoria postcomunistă, articulată în prima fază a tranziției românești de la totalitarism înspre democrația de tip liberal stă sub semnul rezidualității și inerției; vii) prefaceri semnificative în modul de raportare la trecut pot fi decelate ca producându-se după anul 2000, ca efect al temperării pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului și mai ales al intensificării eforturilor de integrare în structurile euroatlantice demarate de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi decelate ca producându-se după anul 2000, ca efect al temperării pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului și mai ales al intensificării eforturilor de integrare în structurile euroatlantice demarate de elita politică românească. Memoria postcomunistă suferă o dublă prefacere, configurându-se ca memorie postnațională și ca memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urmare a torsiunii naționaliste a comunismului, inițiată în anii '60, intensificată pe lungimea anilor '70 și hiperbolizată de-a lungul anilor '80. Fără să aibă caracterul abrupt și radical al rupturii produse de revoluția antinațională declanșată imediat în epoca postbelică, prefacerea național-comunistă a memoriei istorice românești poate fi descrisă mai degrabă prin termenul, aparent contradictoriu, de "revoluție procesuală". Recentrarea ideii naționale în miezul conștiinței istorice românești nu s-a produs printr-o rupere totală sau printr-o desprindere subită de formula
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
amintirii ce acționa ca rezistori în fața revizuirii și nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune poate fi încapsulată expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale memoriei, plasticitatea limitată a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale memoriei, plasticitatea limitată a trecutului amintit, dar și caracterul recalcitrant al trecutului care, deși efasabil, se îndârjește să persiste chiar și în condiții politice ostile. Nu în ultimul rând, metafora palimpsestului transmite ideea multivocalității trecutului, a polyglossiei ireductibile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cercetării de față, acesta nu este unul prea distorsionant, întrucât între toate dimensiunile enumerate mai sus există corelații puternice. Componente ale aceleiași "ordini mnemonice", piese interconectat înăuntrul aceleiași "matrici a memoriei", aceste dimensiuni diferite sunt subiectele acelorași procese transformatorii și prefaceri dinamice ca și dimensiunea textuală pe care am urmărit-o cu scrupulozitate metodică. Totuși, o abordare cu adevărat "comprehensivă" a memoriei colective în durata lungă a devenirii și transformării ei istorice trebuie să ia în considerare și celelalte expresii ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spirite pe care ne propunem să le aducem în discuție, Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, poate fi asemănat, metaforic, cu zeul roman Ianus, având două fețe, una ce privește spre trecut, alta spre viitor. „A fost o perioadă de profundă prefacere și transformare în Europa apuseană. Italia, în mod deosebit, era o țară a contrastelor și a confuziei. Reprezenta tărâmul a numeroase conflicte ale unui Ev Mediu intrat în declin - lupta dintre împărat și papalitate, biserică și stat, feudalism și mercantilism
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asemenea purtare. Cum a fost posibilă o transformare atât de radicală? Există motive serioase pentru a presupune că perioada de gestație a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cum a fost posibilă o transformare atât de radicală? Există motive serioase pentru a presupune că perioada de gestație a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]